9,951 matches
-
avem o particularitate definitorie creată de istoria noastră. Avem dorul de țară imprimat în structura noastră genetică. Statornicia, una din temeliile poporului nostru, a țesut în fibra ființei noastre o puternică legătură cu pământul, apele, codru, aerul, croindu-ne un contur care ne definește. O astfel de povară dulce-amară o purtăm cu noi când ne aflăm în alte țări. În ultima perioadă de timp, evoluția tehnicii a adus prefaceri fundamentale, pe toate planurile vieții noastre. Relațiile între neamul nostru și alte
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CALEA SPRE TINE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Porțile pământului s-au zăvorât Cu lacrima prinsă-n colțul ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre Calea Lactee - Când stelele dispar În caftanul dimineții, Strâng
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
opri să o admir, iar ea zâmbește cu buzele acoperite de pelicula sidefie a unui ruj orbitor, știind că mă dau în vânt după mașinile mari. - Ei, ce zici! - Bună treabă, când ai achiziționat-o? - Ieri! Râde fericită, studiindu-și conturul ochilor în oglida retrovizoare. Hai, urcă! - Ai apucat să citești instrucțiunile? Mă privește de parcă tocmai ar fi dat cu ochii de proasta satului: - Doar nu se conduce în chinezește! Râde. Relaxează-te că pornim. Privesc bordul cu interes. Nu mă
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
de românitate: ,,Veste ne-a venit din Cernăuți/ că de-acolo Eminescu-tânăr/ a pornit spre Chișinău desculț”(Întoarcerea lui Eminescu). Tot el susținând adevărul profund că ,,Suntem bogați prin faptul că Eminescu ne aparține(...) Datorită lui civilizația românească a căpătat contururi mai clare în secolul XX și la începutul de veac XXI”. Imagine isusiacă - atât de actuală astăzi când se încearcă din nou ,,uciderea” a tot ce reprezintă el -, care ne amintește de viziunea poetică a lui Radu Gyr: ,, Dibui urma
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CÂND VORBEȘTE EA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 26 Iunie 2015 Când vorbește ea, poezia, ziua, noaptea, oricând, lumina din jurul ei prinde contur și aerul dintre cuvinte e tot mai fierbinte și pur! Respirația îngerului îmi tulbură vederea, ca apa din scăldătoarea cea vindecătoare. Când vorbește ea, Poezia, pe pământ și-n văzduh se face sărbătoare și auzul meu se umple de duh
CÂND VORBEȘTE EA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352977_a_354306]
-
ILUZIILOR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești fericit? Acea văpaie stranie pe care tot o simți, în jurul tău și parcă îmbrăcată cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al fericirii porții, mă spăl cu bucurie de un
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
însușire pe care nu știu cine mi-a strecurat-o în minte, în suflet, în sân, a fost puterea neîntreruptă de a iubi viața, femeia, copilul, floarea și semenul. Lângă toate acestea am trăit opt decenii nesăturându-mă de gingășia, parfumul și conturul lor.Cine le uită sau nu le-a avut este un om trist și de nimic.” * „Inspirat de Octavian Goga, cred că trecutul este înserare și apoi întuneric. Amintirile sunt candele și lumini de opaiț, care ne ajută și ne
NICU T.ALEXIS, PERSONALITATE DISTINSĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354352_a_355681]
-
bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu... Familia lui nea Mitică Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astăzi, Dumitru Sinu răsfoiește cu amărăciune câteva file din viața familiei sale. Din negura vremurilor, o altă amintire dureroasă prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitică avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea șase luni, Iosif - șase ani, Nicolae - opt și Ion - unsprezece ani. Nu peste mult timp, și micuța Ana a plecat
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
să-și prezinte piesa jucată în fața publicului. Ca forță a macabrului sau grotescului din anumite situații în care autorul își aruncă „disputei scenice” personajele, credem că o aplecare și înțelegere a obsesiei unor personaje din Kafka ar da un alt contur pieselor. Stilul suprarealist, ideatic (inițiat la începuturile sale de C. Petrescu), mai recent : M. Sorescu cu „Iona” și „Paracliserul” ori Fănuș Neagu din „Scoica de lemn”, îi poate asigura autorului D.I. Rușețeanu un succes la citirea pieselor dar mai puțin
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
post de ventil pentru stresul acumulat pe la examene și școli. Au rămas și astăzi un magnet, chiar dacă mai nou îi caut prin alte locuri, peste mări și țări. Cu toate acestea, Munții Făgăraș continuă să-mi taie răsuflarea, ori de câte ori zăresc conturul lor crestat profilându-se la orizont. Pentru mine, munții au fost dintotdeauna o componentă firească a vieții de zi cu zi. Crescută la poalele paralelipipedicului Suru, obișnuiam încă din pruncie să ies la iarbă verde în imediata lui vecinătate, pe
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
un Hotel de Gheață și o biserică din blocuri de gheață din lacul Bâlea... De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea cealaltă către Argeș. Și aici ești întâmpinat de vârfurile pleșuve și conturul dantelat al crestelor. Masivul Făgăraș este cel mai mare din țară și cu vârfurile cele mai înalte, Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m), dominând ținuturile dintre cele două principate, Transilvania și vechiul regat, Țara Românească. În depărtare piscurile munților
