7,400 matches
-
Mircea Mihăieș Un binecunoscut personaj public, intelectual admirabil, liberal conservator, anti-comunist autentic m-a întrebat într-o zi: "De ce prietenul dumitale, Vladimir Tismăneanu, o minte atât de strălucită, își pierde vremea cu probleme clasate, cum ar fi comunismul, în loc să abordeze teme majore ale contemporaneității? A scrie despre comunism și a
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
a fost ajutat de persoane importante să studieze și apoi să călătorească în străinătate, să capete modeste slujbe etc.). A lucrat și ca ziarist, scriind virulente texte politice, mai ales împotriva Liberalilor (numiți "Roșii"), ca suporter și protejat al Partidului Conservator Român, compus aproape exclusiv din clasa superioară de boieri, de înalta burghezie intelectuală etc. Din cauza unor poeme sau texte patriotice scrise ca jurnalist, "regimul" a început să-i dea o "înaltă apreciere" (după epoci în care era criticat datorită unor
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
Iar despre autenticitatea noastră, să nu avem nici o grijă, căci ea se creează sau nu - dacă vrea ea, nu dacă vrem noi - din inautenticitate, căci minus cu minus fac plus.” În esență, autorul pare apropiat mai curând de o viziune conservatoare, pentru care însușirea modelelor străine nu e suficientă pentru a asigura maturizarea și modernizarea literaturii naționale. El insistă implicit asupra necesității de a se crea un climat, o mentalitate prielnice preluării oricărui fel de modele, altminteri totul ar fi amenințat
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
și Th. G. Rosetti. Cu timpul, junimiștii se constituie într-un grup politic independent, reușind să participe la formarea câtorva guverne fie în colaborare cu diverse partide, fie singuri (1888-1889, 1900-1901, 1910-1913). Adepți ai unui liberalism moderat, cu unele atitudini conservatoare, junimiștii s-au arătat ostili oricărei revoluții sociale, condamnând nu relațiile de tip capitalist, ci pătrunderea lor-pe care o considerau grăbită-în România. Partizani ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate de Carol I, inclusiv politica de apropiere de
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
picturii românești. Participă la toate expozițiile de artă plastică din capitală și organizează saloane oficiale anuale. A făcut parte aproape patru decenii din Comitetul de lectură al Teatrului Național bucureștean, iar din anul 1887 i se încredințează conducerea instituției. Atitudinea conservatoare îi va aduce mulți adversari, care îl vor sili să demisioneze atât de la direcția teatrului, cât și de la Școala de Arte Frumoase, al cărei director era în 1894. Printre elevii săi figurează Camil Ressu, Constantin Brâncuși, Jean Steriadi. Activitatea literară
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
, publicație apărută la București, zilnic, de la 16 noiembrie 1914 până la 20 noiembrie 1916 și de la 3 mai 1918 până la 21 decembrie 1922, ca organ al Partidului Conservator. Directori: Constantin C. Bacalbașa (1914-1915), apoi Al. Corteanu. La început gazeta militează pentru ieșirea României din neutralitate și înregistrează noutățile de pe fronturile europene în scopul întreținerii sentimentului combativ pentru cucerirea Transilvaniei. Printre colaboratori se află G. Știrbey, Al. Marghiloman, Barbu
STEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289893_a_291222]
-
acest articol, se poate conchide în mod evident că s-a născut într-adevăr ca o replică, dar nu la adresa lui G. Ibrăileanu, cum avea să afirme mai târziu G. Călinescu, ci în mod esențial la aceea a înaintașului amândurora, gânditorul conservator și organicist, adversar al formelor fără fond. Discipol al lui Maiorescu în plan estetic, Lovinescu opune poziției politice a acestuia un liberalism care îi venea atât din tradiția familială, cât și dintr-o opțiune bine deliberată și temeinic asimilată. După
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
lui Ion C. Brătianu. Primul volum din Istoria civilizației române moderne, subintitulat Forțele revoluționare, prezintă și analizează această împrejurare, ca și efortul procesului de constituire a modernității noastre. Opoziția a venit din partea boierimii autohtone, reprezentată în luptele politice de Partidul Conservator. Lor le este închinat al doilea volum al lucrării lui E. Lovinescu, care poartă, de asemenea, un subtitlu lămuritor, Forțele reacționare. În sfârșit, în ultimul volum se oferă în sinteză structura și concluziile teoretice ale ansamblului, împreună cu răspunsurile lui Lovinescu
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
