2,395 matches
-
apă că bea” (Peceneaga - Tulcea). Intrarea cerbului în planul uman afectează progresiv rodul, de la extremitate, unde se află culturile de cereale, până în inima gospodăriei, în grădină: „Seară de cu seară,/ Prin verde secară;/ Noaptea miez de noapte,/ Tot prin grâne coapte;/ Mai înspre ziori,/ Prin grădini cu flori;/ Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori grădini cu flori,/ Nime-n lume nu mi-l vede,/ Numa' Ion bun bărbat” (Mlăceni - Vâlcea). În urmărirea rituală, adevărata confruntare se dă între forțele magice ale bourului, ca exponent al energiilor precosmice și al întune¬ricului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se află, dar și cu tărâmul sacru, având funcție de ochean: „Și i-a zis: Uităte-n potcoava mea!- Șî-i râdică calu copita din urmă. - Ce se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea lui numa’ struguri copți” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Membrele inferioare ale calului reflectă imaginea tărâmului mitic, ca sugestie a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ochean: „Și i-a zis: Uităte-n potcoava mea!- Șî-i râdică calu copita din urmă. - Ce se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea lui numa’ struguri copți” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Membrele inferioare ale calului reflectă imaginea tărâmului mitic, ca sugestie a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește accesul vizual în rama potcoavei, cunoscută pentru funcția sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un oraș ce nu m-a impresionat, arhitectura lui fiind mult mai simplă, mai „comunistă” comparativ cu cea din orașele Burgos sau León. - De aici, drumul pelerinilor devine o splendoare. Flancat mereu de ziduri, arbuști, multe ruguri pline cu mure coapte (delectarea meaî, copaci impresionanți, unduind printre lanuri, trecând prin sate mici sau cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga civilizație a epocii în curs, întrupând un nou Zeitgest, cum crede Jean-François Lyotard? Optăm pentru o înțelegere a postmodernismului ca un câmp de manifestare a modernismului copt, ca un fel de clasicism al său. O caracteristică definitorie a modernismului ajuns la acest stadiu o constituie recursul la toate procedeele sale omologate până acum, într-un soi de aliniere bidimensională, de simultaneitate. Timpul se comprimă în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care ne filmează. Și cu ajutorul lui Dumnezeu (fiecare facem cruce și-L rugăm să fie cu noiă pornim la drum. Mașina mergea foarte lin și, parcă, prea repede. Parcă zbura ca pasărea și răspândea un miros plăcut, ca de piersici coapte. Distanța Între Cetate și Betleem este de 10 km. Doamne, ce frumos era să privești În Împrejurimi! Tot ce vedeai cu ochii Îți plăcea și parcă doreai să stai În loc să te saturi de admirat minunile pe care le vedeai. În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu eram tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii și desfătări sufletești. Având toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în acei ani binecuvântați, când nu te îndoiești de nimic, când te crezi calare pe noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi fost poate greu de inventat pentru un om mai purtat prin lume. Se zice că în împrejurările mari vin și ideile mari: că în măsura în care cresc primejdiile, cresc și puterile de luptă. Aceasta o fi poate adevărat pentru oameni copți, trecuți prin ispitele vieței; dar mie unuia nu-mi venea nici o idee în minte. Eram cu desăvârșire astupat, zăpăcit, prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să bată la ochi: Frunză verde lemn uscat, Iată-mă-s pe deal uercat! Privirea ar fi prea frumoasă Dacă vântul nu m-ar tăia la oasă. Tu, care în urmă vei veni poate, Să nu mănânci ca mine ouă coapte. Ci o garafă de vin să bei dușcă, Dacă la vale vrei să mergi pușcă! A scris și tovarășul meu câteva versuri de care nu-mi aduc aminte, desigur mai corecte decât ale mele, apoi am închis condica și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea mânca necondiționat. Rasolul cu sorceag (zeamă de roșie coaptă și stoarsă, ardei iute ușor copt, tăiat rondele, pătrunjel tocat fină sau saramura pe cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
animăluțe hrăpărețe, una două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea mânca necondiționat. Rasolul cu sorceag (zeamă de roșie coaptă și stoarsă, ardei iute ușor copt, tăiat rondele, pătrunjel tocat fină sau saramura pe cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