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe langă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale regimului comunist de pe vremea lui Ceaușescu. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii că un firicel
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
Hades, el e paznicul unei povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul viscolului pasiunii: "se consumă un viscol/ la cota zero-a-nlănțuirii noastre/ tranșante pen¬dule cenzurîndu-ne clipa/ țipăt de aripă frîntă, de lumină topită/ de contur nenăscut,/ țipăt cutremurat pe retină./ Iubirea-ca un vul¬tur săgetat în priviri" (Mereu iubirea). O plimbare prin interiorul ființei sau în deriziunea închirierii unei "cabine de visat", o cruciadă a "macilor sălbatici" sau "pulsul unui ironorog prin vene" - aceasta este
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
omega” copilului venit în lume pe plaiuri mirifice, de basm. „Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ogradă/ să simtă că sunt iubiți”. (Așa-i viața...) Într-adevăr, peisajul conturat ni se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
veghe. Lovindu-mă de mobile, pipăind pereții, încercam să găsesc o ieșire. Cu greu, am dat peste o ușă. Mâna mea nesigură a apucat clanța și a apăsat-o. Ușa s-a deschis. Mă aflam afară din castel, căci distingeam conturul statuilor din Grădina Italiană. Cerul nu se vedea, iar tăcerea munților din jur făcea întunericul să pară și mai dens. Știam că pentru a părăsi grădina era suficient să cobor treptele ce duceau spre aleea principală. Odată ce treceam de scări
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
de râs simplu copilul cu ochi de vânt ridică palmele la frunte și privește răsăritul ecoul îmi spune mereu bună dimineața răspund într-un arc de curcubeu caută vârful atent e în palma ta uneori un poem cântă într-un contur de fluture alb rătăcit prin esențele timpului dăruie privitorului un covrig apoi altul și altul... tu, omule cu ochii de vânt, îl vezi în visul tău și-l înmulțești pe scara celui sfânt cu ochiul limpede al poeziei nenăscute Anne
OCHI LIMPEDE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353872_a_355201]
-
le-am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima și mintea s-au încleștat la vreme de-o noapte întreagă îndurerându-mi viața c-apoi în zori să mă agăț de marginile speranței fără fond fără esență ci doar contur zdrențuit și el de bătăușele gânduri mai lăsați-mă să mă pot aduna pentru o moarte senină evident moartea voastră și deopotrivă a mea Referință Bibliografică: Life without color / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică posibilitate de evadare din încremenirea cotidiană și amorfă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
putem duce! Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii, un anotimp al nostru, contopită-n tine, încep să mă cunosc, purtată de tine, zările se deschid, distanțele se risipesc, imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere mă ține parcă legată în tărâmul în care ești, în inima mea, trăirile tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
ține parcă legată în tărâmul în care ești, în inima mea, trăirile tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se deschide mereu spre lume, tot ce am nevoie port lăuntric. - Vino să te sărut peste tot, - contururi, linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine, mă așez în locul cel mai curat, acolo unde
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
lângă pictor, pe pânză era doar tușată[2 Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. - Din fr. touche.] statuia în toată splendoarea sa. Începuse să-i fixeze culorile și să dea conturul pieții. La apropierea celor două tinere femei care priveau cu interes tablourile expuse pe bancă, ochii pictorului s-au fixat pe chipul Adrianei. Experiența sa în redarea imaginilor observate, a făcut imediat distincția în ce se deosebea frumusețea celor două
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
ridicată și de cine și ce ascunde acum în interiorul său, dar gândurile Adrianei au rămas în urmă, la torinezul cu bascul lui înflorat ca a unui clovn, așezat ștrengărește într-o parte și cu penelul în mâna, căutând să dea contur și să surprindă în culori cât mai vii, grandoarea monumentului statuar. Când Doina i-a propus să se întoarcă tot pe același traseu care inevitabil trecea pe lângă pictor, Adriana a prins brațul prietenei sale rugând-o să traverseze piața și
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
Când iarăși ziua își vestește zorii. ORANJ Tot mai trezim fantasmele din vise Și ne-afundăm în umbrele tăcerii, Când ațipim pe pragurile verii, În iz de portocale și caise. Și trecem în curând prin poarta serii Spre lumea cu contururi imprecise, Să căutăm iubirile promise, Dar regăsim doar urmele durerii. Să-mprăștiem tristețea din cenușă Și să ieșim din negrul ei castel, S-aprindem iar lumina jucăușă, Să prindem iar iubirii un inel Și să blocăm portocalia ușă, Să nu
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
într-un loc așteptând să renasc din oră în oră cu chip nou și privire de piatră pregătită să intre în viața mea unde lucrurile sunt așa cum sunt cu ploi dense și cerul opac dorința încolțește un zâmbet sprijinit pe conturul buzelor dintr-un vers ce prevestește fârșitul poemului pentru că este târziu și vreau să dorm mâine am de mers printre oameni care tac în acest joc inocent apropiindu-mă de tine NEBUNII PERMISE te aștept în casa înaltă a cuvintelor
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]