3,585 matches
-
În fire și a Început să tremure văzând În ce situație neplăcută se afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj. Înfuriată la culme, și-a tras piciorul din băltoaca de sub piatră. Pe când Își scotea piciorul și pantoful din noroi, tocul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama, acea persoană devenea cel mai bun client al tău. Și cu ajutorul vântului și al pescărușilor răspândea vestea prin oraș atât de repede că, În nu mai mult de o săptămână, clienții stăteau la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la Islam. Doamna Sweet vizita frecvent multe moschei și altare și era o cunoscătoare profundă a Sfântului Coran. De-a lungul anilor ea și mătușa Banu deveniseră foarte apropiate. Însă nu așa se Întâmplase și cu domnul Bitter, care era croit din cu totul alt aluat și venea din locuri În care vântul nu se oprea din urlat. Domnul Bitter era foarte bătrân, chiar și dacă Îi măsurai vârsta În anii djinnilor. De aceea era mult mai puternic decât lăsa adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Dar pe dumneata ce te interesează cel mai mult acum? — Figurile de stil. — A! De-ai putea să fii creativ! Nu te mulțumi să moștenești toate figurile astea de stil, consideră-le ca pe o stofă din care Îți vei croi propriile haine. Ia spune-mi, Îți plac metafora, hipalaga? Îmi place mai ales etopeea. — Dumnezeule mare, etopeea! După această conversație despre etopee, fastul și operele ei, a trebuit să-mi iau rămas-bun. Un șofer m-a adus Înapoi la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îmbrobodită în straie închise la culoare asemeni unui scarabeu gras. Cărările, care pe timp de vară sunt pline cu oameni ieșiți la plimbare, erau acum ascunse sub zăpadă. Ei însă nu îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își croia propria cărare. Mergea înspre nord, departe de lacul înghețat. Pașii îi erau înceți și nesiguri. Fiecare mișcare îi provoca un nou junghi de reumatism care îi trecea direct prin încheietura șalelor. De câte ori se apleca să adauge un gătej în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre, ridicând cuțitele amenințător, ca și cum o credeau în stare să le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în întunericul din pasajul îngust aflat în spatele curții. Intrând, întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete, însă, la primul pas pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la culoare și declanșând o reverberație aproape muzicală. Pe nesimțite, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înfățișarea Verei și se lăsă în voia sentimentului pur și a trăirii intense pe care, până acum, și le sublimase constant. Cu atât mai mult, dacă până acuma își păstrase ideile simple, nu își îngăduisese nicio amintire și nu-și croise niciun vis, nici în clipa de față nu părea dispusă să renunțe la sentimentul profund al momentului pentru a se dedica unor activități mentale sau morale păguboase. ă Vai, vai, ce-i cu asta? strigă bătrâna Zoia grăbindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aceste sunete o induceau făceau conversația imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în pauzele dintre notele chinuite ale instrumentului. Împotriva voinței sale, Salitov își croi drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Orfanilor, iar această juxtapunere i se păru ironică. Virginski se opri să considere semnificația acestui fapt și se simțea slăbit, nefiind în stare să gândească. Cu toate acestea, deslușirea semnificației acestui fapt deveni presantă. Cum stătea acolo, un bărbat își croia drum pe lângă el, îmbrăcat cu o haină sărăcăcioasă și cu niște pantaloni căptușiți cu paie și ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Indiferent de subiectul discuției lor, cei doi prieteni ajungeau întodeauna la aceeași temă eternă. St Petersburg. Era un mister pentru amândoi cum de au ajuns să putrezească în colțul ăsta provincial când toți prietenii și tovarășii lor de facultate își croiau, neîndoielnic, cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând cu un dor năpraznic după Nevski Prospect. Apoi urma o tăcere meditativă în timpul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ascunde curiozitatea din gals, deși fața ei era o mască solemnă. Ea îl stuidia pe Fratele Innochentie printr-o lornetă. Un bărbat îndesat și roșu la față, împingând o fată de vreo optsprezece ani într-un scaun cu rotile, își croi drum în față. ă Trebuie să o vadă. Trebuie să o vadă pe Lana mea. Vă rog, convingeți-l să o vadă. Fata se roși. Este foarte frumoasă cînd roșește, gândi Ulitin. Ea îl căuta din ochi, apoi își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Era triumful viilor asupra celor morți, iar pe moment erau stăpâniți de el într-o asemenea măsură încât nu mai erau în stare