inedită. Cum să poți refuza raci fierți cu garnitură de orez? Cum să poți anula mâncare de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei mese de familie. Mama, fire clocotitoare și extrem de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de bob, de mânătărci sau de hribi sălbatici, de caracatiță, de praz și de arpagic; cum și fasolea bătută „În cruci“, cu ceapă prăjită și cu boia de ardei, iar alături toate murăturile În saramură, pătlăgelele verzi sau ceva mai coapte, gogonelele, varza roșie, țelina, cu toate mirodeniile lor, și gogoșarii În oțetul cu puțină miere; cum și câteva sarmale cu orez, stafide sultanine și coconari; iar la urmă de tot, o farfurie plină cu scordolea de gâturi de raci În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Acum câteva zile, următoarea notiță în carnet: „Între cele două drumuri care se deschid pentru mine în fiecare clipă, drumuri grele și promițătoare de chin, am ales!“ E vorba de viață și de artă. Am impresia că sunt ceva mai copt pentru aceasta din urmă decât anul trecut. 18 septembrie 1954 În sfârșit am isprăvit restanțele, toate cu „foarte bine“. Acum nu-mi rămâne decât să-mi economisesc forțele și să creez. Trebuie cu orice preț să mă adun! Pierre, din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și lor sistemul genetic natural și umblă bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu petrol numărul 8 intrase în șomaj tehnic din lipsă de materie primă. Și iată de ce. În colonia penitenciară Bumbăcari, achiziționarea petrolului se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-a scos din minți A fost mălaiul copt scoțând aburi fierbinți. Eram singur în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-am înfulecat. Mi-am însușit prin furt o turtă de mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
faim, tout est pain-on est moins difficile quand on manque de quelque chose. (Cel căruia îi este foame vede totul ca o pâine suntem mai puțin pretențioși când ne este foame.) Avoir son pain cuit-être rentier. ( A avea o pâine coaptă a fi rentier) și, în fine, cel care mi-a plăcut cel mai mult, Mieux vaut pain en poche que plume au chapeu tout ce qui est superficiel n'a pas de valeur réelle et ne nourrit pas. (Mai bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
reală s-a creat între noi. Gastronomie și inter-culturalitate, continuarea notei de ieri. Mi-e greu să fiu "politic corect" și neutru uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după alură) prepară un "ceva" greu de definit, amestec de banane coapte, rădăcini de manioc, făină de furnici și oase de hipopotam, habar nu am ce tot adăugă el în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Triumf viitorul în mileniul trei.“ („Trandafirii roșii“, România literară, 27 iulie 1989) PETRACHE Ion „Partidul este iubirea și lupta ntr-un cuvânt, Ideea ce trăiește în fiecare faptă, E rădăcina vie crescută din pământ, Ce-și dăruiește mulțimii drept hrană roada coaptă.“ („Partidul“, Scînteia, 5 august 1973) PETRE M. Cristian „Frumoasă-i neodihna care-l crește pe pragul zilei, de erou sorginte, și fiii își iubește și înalță, Partidul Comunist, Partid părinte.“ („Lumină în istorie“, Luceafărul, 11 decembrie 1982) PETREANU Elisabeta „O
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
metalică și țăcănitul ritmat, agale pe care-l auzeai câteva minute înainte să calci pragul sifoneriei. Complicata mașinărie care transforma în fiecare toamnă roșiile în bulion și obsesia maică-mii pentru un congelator plin ochi cu pătrunjel, mărar, vinete, ardei copți, pește obținut după lungi excursii misterios-pescărești, iepuri nevinovați uciși cu mașina la șosea, fazani braconați și porci tăiați pe ascuns, riguros împărțiți pe jumătate între făptași. Laptele la pungă și pâinea neagră rotundă, doar la Suceava, în vacanță (la Focșani
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Aci doi oameni zdraveni operau asupra unor ciocane de lemn «berbeci», cu care băteau susținut în niște pene de lemn ce presau traista până ce storceau uleiul conținut în sămânța astfel pregătită. Uleiul de dovleac avea o culoare maro-roșcată, culoarea castanei coapte, era foarte gustos și constituia un delicios component în alimentația curentă, având pe lângă recunoscutele calități hrănitoare și gustative, și o serie de calități curative într-un număr destul de mare de maladii. Uleiul era folosit în alimentație de către oamenii satului în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]