4,630 matches
-
bilateral în domeniul pescuitului. Mi-a spus, textual: "Avem o flotă de 40 de vase de pescuit, care cam șomează, Chile are 4 000 de kilometri de coastă la Pacific, avem și câteva vase-fabrică pentru procesarea peștelui, congelare, producție de conserve". Urmăream cu atenție expunerea tovarășului, gândind că aș putea, cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Hala Unirii, coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Și cu peștele prins ce facem?". Îl congelăm, facem conserve și asigurăm desfacerea "în zonă!"". Eram eu "socialist utopic", dar "organul" era mai utopic decât mine citisem că, anual, captura de pește în Chile era de 300 kg pe cap de locuitor, din care chilienii, mâncători de carne de vită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam talentele cu câte un fir de nailon cu trei cârlige în capăt, fixat cu o așchie de lemn într-o cutie de conserve în care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decât în Franța, multe erau mai mari. Colegii români le-au arătat totuși cum pot supraviețui în ciuda „imposibilului”. Rețeta de supraviețuire este clasică. Angajații români i-au dus la casele de la țară, le-au arătat purceii, vaca, găinile, pivnițele cu conserve, arăturile, livada. Banii de la fabrică mergeau strict pe electricitate, gaze, telefon, impozite. „Dar asta e curată exploatare din partea patronatului!”, le-au replicat sindicaliștii francezi! Românii și-au luat inima socialistă în dinți și au vorbit cu managerii sucursalei românești, împreună cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Și acolo, În camera aia cu Popa Țanu, la vremea aceea, asupra noastră nu s-au mai aplicat bătăi și am fost scoși la muncă... Eu, mai Întâi, am fost ajutor pe la bucătărie, la curățat unele și altele, la pus conserve pentru iarnă, și, până-n cele din urmă, am fost dus la țesătoria de pânză pentru saci... Ați fost Întrebat dacă vreți să ieșiți la muncă sau nu? Nu, am ieșit toți din cameră, pe toți ne-a scos... N-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pe Calea Victoriei, într-un lung pardesiu cenușiu, cu ochelarii pe nas, privind de sus. Era prototipul negustorului din vremea aceea, a marelui negustor cu greutate care însemna mult. Staicovici, dacă n-a lăsat în urma lui băcănia, a lăsat fabrica de conserve și pe fiii săi în frunte cu doctorul Staicovici, oculistul distins și medic șef al Capitalei. A fost cel dintâi român care a îndrăznit să atace această industrie, și cel dintâi care a sustras clientela românească birniciei conservelor străine.274
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fabrica de conserve și pe fiii săi în frunte cu doctorul Staicovici, oculistul distins și medic șef al Capitalei. A fost cel dintâi român care a îndrăznit să atace această industrie, și cel dintâi care a sustras clientela românească birniciei conservelor străine.274 Băcani mari mai erau: Păun Popescu în Hanul Zlătari, Martinovici 275 și Fundescu în Lipscani, Sălcianu în Câmpineanu (azi Hotelul Simplon), Colțescu și Petrache Ion în casele Crețeanu (astăzi Palatul Băncii Națiunii), Cavadia, Rietz 276 în strada Carol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Măgureanu în fața Liceului Sf. Sava; a doua Sf. Ion pe locul unde se află astăzi Casa de Depuneri 277; a treia biserica Sărindar pe locul scuarului Cercului Militar. 146 bucureștii de altădată 274. Dumitru Staicovici a deschis o fabrică de conserve în 1874; în ianuarie 1877 el oferea, în magazinul său de pe Calea Mogoșoaiei, „vis-á-vis de Palat“ următoarele conserve preparate din „legume naturale“ în fabrica sa: mazăre verde păstăi, bob verde păstăi, fasole grasă verde, fasole fină verde, dovlecei verzi, tarhon
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