de niciun alt senetiment, cu atât mai puțin de milă. Umerii lor, pe măsură ce Porfiri și Salitov își croiau drum printre ei, erau tari, dar nu opuneau rezistență. Salitov vorbi ceva cu polizieski-ul, care păru atât ușurat cât și rușinat să îi vadă. ă Sunt mai rău ca niște câini, domnule. Ca niște câini în călduri, exlică el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pescui o carte de vizită. Aruncă o privire peste ea și spuse: — Aici. În colțul Îndepărtat, pe stânga, vă rog. Kitty plăti cursa și coborî din taxi. Superbele ei cizme argintii se cufundară În zăpada albă și groasă și Își croiră drum prin ea, Îndreptându-se spre intrarea În clădire. Se uită la cartea de vizită. Pe ea scria 246. Apoi aruncă o privire spre ușa urâtă, din metal. Și pe ea era trecut același număr, 246. Ferestrele păreau să aparțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră la care Bucureștiul era deja pustiu. Se afla pentru prima oară Într-o clădire atât de Înaltă, și nu era decât etajul al 18-lea. Totul era mai mare, complet diferit de ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajungă acolo la școală, așa cum fetele din America visează să ajungă la liceul din Beverly Hills. Era hotărâtă chiar să meargă pe jos câteva ore În fiecare zi, până acolo și Înapoi. Voia să aibă parte de educație, să-și croiască o viață mai bună decât avusese mama ei, mai bună decât a femeilor din sat. Profesorii Anei Îl implorau pe tatăl ei să o lase să meargă la liceu, era cea mai inteligentă elevă din câți avuseseră vreodată. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un taxi. Pe când mașina Înainta prin zloata murdară, fata Îi povesti lui Kitty că era model și că se Întorcea de la o ședință foto În Hawaii. Fură cuprinse amândouă de nostalgia soarelui pe care-l lăsaseră În urmă. Taxiul Își croi drum prin pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
parc spre Runner’s Gate, la intersecția 90th Street cu Fifth Avenue, trecură pe lângă biserica Heavenly Rest, stil art deco, Îmbrăcată În calcar, unde se rugase adesea Kitty să-l revadă, lăsară În urmă și Muzeul de Design și-și croiră drum prin zăpadă spre Madison Avenue, unde intrară Într-un bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și e mai rău, și să nu dea Domnul să am copii să mă pedepsească pentru neomenia cu care mi-am tratat azi părinții, Asta a fost fraza finală, Nu știu dacă a fost fraza finală, am uitat probabil câteva, croite după același tipar, Trebuia să le explici că n-are rost să-și facă griji, știi bine că tata nu vrea să meargă să locuiască în Centru, Da, dar am preferat să n-o fac, De ce, Le dădeam un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
calea respirației prin Întreg trupul, inclusiv degetele de la picioare, a lăsat lumina să-i intre prin buric și, În general, a ascultat fiecare silabă a instrucțiunilor Zeldei, auzind Însă, În același timp, un sunet familiar de excitație sexuală care Își croia loc (sigur) inconștient printre silabele ei. A Încercat chiar (fără succes) să Își liniștească erecția. Penisul lui nu fusese niciodată un elev prea conștiincios. În mod neașteptat, Învățăturile Zeldei nu fură irosite. Wakefield a făcut exercițiile În timpul următorului zbor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de hîrtie, croită din ediții mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se așează la locul ei. Mulțimea aplaudă. — Ceea ce mă aduce la acest oraș de imigranți și turbulențe de ruine și imaginație! CÎndva În alte țări artiștii vegheați de polițiști mînuiau pensulele și dălțile ca să le rostească furia și să-și croiască prin rîs drum În afara minții de un cenușiu de Închisoare a terorii și În timp ce făceau acestea fără să știe excitau navetiști americani călătorind pe autostrăzi care nu numai că nu știau de acești artiști dar erau și incapabili măcar să localizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noile clădiri citează oarecum din a noastră. Într-adevăr, chiar asta fac. Fiecare poartă o cupolă sau un ornament În onoarea ei. Dacă și clădirile pot avea suflete, cugetă Wakefield, atunci oamenii cu atît mai mult. Coborînd din turn, Își croiesc drum către un local - bar și burgeri - popular printre reporteri, unde Jackie comandă o bere și un cheeseburger, iar Wakefield și Susan - cîte un bourbon. Wakefield vede că Susan a trecut pe băutura lui și se Întreabă ce semnificație ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă. Asta Îi pune capac. Diavolul Își smulge ecusonul și călcînd peste copite și cozi, Își croiește drum afară din amfiteatru și pornește ață spre peșterea lui, unde fierbe În suc propriu un timp incomensurabil de lung. În cele din urmă, nu va avea altă opțiune decît să se Întoarcă la blestemata aia de Întrunire, dar vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]