2,528 matches
-
Din substanțele colorante naturale - vopselele minerale - fac parte unele minereuri, argile și soluri de culori intense. Printre acestea se deosebesc ocrul (galben, brun sau roșu), mumia (roșu-aprins), miniul de plumb (roșu-portocaliu), siena, umbra (brună) ș.a. Proprietăți colorante au și gipsul, creta, caolinitul, glauconitul, vivianitul, grafitul, unii cărbuni ș.a. Vopselele se pot clasifica în: Vopseaua ignifugă este un tip special de vopsea ce poate asigura protecția unei suprafețe în caz de incendiu. Vopseaua ignifugă formează un strat termorezistent în condiții de creștere
Vopsea () [Corola-website/Science/311274_a_312603]
-
pigmenți au fost utilizați pentru decorarea obiectelor de lut, omul observând că protejau obiectele contra acțiunii degradante a intemperiilor. Încă de la începuturile civilizațiilor din Orientul Mijlociu și nordul Africii, palatele și templele erau împodobite cu picturi policrome pentru care erau utilizate creta și ghipsul pentru fondul alb; bitumul, funinginea, piroluzitul (minereu de mangan) și silicatul de calciu pentru negru; azuritul sau malachitul (minereu de cupru) pentru albastru; o întreagă gamă de ocru (pământ feruginos) mergând de la galben până la maro închis. Celelalte culori
Vopsea () [Corola-website/Science/311274_a_312603]
-
destul de repede grupuri mari de plante. G.nivalis Scharlockii - frunzele sunt gri-verzui,iar florile atârnă greu și nu se deschid de tot. G.nivalis 'Pagoda'- petalele se răsucesc ușor în afară. G.plicatus - originar din Rusia,această specie are frunze crete. G.nivalis 'Virescens'- deosebite la această varietate sunt marcajele verzi de pe petale,care apar atât la cele din interior,cât și pe cele din exterior. G.caucasicus - frunzele sunt lațe,gri,iar florile mari;este printre ultimii ghiocei care înfloresc
Ghiocel () [Corola-website/Science/311798_a_313127]
-
(sau Nichifor II Phocas) este un împărat bizantin din dinastia macedoneană. A domnit între anii 963-969. Nicefor Phokas s-a remarcat mai intâi ca un strălucit general obținînd catva victorii. Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei flote importante. După un asediu extrem de dur și prelungit pe parcursul întregii ierni trupele sale ocupau, în martie 961,Chandax (Candia), capitala insulei. Creta trecea din nou sub stăpânirea bizantină, după ce aproape un secol și jumătate aparținuse
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
strălucit general obținînd catva victorii. Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei flote importante. După un asediu extrem de dur și prelungit pe parcursul întregii ierni trupele sale ocupau, în martie 961,Chandax (Candia), capitala insulei. Creta trecea din nou sub stăpânirea bizantină, după ce aproape un secol și jumătate aparținuse arabilor și constituise cel mai important punct de sprijin al puterii lor maritime în bazinul oriental al Mediteranei. După secole întregi, Bizanțul repurta o victorie decisivă. După
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
acordat țăranilor datorită nevoi de stratioți greu înarmați. În plan social încearcă să oprească dezvoltarea mari proprietăți ecleziastice. Astfel legea din 964 permite doar donații în bani către lăcașurile sfinte existente. Pe plan militar înainte de a fi împărat recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și stăpânește pentru scurt timp orașul Alep. După ce ajunge împărat relansează campaniile sale militare, redobândind Cilicia(965) și înaintează în Siria, unde în 969 cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat și supus
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Părțile combatante au fost Regatul Greciei și Commonwealthul Britanic (făcând parte din rândul Aliaților din cel de-al Doilea Război Mondial) pe de-o parte și Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria (Puterile Axei) în tabăra opusă. Împreună cu Bătălia din Creta și acțiunile navale din Marea Egee, este considerată parte a mai vastei Campanii din Balcani din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. De obicei, Bătălia Greciei este privită ca o continuare a războiului greco-italian, care a început odată cu atacul lansat de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
două fronturi. Comandamentul elen a luat hotărârea să apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea ce avea să se întâmple în cazul unui atac german dinspre Bulgaria. Hitler a intervenit pe 4 noiembrie 1940, la patru zile după ce britanicii au ocupat Creta și Lemnos. Führerul a ordonat Statului Major să pregătească invazia în Grecia prin România și Bulgaria. Acest atac a fost parte a unui plan mai amplu care prevedea preluarea controlului asupra bazelor britanice din Marea Mediterană. Pe 12 noiembrie, Înaltul Comandament