T. Orășanu scoate de unul singur, vreme de câteva săptămâni, prima sa gazetă satirică. În ofensivă contra guvernului și a grupărilor liberale care îl sprijineau, S. face front comun cu „Țânțarul”, combătând, de asemenea, pe „boieri”, adică pe retrograzi și conservatori, precum și puterile străine care încercau să se amestece în afacerile interne ale Principatelor Unite. Orășanu avea de acum un stil; modelul său este, în parte, Pierre-Jean de Béranger, din care traduce, dar se inspiră și din tradiția satirică autohtonă. O
SPIRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289835_a_291164]
-
distingem două clase principale de tipuri psihomorale, și anume: tipurile active sau pragmatice și tipurile pasive sau teoretice. I. Tipurile pasive Aceste tipuri psihomorale sunt raportate la funcțiile supraeului și se orientează către trecut. Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu pot trece indiferent pe lângă ele. Memoria mea le va conserva, iar uitarea, poate chiar mai importantă decât prima, le va șterge din mintea mea. Uitarea este Însăși condiția echilibrului meu interior sufletesc și moral, un echilibru consolator și, implicit, conservator. Există Însă altceva care este permanent prezent deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit sau rău. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
astăzi de a se fi Încheiat, sau cel puțin pacificată amiabil Între diferitele facțiuni care proclamă și apără unitatea ori incoruptibilitatea textului Adi Granth (după Guru Arjun). Prezent odinioară la Amritsar și mutat apoi la Kartarpur (1603-1604, de unde numele recenziei conservatoare, Kart³pur Bș•), textul și-a adăugat recenziile Banno Bș• și Damdami Bș•, ultima fiind obiectul unor puternice convulsii exegetice a comunității Khalsa din ultimii ani2. Vechea armonie instaurată și controlată de Ranjit, cea dintre sikhism, islamism și hinduism (fie el
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
bisăptămânal, de la 4 aprilie până la 5 decembrie 1857 și de la 2 aprilie până la 22 decembrie 1860, sub conducerea lui Gr. R. Bossueceanu. Deși se subintitula „jurnal politic-comercial”, S. publică și literatură. Se continuă astfel acțiunea politică și literară a ziarului conservator „Timpul”, în locul căruia a apărut în două rânduri, atunci când acesta a fost suspendat de autorități. Colaborează I. Heliade-Rădulescu, în primul rând ca om politic, dar și ca literat (el va prefața, în coloanele gazetei, versurile lui C. Bălăcescu), Gh. Sion
SECOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289600_a_290929]
-
ani de suferință. A mai colaborat cu versuri, articole de istorie literară, cronici și recenzii, note polemice la „Revista Orăștiei”, „Foaie literară” (Orăștie), „Familia” „Tribuna literară”, „Epoca”, „Minerva literară ilustrată”, „Revista politică și literară”, la cotidianul „Seara” (1910-1916), la „Românul”, „Conservatorul”, „Universul” ș.a. A folosit și semnăturile Ascanio, I. Radu. Ca istoric literar, S. a fost animat de o unică pasiune, aceea de a cerceta viața și de a descifra semnificațiile scrierilor lui Mihai Eminescu. Concepută înainte de predarea de către Titu Maiorescu
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
1941). Din redacție fac parte, de-a lungul timpului, N. Crevedia, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu (ultimii doi trec în 1937 la „Buna Vestire”), Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Dan Botta. Cu o ideologie care cultivă modelul totalitarist fascist, antisemitismul și tradiționalismul conservator teologal, S.-P. se situează la extrema dreaptă, promovând naționalismul excesiv, în același spirit ca și publicațiile „Calendarul”, „Porunca vremii” ș.a. „«Sfarmă-Piatră» al nostru - se afirmă în articolul-program - apare nu ca o forță oarbă, ci ca o forță în serviciu
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
februarie 1921 conferențiar la Catedra de literatură germană a Facultății de Litere și Filosofie din București, devine docent (1924), apoi profesor suplinitor (1925), conferențiar definitiv (1928) și profesor titular. În 1918, la Botoșani, editează, împreună cu Victor Miclescu, gazeta de orientare conservatoare „Îndrumarea”. Înființează, în 1921, cu Ion Marin Sadoveanu și Tudor Vianu, cercul Poesis. Funcționează, între 1922 și 1929, ca director de studii al Universității Populare de la Vălenii de Munte, aflată sub patronajul lui N. Iorga, din 1925 conducând și Teatrul
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
Emil Gârleanu, Am scăpat și Un învingător de Ioan Adam, Pământ și apă sau Martirii de Constanța Hodoș ș.a.). Prin orientarea lui ideologică fundamentală, s. a fost un curent ce a favorizat, pe un fundal de patriotism, grefarea unei doctrine conservatoare. Curentul a stimulat o literatură pătrunsă de duh patriotic, dar simțitor alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