277; a treia biserica Sărindar pe locul scuarului Cercului Militar. 146 bucureștii de altădată 274. Dumitru Staicovici a deschis o fabrică de conserve în 1874; în ianuarie 1877 el oferea, în magazinul său de pe Calea Mogoșoaiei, „vis-á-vis de Palat“ următoarele conserve preparate din „legume naturale“ în fabrica sa: mazăre verde păstăi, bob verde păstăi, fasole grasă verde, fasole fină verde, dovlecei verzi, tarhon verde, pătlăgele vinete și bame verzi (TEL., an. VIII, 8 ianuarie 1877, p. 4). 275. Băcănia lui „Martinovici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
muzică la Fălticeni. 72 Avocatul Octav Lovinescu, era frate cu criticul Eugen Lovinescu. 73 Octăvel, căruia În familie și de către prieteni i se spunea Lelu, era ca vârstă, Între Vasile și Horia Lovinescu. A murit prin 1946, intoxicat cu o conservă veche. 565 7 29 noiembrie 1970, Brașov Mult stimate Domnule Dimitriu, Vă mulțumesc mult pentru scrisoarea În care Îmi descriați sărbătorirea Centenarului 74. Ați fost mai clar și mai detailat decât Dl. Ciurea În scrisoarea sa. La televizor am urmărit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu ambiție la Liceul Nr. 2, deși sărbătorirea Semicentenarului n-a avut loc. 574 Secretară a lui șerban Cioculescu. A fost soția fratelui mijlociu al lui Horia Lovinescu - Octav (Lelu) Lovinescu, decedat În 1946, În urma unei intoxicații fatale cu o conservă. 945 Mulțumesc pentru osteneală și informații. Țiu, totuși, dacă se poate, ca articolul care e la d-na Tănase, să apară În vreo foaie locală, ca să se vadă, cu ce greutăți aveam atunci de luptat, ca să Înfiripăm ceva pentru binele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt prompt recuperate de vameși pentru consumul propriu. De fapt, această motivare ascunde grija autorităților ceaușiste de a escamota bunul trai din Lumea liberă, cât și exportul masiv de alimente în dauna cetățeanului român. La produse ambalate după canoanele legale (conserve de carne de vită ce costă în Germania între 1,60 și 1,80 DM, adică între 8,20 și 9,20 lei, sau vinuri de cea mai bună calitate ce costă între 4,50 și 7,50 DM, adică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de a nu avea căldură iarna în apartamente, la locul de muncă, de a ni se întrerupe curentul electric în apartamente, de a nu putea schimba butelia de aragaz când s-a golit, de a vedea în magazinele alimentare numai conserve și băuturi, de a ne procura alimentele raționalizate în special zahărul la preț de speculă, de a fi obligate de a merge la lucru fiind bolnave dacă nu avem temperatura peste 40 etc. etc. Ca să vă convingeți personal despre condițiile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de a nu mai sta înțepeniți de frică, înfricoșați de teroarea domnitorilor vremelnici. Stând pe o margine de drum din superba Austrie, mâncându-mi conserva de legume cu un coltuc uscat de pâine românească, cu rușinea sărăciei mele, auzeam în mintea mea vocea doamnei Ioana Măgură Bernard ca un leitmotiv: în virtutea drepturilor omului, internațional recunoscute, sprijinim pe aceia care... ș.a.m.d. Mă frământam în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar și cozonac. Dar făcut din făină semialbă și nu e nici măcar de calitatea franzelelor de acum 15 ani. Rafturile alimentarelor sunt pline cu produse care nu-i folosesc la nimic sau la aproape nimic gospodinei sau turistului. De exemplu, conserve de mazăre verde în sticle de lapte de un litru. Cui îi trebuie atâta mazăre? Și de ce în sticle de lapte? Apoi, trei metri de rafturi pline cu sticle de o jumătate de litru cu pastă de tomate. Cine cumpără