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
guvernului elen sau român tot sprijinul de care era în stare. Prima acțiune britanică a fost deplasarea în noiembrie 1940 în Grecia a escadrilelor RAF comandate de John d'Albiac. Având consimțământul guvernului de la Atena, britanicii au trimis trupe în Creta pe 31 octombrie, ceea ce a permis grecilor să-și aducă pe continent Divizia a 5-a de infanterie. Pe 17 noiembrie 1940, Metaxas a propus britanicilor declanșarea unei ofensive comune în Balcani, pornind de la bazele deținute de eleni în Albania
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Papagos, d'Albiac și contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, după ce i-a mărturisit regelui că se consideră vinovat pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile încredințate, s-a sinucis. Pe 21 aprilie s-a luat hotărârea definitivă pentru evacuarea forțelor Commonwealthului în Creta și Egipt. Wavell i-a transmis lui Wilson ordinele scrise necesare. 5.200 de oameni, dintre care cei mai mulți soldați ai Brigăzii a 5-a neozeelandeze, au fost evacuați în noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeză a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
neozeelandeze, au fost evacuați în noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeză a rămas să blocheze accesul spre Atena. Pe 25 aprilie, puținele escadrile RAF au părăsit Grecia. D'Albiac și-a stabilit cartierul general la Heraklion, Creta. 10.200 de australieni au fost evacuați aici din Nauplion și Megara. Mai mult de 2.000 de oameni au trebuit să aștepte până pe 27 aprilie din cauza eșuării lângă Nauplion a vasului de transport "Ulster Prince". Evacuarea a continuat prin
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Balcani prin Directiva nr. 31 de pe 9 iunie același an. Grecia continentală a fost împărțită între Germania, Italia și Bulgaria. Germanii ocupau zonele cele mai importante din punct de vedere strategic - Atena, Salonic și Macedonia centrală plus câteva insule precum Creta. Aceștia au ocupat de asemenea orașul Florina, revendicat atât de italieni cât și de bulgari. În aceeași zi în care Tsolakoglou a capitulat, armata bulgară a invadat Tracia. Scopul acestei invazii era cucerirea unei ieșiri la Marea Egee. Bulgarii au ocupat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
grupuri de rezistență, care au lansat atacuri de gherilă și au organizat o serie de rețele de spionaj. Pe 25 aprilie 1941, regele George al II-lea și guvernul lui au părăsit Grecia continentală pentru a se refugia în insula Creta. Creta a fost atacată de germani pe 20 mai 1941. Aceștia au declanșat cea mai mare invazie a trupelor aeropurtate de până atunci, atacând trei aeroporturi principale de la Maleme, Rethymno și Heraklion. După șapte zile de lupte grele, comandanții aliați
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
de rezistență, care au lansat atacuri de gherilă și au organizat o serie de rețele de spionaj. Pe 25 aprilie 1941, regele George al II-lea și guvernul lui au părăsit Grecia continentală pentru a se refugia în insula Creta. Creta a fost atacată de germani pe 20 mai 1941. Aceștia au declanșat cea mai mare invazie a trupelor aeropurtate de până atunci, atacând trei aeroporturi principale de la Maleme, Rethymno și Heraklion. După șapte zile de lupte grele, comandanții aliați au
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Rethymno și Heraklion. După șapte zile de lupte grele, comandanții aliați au ajuns la concluzia că apărarea nu mai poate rezista și au ordonat evacuarea trupelor de sub comanda lor din regiunea Sfakia. Până pe 1 iunie, Aliații retrăseseră toate trupele din Creta, iar germanii desăvârșiseră ocuparea insulei. Din cauza pierderilor grele suferite de trupele de elită de parașutiști, Hitler a interzis din acel moment executarea oricărei operațiuni aeropurtate de anvergură. Generalul Kurt Student avea să spună despre Creta că a fost mormântul parașutiștilor
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Aliații retrăseseră toate trupele din Creta, iar germanii desăvârșiseră ocuparea insulei. Din cauza pierderilor grele suferite de trupele de elită de parașutiști, Hitler a interzis din acel moment executarea oricărei operațiuni aeropurtate de anvergură. Generalul Kurt Student avea să spună despre Creta că a fost mormântul parașutiștilor germani și o victorie dezastruoasă. Regele George al II-lea și guvernul lui au fost evacuați din Creta în Egipt în noaptea de 24-25 mai. Campania din Grecia s-a încheiat cu o victorie totală
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
