8,430 matches
-
Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un cot, / În câmp soarele mângâie boabele de struguri / Se coc în ele nunțile satului. Se văd / Cum se duc cei care au venit / Fără să fie întrebați, / Și aniversările și sfeștaniile...” (Picior de plai). De asemenea, un motiv frecvent este „poarta
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
îi răspunse tânăra. Sunt convinsă că va veni cineva să te ia. Apoi luă căruciorul cu medicamente și ieși pe holul care răsuna sub pașii vizitatorilor de la acea oră. Încercă să se ridice dar puterile îi erau secătuite. Îl durea cotul drept, și se masă cu grijă. Găsi că avea o zgârietură care sângerase și fusese bandajată. Îndată își pipăi barba. Era neîngrijită. I se părea că vine din altă epocă, unde ustensile de ras nu se descoperiseră încă. Își trecu
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
bătându-ne cu zăpadă sau alergându-ne unul pe celălalt. Am trecut prin fața Spitalului de Recuperare a bolnavilor de plămâni și pe lângă o unitate militară, unde soldații aflați de pază la poarta unității se uitau cu jind și dându-și coate la femeile noastre tinere și frumoase, apoi ne-am continuat drumul, cam încă patru kilometri, până aproape de stațiunea Pârâul Rece. Nu mai era mult până acolo, însă mai aveam și calea de întoarcere, începea să se însereze și cunoșteam foarte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
de etnie, oamenii conviețuiesc pașnic cu excepția celor trăitori în Republicilor Autonome Baronale din fosta Valahie și Moldova. Oamenii de toate categoriile sociale se înfrățesc și se ajută între ei. Numai acolo unde conducerea o cere expres oamenii își beau țoiul cot la cot în cârciumă iar când ies în stradă se înjură și se lovesc așa, de culoare politică. Măcar de s-ar lovi mai „cu milă” să scape lumea de astfel de animale turbate. Există o linie separatoare est - vest
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
oamenii conviețuiesc pașnic cu excepția celor trăitori în Republicilor Autonome Baronale din fosta Valahie și Moldova. Oamenii de toate categoriile sociale se înfrățesc și se ajută între ei. Numai acolo unde conducerea o cere expres oamenii își beau țoiul cot la cot în cârciumă iar când ies în stradă se înjură și se lovesc așa, de culoare politică. Măcar de s-ar lovi mai „cu milă” să scape lumea de astfel de animale turbate. Există o linie separatoare est - vest creată de
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE O apucase pe marginea drumului lăturalnic ce urca spre fosta lui casă. Se profila tot mai bine în lumina răspândită de luna ridicată de un cot peste arboretul dinapoia ei. Nu stătuse cu mâna în sân Sigi, trebuise să recunoască, îi adăugase casei o verandă, iar podul părea să fi fost transformat în mansardă, cu un balconaș de fier forjat spre stradă. Grădina de pe coasta dealului
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
este plină de viață. Coloana vertebrală a volumului am considerat că sunt versurile din poezia „Iertare”: „În trunchiul copacului/ Inelele vârstei mai ard”.Și, pentru concizie, am mai citat un fragment din poemul „De ajuns...”. „Și iată-mă / Proptindu-mi coatele pe lună/ Și uitându-mă către voi/Cum ridicați o scară /De priviri severe/ Pe care voi coborî îndărăt/Ca un copil prins/ Într-o livadă străină.” Dl. Mircea Costache a ținut să specifice că i-a fost profesor de
CARTEA CU PRIETENI XXXVI -TEO CABEL DESPRE CONCURS DE CREATIE PENTRU ELEVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358828_a_360157]
-
scriitorii din România profundă și tainică, cei care în tăcere lucrează fără să iasă în față pe primele pagini ale publicațiilor, sau pe ecranele televizoarelor.Am urmărit să existe între noi o armonie colegială., dar de competiție, fiindcă, dând din coate cum mai fac unii scriitori din US, înlăturând un coleg, crezând că v-a înainta astfel pe scara valorilor, se înșeală.Numia Dumnezeu, timpul și istoria ne v-a judeca. Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
înșeală.Numia Dumnezeu, timpul și istoria ne v-a judeca. Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieșii în față. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginți.Nicolae Iorga avea o vorbă:” Prostia e ca noroiul; cu cât se
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
Că ea știe și cunoaște Cine-nnoadă și deznoadă Intrigile de duzină, Cine până la chenzină Face foamea stând la coadă Amorsa că nu se poate Un fitil sau o petardă Pe care-o lăsa să ardă Și dădea la alții coate: - Auzi Lino, ce-a zis Veta Că l-a prins iar pe Dumitru Cu nepoata lu' arbitru' Și l-a bătut coana Reta... Știi pe nora lu' Lăcustă Ne dădea la toți de furcă A furat mai ieri o curcă
TANTI FROSA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358925_a_360254]
-
răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud și m-am ascuns Cu norul unei lumi prea furibunde, Cu zâmbetul și ochii ce
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am ascunsCu norul unei lumi prea furibunde,Cu zâmbetul și ochii ce au
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
Snopenșii lui Faulkner la fierăria lui Iocan, strămutată din motive politice la adăpostul acelei cortine de gărduraniță, de unde albinele veneau și plecau, intrând grăbite în florile ce semănau cu niște clopoței. Unii stăteau tolăniți pe jos, rezemați doar într-un cot, alții își făceau de lucru cu bricegele lor legate de niște lănțișoare prinse de betelia pantalonilor, bricege cu care se scobeau sub unghii de unde înlăturau pământul ce le mai rămăsese din proprietățile de altădată, căci divinul Stalin, prin cozile sale