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un litru. Cui îi trebuie atâta mazăre? Și de ce în sticle de lapte? Apoi, trei metri de rafturi pline cu sticle de o jumătate de litru cu pastă de tomate. Cine cumpără cantități atât de mari fără riscul risipei? în locul conservelor de carne, patru metri de rafturi pline cu șampanie românească de proastă calitate, cu eticheta Încolo peste tot poți găsi conserve cu pește în ulei, fabricate la Tulcea, și care nu pot fi consumate în ruptul capului. Pentru că, probabil, peștele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de o jumătate de litru cu pastă de tomate. Cine cumpără cantități atât de mari fără riscul risipei? în locul conservelor de carne, patru metri de rafturi pline cu șampanie românească de proastă calitate, cu eticheta Încolo peste tot poți găsi conserve cu pește în ulei, fabricate la Tulcea, și care nu pot fi consumate în ruptul capului. Pentru că, probabil, peștele nu mai era chiar așa de proaspăt chiar în momentul conservării. Conservele românești de pește sunt râncede, uleioase și necondimentate, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
proastă calitate, cu eticheta Încolo peste tot poți găsi conserve cu pește în ulei, fabricate la Tulcea, și care nu pot fi consumate în ruptul capului. Pentru că, probabil, peștele nu mai era chiar așa de proaspăt chiar în momentul conservării. Conservele românești de pește sunt râncede, uleioase și necondimentate, și din această cauză inferioare peștelui olandez folosit la hrana animalelor. Uitându-se la rafturile din alimentare pline cu borcane de murături, castraveți și sticle de oțet, turistul superficial poate rămâne cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se găsește, dar rar, salam de Sibiu, deoarece calitatea lui nu mai este ce era odată. Nemții au renunțat la acest salam pentru că nu rezistă concurenței calitative cu ofertele atât de mari, cantitative și calitative, din Germania. Soarta salamurilor și conservelor românești au avut-o și vinurile din România. Acum 15 ani găseai 17 sorturi de vinuri românești în supermagazinele din RFG. Azi, cu mare greutate mai găsești patru sau cinci. Politica vitregă a Partidului Comunist față de agricultură s-a făcut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În parcul Ioanid. Era cu o prietenă și cu Radu. Aveam să ascult relatarea, mult după aceea, Într-o neuitată vizită la Pietroșița, În octombrie 1984, la o cină amicală, cu brânză și mămăligă, ceapă, măsline, fasole bătută cu usturoi, conserve de carne RDG, țuică și vin franțuzesc. „L-ați definit extraordinar În Anii de ucenicie... A avut o reacție fără măsură. Imposibil să-l potolesc, să-i demonstrez că era un elogiu, să-i recitesc măcar fraza. Câte n-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
românească de la bizantinul național-socialism marxist la bizantina democrație a pieței libere, Înțeleasă ca un bazar al tranzacțiilor și travestiurilor. Nu doar sinistra poliție secretă a statului polițist distrusese prietenii, iubiri și cariere, adică vieți. Tumultul de după ce s-au deschis conservele În care trăiam, sufocându-ne, cu toții a distrus, de asemenea, nu puține prietenii, iubiri și cariere. Brusca și inevitabila sete de răzbunare a multora, ca și, la fel de inevitabil, brusca și banala sete de parvenire a altora erau semne ale libertății
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a șters din memorie, nici după aproape 20 de ani, imaginea noastră „Înfrățită”, peste o săptămână, când trecusem, În sfârșit, Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
luminase deja. Am intrat în magazin cu rucsacul în mână. Nu prea era lume pe-acolo. Tânărul funcționar de la casă, în uniformă cu dungi, citea o revistă; o femeie de vârstă și profesie greu de definit cumpăra o mulțime de conserve și mâncare semipreparată. Am luat-o pe lângă raionul de băuturi și m-am dus direct la bufetul expres. Erau vreo douăsprezece scaune aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am îndesat în el hainele noastre, o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus în bucătărie și-am ales dintre lucrurile împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de grepfrut și le-am băgat pe toate în rucsac. Am umplut un termos cu apă. Apoi am luat toți banii pe care-i aveam în casă și i-am îndesat în buzunare. — Parc-am pleca la iarbă verde, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]