interzis din acel moment executarea oricărei operațiuni aeropurtate de anvergură. Generalul Kurt Student avea să spună despre Creta că a fost mormântul parașutiștilor germani și o victorie dezastruoasă. Regele George al II-lea și guvernul lui au fost evacuați din Creta în Egipt în noaptea de 24-25 mai. Campania din Grecia s-a încheiat cu o victorie totală a Germaniei. Britanicii nu au avut resursele militare necesare în Orientul Mijlociu pentru a purta operațiuni la scară mare atât în Africa de Nord, cât și
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Africa de Nord, cât și în Balcani. Chiar atunci când au reușit să blocheze temporar înaintarea germanilor în Grecia, ei nu au avut capacitatea să exploateze aceste succese prin contraatacuri. Britanicii au avut la un moment dat speranțe să poată păstra controlul asupra Cretei și poate și asupra altor câteva insule valoroase din punct de vedere strategic, care puteau fi folosite ca baze aeriene pentru sprijinirea operațiunilor navale în Mediterana de răsărit, dar atacul aeropurtat german a dus la evacuarea tuturor trupelor aliate din
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
argile, marne, gresii, nisipuri sau conglomerate, provenite din măcinarea, transportul și depunerea rocilor versanților nordici ai „Alpilor Transilvaniei”, în decursul a milioane de ani. Tot din această perioadă datează și rocile calcaroase bine evidențiate în trupurile de hotar numite „La cretă” și „Pe hume”, precum și argilele de „Pe deal”, „Pe față” etc. Harta geologică a zonei Sibiu, editată de Institutul Geologic Român în 1968 Hotarul satului este cuprins între altitudinea de 373m corespunzătoare luncii Oltului și 1049m corespunzatoare „Vârfului Sorliței”. Coborând
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
rapid. Între flancul drept al grecilor și cel stâng al britanicilor a rămas o mare porțiune neapărată, care a fost exploatată din plin de atacatorii germani. După ce Aliații au fost alungați din Grecia continentală, forțele greco-britanice s-au retras în Creta. Germanii au exploatat din plin și aici slăbiciunile apărării printr-un plan îndrăzneț. Ei au planificat și executat cel mai mare atac aeropurtat, și de altfel singurul atac independent al parașutiștilor germani din tot războiul. Germanii au lansat parașutiști în
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
printr-un plan îndrăzneț. Ei au planificat și executat cel mai mare atac aeropurtat, și de altfel singurul atac independent al parașutiștilor germani din tot războiul. Germanii au lansat parașutiști în mai multe puncte cheie din insulă, dezlănțuind Bătălia din Creta. Doar într-un singur punct de lansare, parașutiștii au reușit să-și atingă obiectivele ordonate, iar forțele de debarcare germane au fost dispersate de marina britanică. Cu toate acestea, capul de pod cucerit de parașutiștii germani a fost suficient pantru
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
germane au fost dispersate de marina britanică. Cu toate acestea, capul de pod cucerit de parașutiștii germani a fost suficient pantru a asigura transportul pe calea aerului a întăririlor necesare cuceririi insulei. Comandanții din Londra au decis că lupta în Creta nu are sorți de izbândă, și au ordoant retragrea tuturor trupelor aliate - în cursul a patru nopți, peste 16.000 de soldați au fost evacuați prin portul Sfakia în Egipt. O mică parte a forțelor aliate din Creta au fost
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
lupta în Creta nu are sorți de izbândă, și au ordoant retragrea tuturor trupelor aliate - în cursul a patru nopți, peste 16.000 de soldați au fost evacuați prin portul Sfakia în Egipt. O mică parte a forțelor aliate din Creta au fost evacuate prin portul Heraklion, dar vasele de transport au fost atacate de bombardierele în picaj germane, care le-au provocat pierderi grele. Dintre cei 5.000 de apărători rămași la Sfakia, o mare parte au capitulat pe 1
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
rămași la Sfakia, o mare parte au capitulat pe 1 iunie, dar unii dintre ei au reușit să se retragă în zonele înalte ale insulei și au continuat să ducă lupte de guerilă împotriva trupelor de ocupație. În timpul evacuării din Creta, amiralul Andrew Cunningham s-a opus sugestiilor ca marina să nu acorde întregul ajutor evacuaților de teama pierderilor ridicate de vase declarând că „Îți ia trei ani ca să construiești un vas, dar îți ia trei sute de ani să clădești o
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
în camera nupțială " ca primul sărut să nu fie dezagradabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris l-a dat Afroditei. Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea Cydonia, pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca "Mela kudonia" sau " măr de Cydonia" de unde provine de asemenea și numele ei științific. Romanii de asemenea foloseau gutui; cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]