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
și un băiat de prăvălie, nepot de-al patroanei, Costel Florescu. Ca să nu pierdem timpul cu ce mai vorbiră și cât mai băură, cum îi distră coana Floreasca... de rămaseră ca la bâlciul de Sântu Ilie (care avea loc la cotul Oltețului, satul Otetelișu)cu ochii cât cepele și gura căscată (când priveau circarii și „femeia pește” cântăreață). Micul taraf se așezase în hol și, fiind urechiști buni, prindeau din zbor comenzile coanei marița Floreasca, care delectă cu glume, le cântă
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie tămăduiți prin meșeșugul unor „leacuri”... numai de Bușica știute, plus a rugăminților pe care le înălța către Satana, aflau înpietriți cum dumneaei mergea singură, pe timp întunecat (fără stele și lună), în
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
și un băiat de prăvălie, nepot de-al patroanei, Costel Florescu. Ca să nu pierdem timpul cu ce mai vorbiră și cât mai băură, cum îi distră coana Floreasca... de rămaseră ca la bâlciul de Sântu Ilie (care avea loc la cotul Oltețului, satul Otetelișu)cu ochii cât cepele și gura căscată (când priveau circarii și „femeia pește” cântăreață). Micul taraf se așezase în hol și, fiind urechiști buni, prindeau din zbor comenzile coanei marița Floreasca, care delectă cu glume, le cântă
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
ritmul, că o să ajungi ultimul! Ești cel mai mare idiot, mă provoca Thomas; mi-e și rușine că sînt prieten cu tine. Bine că nu ne vede nimeni. Bună ziua, nene. Cum mai e viața, ai? Un moșneag stătea rezemat în coate pe gărduț și ne privea curios. Apăi, cum să fie? Uite așa, potrivită. Vezi, idiotule, țipa Thomas. Viața omului trebuie să fie potrivită la gust, nici prea dulce, nici prea sărată, nici prea caldă, da' nici prea rece. Sigur! îl
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
bine ? Eu zic noroc și la mai mare. Aș pune totuși o-întrebare... Ca omul care n-a-nțeles, Cum de-a ieșit ce n-am ales ? La noi de fapt orice se poate, Când uni știu să dea din coate. Am vrut morțiș ca să-i schimbăm, Și-acuma tot cu ei "dansăm". Dar hai să nu stric anișorul Și să va cânt cu plugușorul. Cândva , pe vremuri, într-un an S-ar fi sculat, unul, Traian... Voinic, în șa s-
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
primit punga cu sare Chiar la votare... la intrare ? Ia ziceți... berea și cu micii Nu vi-i dădură tot amicii ? ----------------------------- Și uite-așa se duse anul... Parlamentarul își luă banul... Și tot război după război, Îi cam duru în cot de noi. Pe noi, cei care i-am ales, Ne cam trimise la cules. Mânați flăcăi și m-ascultați, N-aveți cu biciu’-n ce să dați... Acum când anul se sfârșește Tot în războaie îi găsește. Vestita luptă pe
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului aruncată de pe pod, râd. am un plâns nefiresc. acordez pianul de iarnă prin toamna nașterii. tocesc o notă. concertul începe fals. continuă promițător. aplauzele adorm într-un cot. între două goluri, zâmbesc iubirii, părăsindu-i sensurile. am simțit clownul în aria a noua șchiopătând, pe treapta adevărului. nimeni nu-l cere. cu ochi de vultur privea fix ciocul frământărilor. l-a zdrobit fără milă. aștepta primăvara frazelor, în
ACORDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360345_a_361674]
-
spun doamnei. S-o întreb. Poate că mă înșel... Sper să nu întârzii prea mult”. Când a pășit în birou, doamna avocat Ramona Vlădescu era adâncită atât de profund în gânduri, încât nici nu a auzit-o intrând. Rezemată cu cotul de fața lucioasă a biroului, își fricționa ușor fruntea cu degetele lungi și frumoase ale aceleiași mâini. Avea ochii închiși și căuta încăpățânată răspunsuri la întrebările ce și le pusese într-o anumită ordine. „Nu, în mod sigur fata nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului - Tulai Silvie, că nu mai pot! Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și animalele lor sufereau cot la cot în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
Toate Articolele Autorului - Tulai Silvie, că nu mai pot! Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și animalele lor sufereau cot la cot în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
treilea caz, ca dezertor..., că tot te plângi atâta că generația “Postmodernismului românesc” ne te recunoaște și nu te mai acceptă ca lider al ei. Primul caz de conștiință. Ești un adevărat scriitor, capabil să călăuzești o “generație ruptă-n coate și în blugi”? Sau nu ești decât un comediant cabotin, frustrat și disperat? Un reprezentant al păpușarilor codoși, globaliști și globalizați, lipsiți de viziune, gata să-și sugrume târfa de lux doar pentru a-i aduce tot câștigul ei, fiindcă
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
se trage; și ars, pentru că simte că e ars de razele Soarelui uriaș și spălat în apele Lunii de “minunata doamnă a lunii argintii”, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate. Așa, încât, dragă prietene, și pretins șef de generație ruptă-n coate și în blugi, nu-mi rămâne decât să te mai întreb odată: Vrei să însoțești cu adevărat o generație? Sau să mergi singur înaintea ei, uitând de bunul Dumnezeu Creatorul Universului? Sau vrei doar să te duci unde ai chef
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]