4,658 matches
-
și pe neașteptate. Nu-i de mirare că simțisem o legătură atât de puternică cu Mitch. Nimeni n-ar fi putut să facă nimic. Nimic care ar fi putut să apară la analize. Încă nu-mi vine să cred. Părea confuz. — S-a întâmplat așa repede. Prea repede ca să-ți vină să crezi, știi? Știam. Când s-a întâmplat? — Acum aproape zece luni. Marți se împlinesc zece luni. Oricum - și-a aruncat rucsacul pe umăr - trebuie să ajung la sală. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
senin, am prins o propoziție întreagă. Nu era nici o îndoială asupra a ceea ce era. Am auzit fiecare cuvânt limpede. Era: „UUUD până în oooaaa-se!“ Era Ornesto. Sus. Cântând It’s Raining Men. De îndată ce mi-am dat seama ce era, toate sunetele confuze, nelămurite au căpătat deodată sens. „A-le-luuuuuuuuu-ia! Plouă cu bărbați! La la la la la LA.“ Pentru o clipă n-am simțit nimic. Absolut nimic. Nu mai fusesem niciodată într-o situație ca asta. Nu știu cât timp am stat în camera întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau la el într-un mod ciudat, toți se credeau obligați să-l salute cu răceală sau chiar să nu-l bage în seamă. Mă simțeam îndurerat. Aș fi vrut ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals, pentru ce îmi face necontenit promisiuni pe care nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pot decât să-l desfigureze, să-l înjosească, să-l înrobească. Cu un ton oarecum de încuviințare, am murmurat, destul de tare ca să fiu auzit: — Fie ca aceia care dețin adevărul să-l elibereze! Clement lăsă să se audă un râs confuz. Apoi reluă: — Să rezumăm. Fratele Leon nu va intra în călugărie; va intra doar în diplomație, la fel ca fratele Francesco. Liniștit acum, acesta își împreună mâinile, luă o mutră cucernică și rosti cu voce comică: — Dacă fratele Leon are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
limpede? Nu era oare transparența simbolul unirii lor, o legătură care urma să se rupă doar când piatra avea să devină opacă? Privi din nou amuleta. Ce anume o putea face să se întunece, dacă nici măcar moartea nu reușise asta? Confuz, strânse amuleta la piept, vrând parcă să și-o întipărească în carne. „Plec“, își spuse iar. Nu știa încotro. Îi dusese cenușa în locul unde se născuse. Chiar în noaptea dinainte - o noapte cu lună plină - săvârșise ritualul, într-o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei trăi și vei domni multă vreme.» Dar preoteasa a mai spus că Orpheus trebuie să moară în arenă...“ Confuz, Vitellius încerca să-și amintească precis profeția. Deodată simți că lângă el era cineva. Ridică ochii și îl văzu pe Ausper. Vitellius dădu din mâini, încercând să-l alunge, căci credea că-i o nălucire iscată de vin. Ausper îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care părea că nu se mai termină. Era un fel de "groapă fără fund". După o vreme, m-am trezit pe un alt tărâm, unde trăiau niște pitici foarte drăguți și micuți, la fel ca și căsuțele lor. Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
de telefoane, ca nu cumva să cadă prin gaura din scaunul său, începu să umple rubricile cu numere de pe facturi și chitanțe. Dar erau atât de multe facturi și chitanțe și toate semănau între ele atât de bine, că deveni confuz și trebui să o ia de la capăt, iarăși și iarăși, punându-le la un loc și separându-le, completându-le invers și plasându-le în categoria greșită. Încercă să urmărească o coloană cu numere până la caseta de jos, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar, oricât de mult ar fi încercat, oricât de mult s-ar fi chinuit să-și concentreze atenția într-un singur punct cât un vârf de ac, un ac în care să înfigă număr după număr, mintea îi devenea din ce în ce mai confuză; era silit să o ia din nou de la început până când, odată cu după-amiaza, care apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta e pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile lui Sampath fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vandalizeze? Încă așezat pe vasul de toaletă, se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după el și am strigat: — Hei, poponaru’! Hei - labagiu’! Individul s-a oprit cu ezitarea confuză care mie nu mi se părea decât feminină - dar era cu putință ca o femeie să se oprească în felul ăsta? — Vino, frate, hai să vorbim, i-am spus eu pe un ton bătăios (cu gura încordată, impulsiv, nerăbdător). Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Virgil Jones se legăna, gol. Ieși afară. Domnul Jones și doamna O’Toole erau în luminiș. Puii piuiau și păsările țipau, trezite din somn. Perechea cea nepotrivită stătea nemișcată. Limba lui Virgil se agita inconștient. Privirea lui Dolores părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l fi auzit. — Marea Țestoasă s-a mișcat, îi zise ea lui Virgil și chicoti. Atunci când ea tăcu, Virgil o privi îngrijorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ghicitoare, domnule Vultur! Ia gândește-te la asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care o simțise înainte de a leșina în barca lui îl cuprindea încă o dată. Picioarele îi tremurau. Să se țină pe picioare îi devenea tot mai greu, să urce - imposibil. Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul ei ombilic se putea lăuda cu puțin puf și o gaură mică roșie exact deasupra. Baby s-a uitat la mine confuză. Păi, bineînțeles! mi-a spus. Asta era la modă anul trecut! Doamne, și Amanda de Cadenet are cercel în buric! Mi-am dat găuri în sfârcuri acum. Doamne! am spus involuntar, ridicându-mi mâinile la piept pentru un moment, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căsătoresc niciodată. Sigur că-și are amantele sale, dar asta nu se pune. Și nu am fi putut să ne judecăm cu el prin tribunale. Gândește-te la scandalul pe care l-am fi provocat. M-am aplecat peste balcon, confuză. Îmi pare rău, nu înțeleg. Sigur... Vreau să spun... — Am încercat să mă gândesc la un mod frumos de a o spune și m-am dat bătută. Dar faptul că trăiești așa cu Sir Richard nu a fost considerat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Carax de la Barcelona pentru a descoperi ascunzătoarea romancierului. La puțin timp, În dimineața nunții, Julián Carax se bate În duel cu un necunoscut În cimitirul Père Lachaise și dispare. Nunta nu mai are loc. Începînd de aici, totul devine confuz. Fermín făcu o pauză dramatică, Îndreptîndu-și către mine privirea de Înaltă intrigă. — După cum se poate presupune, Carax trece granița și, dovedindu-și Încă o dată proverbialul simț al oportunității, se Întoarce la Barcelona În 1936, În plină izbucnire a războiului civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vă Întreb de ce vă interesează chestiunea? Mă tot gîndeam cum să răspund la Întrebare, cînd Fermín mi-o luă Înainte. — S-a Întîmplat să Încapă pe mîna noastră o serie de articole care aparțin, sau au aparținut, Întrucît jurisprudența e confuză În această privință, celor doi pomeniți. — Și care este natura acestor articole, dacă nu vă e cu supărare? O rog pe domnia voastră să accepte tăcerea noastră, căci slavă Domnului că, În această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul conștiinței) care îl face pe individ să vadă lumea dintr-o dată ca fiind străină și opacă. Starea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul, Îi aruncă o privire și Îi făcu, nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
concluzie”, răspunse celălalt. „De fapt, materia nu există”, adăugă el. „Totul nu-i decât o adiere...” „Profitați de starea mea ca să abuzați?” zise stomatologul, adoptând un limbaj vulgar. „Ce v-ați spus”, adăugă el, „Noimann e mahmur, Într-o stare confuză, ia să-i torn În cap niște baliverne, ca să-i Încețoșez și mai tare creierii, care și așa sunt Încețoșați de cât alcool a ingurgitat În el...” Celălalt râse. „Nu are rost să vă mai bateți capul cu ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
năvăleau În mintea lui bolnavă, odată cu aburii alcoolului ce pluteau peste creierii obosiți de atâtea nopți nedormite: „Și totuși Îți cer În secunda stelară treimea perechilor tale de buze; eu sunt cruciatul căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze...” Cruciatul zăcea prosternat la picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]