asigurând, totodată, evoluția către scopuri mai îndepărtate; - capacitatea de a-și ajusta aspirațiile în conformitate cu anturajul, ajutând astfel procesul de adaptare și integrare; - capacitatea de a-și ajusta propria conduită în diferitele relații cu ceilalți; - capacitatea de identificare atât cu forțele conservatoare, cât și cu forțele creatoare ale societății. Fr. Cloutier pune accentul pe procesul de maturizare a personalității, în ceea ce privește starea de sănătate mintală. În acest sens, norma sau starea de sănătate este rezultatul și expresia maturizării personalității, ca rezultat final al
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
circumscrisă la obiect, de tip închis, care vizează păstrarea unei situații sau stări de fapt existente și considerate ca necesară și pozitivă din punct de vedere valoric; prin aceasta se urmărește stabilitatea și conservarea; acest tip de raporturi caracterizează spiritul conservator. Cele două tipuri de raporturi interumane nu sunt contradictorii, ci complimentare și ele exprimă cele două direcții principale de acțiune psihologică, urmărind adaptarea individului la lume și acordul acestuia cu celelalte persoane. Fiecare persoană este o individualitate în sine, care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
schizofrenia, delirul halucinator cronic, delirurile erotomaniace, delirul de prejudiciu din demența senilă, delirul de persecuție sau erotic al alcoolicilor cronici). În sfera instinctuală a personalității, direcțiile de exteriorizare comportamentală sunt de două feluri: conservarea și agresivitatea. Conduitele instinctive de tip conservator sunt și ele de două feluri: de tip narcisic sau de autoconservare și de tip altruist sau de heteroconservare, individuale ori sociale. Conduitele instinctive de tip agresiv, cu caracter deviant, sunt tot de două feluri: de tip masochist sau de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Modelul de educație. Procesul de educație. Educatorul. Elevii. Educația pozitivă se bazează pe un sistem de valori stabil și pe un set de metode care au un obiectiv precis. Ele nu permit fluctuațiile „modelor” având în primul rând un caracter conservator și tradițional, care conferă educației un caracter de stabilitate, seriozitate și solidaritate în formarea omului și al societății. O educație negativă își are „cauzele” în schimbarea „modelului de educație”, ale cărui rădăcini se află în sursele, metodele și obiectivele pe
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
2) Schimbările sociale și Sănătatea mintală Structura și dinamica socială reprezintă unul dintre factorii importanți cu rol formativ și de protecție a stării de sănătate mintală pentru grupul comunitar-uman. Sănătatea mintală variază în raport cu tipul de societate. În societățile închise, tradiționale, conservatoare, cu un model socio-cultural stabil ca norme și valori, sănătatea mintală este mai bine asigurată, iar tulburările sunt mult mai rare și de mică intensitate. În societățile deschise, moderne, bazate pe factorii de progres care presupun schimbări și înnoire, solicitând
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
abuzului psihiatric” se corelează cu atitudinea societății față de bolnavii mintal și cu „imaginea socială” a bolii psihice. Abuzul reprezintă un conflict între psihiatrie și societate. În privința sănătății mintale și a bolii psihice, societatea se dovedește a fi extrem de restrictivă și conservatoare. Psihiatria, ca specialitate medicală, a înregistrat importante, chiar revoluționare progrese în ultimele decenii. Acestea au dus la o schimbare radicală în plan medical a imaginii sănătății mintale și a bolii psihice. Pe aceste considerente, s-a produs un decalaj între
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism” adresate proiectului guvernamental arată o metamorfoză clară. Aici poate fi identificat cel mai semnificativ precedent al opțiunii lui Boerescu de la Începutul domniei lui Carol I: apropierea de grupările „dreptei”. Asumarea identității conservatoare de către Boerescu a fost Însă una cel puțin ezitantă și, În orice caz, târzie. Într-un discurs parlamentar pronunțat la 16/28 decembrie 1868, În calitate de ministru al justiției, omul politic contesta legitimitatea delimitărilor partinice În peisajul politic românesc. El opera
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
apel la unitate curent În strategiile parlamentare ale epocii și circumscris unui deziderat practic, imediat. Nu mai puțin semnificativ era apelul la tradiție ca sursă de legitimitate; mesajul contestatar al omului politic se fundamenta astfel pe un argument familiar discursului conservator. Afinitatea politicianului cu „branșa conservatoare” avea să devină mult mai clară la apogeul perioadei de instabilitate guvernamentală. Într-un discurs din 9/21 decembrie 1870, pronunțat În contextul unei crize internaționale care părea să genereze o criză dinastică, nesigur gestionată
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]