2,381 matches
-
de est. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida decroșată, pătrată , vădind preluarea de la lăcașul anterior, a acestei străvechi forme a ahitecturii de lemn. Clopotnița, pe două nivele, a fost așezată, conform obiceiului, separat de pereții lăcașului. Știrile despre pictură, data, ctitorii, aflate din pisania mai sus-amintită, de pe peretele de nord al absidei, pe reprezentarea ,Plângerea lui Isus”, se completează cu numele artistului, popa Nicolae zugravul sin Iacov, cules de pe icoanele împărătești (Deisis, datată și semnată; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; Cuvioasa Paraschiva
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei și crucile de piatră din jur au o mare valoare arheologică. Piatra de mormânt a ctitorului are semne si simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan sugerează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor. Fundația seamănă cu cea a bisericii varegilor numită Sfântul Gheorghe din Staraia Ladoga. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
(n. 3 februarie 1921, Bozed, Mureș - d. 20 februarie 2009, Târgu Mureș) a fost un preot greco-catolic, canonic mitropolitan al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, deținut politic, ctitor de biserici, lider al rezistenței Bisericii Române Unite cu Roma din Târgu Mureș în timpul persecuției comuniste. s-a născut într-o familie de țărani români din județul Mureș (interbelic). Părinții săi, Moise și Carolina, deși aveau o familie cu șase
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictor. După nume Alexandru Ponehalschi pare să
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
a monumentelor istorice, LMI 2004: . O biserică de lemn mai veche a fost ridicată în locul „Munteni”, probabil cea ridicată de Antonie, egumenul mănăstirii Bistrița, în anul 1751. Pe o evanghelie, ce aparținuse bisericii din Grușetu, se păstrează o însemnare a ctitorului, care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
ce îi dă aerul unei case boerești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în retrageri succesive, prin rafinamentul îmbinărilor și decorațiilor dulgherești, prin colecția de inscripții adunate pe pereții exteriori, icoanele de o bună calitate artistică și portretul de ctitor. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Actul de naștere al bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
completă a învelișului exterior și o repictare a interiorului. Nu se poate stabili în ce măsură pictorul Petre Roșieanu a intervenit peste pictură anterioară a lui Ioan Leuleanu. Se remarcă totuși portretul episcopului Vartolomeu, care i se poate atribui lui Roșieanu. Între ctitori se remarcă printre alții numele lui Gheorghe și Nicolae Fartat, care par a fi urmașii direcți ai lui Ghiță Fartat, ctitorul principal al primei renovări, din 1887. Starea de conservare precară de astăzi se datoreaza abandonării ei în ultimele decenii
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
anterioară a lui Ioan Leuleanu. Se remarcă totuși portretul episcopului Vartolomeu, care i se poate atribui lui Roșieanu. Între ctitori se remarcă printre alții numele lui Gheorghe și Nicolae Fartat, care par a fi urmașii direcți ai lui Ghiță Fartat, ctitorul principal al primei renovări, din 1887. Starea de conservare precară de astăzi se datoreaza abandonării ei în ultimele decenii, fiind înlocuită în rostul ei de spațiu de cult de o noua construcție de zid din apropiere. Biserică de lemn din
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
adoptat. La schimbarea radicală care a avut loc în 1887 se remarcă participarea unui arhitect, în prezența lui Nicolae Fârtățoiu. Acest lucru dovedește încă odată o rupere voita de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Ctitorii, arhitectul și zugravul chemați la refacerea acestui lăcaș în 1887-1888 au dat formă nu numai unui nou spațiu de cult ce și au dat expresie unor ambiții de înoire și modernizare demne de remarcat în spațiul rural al Vâlcii. La
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ("Acoperământul" pentru Sf. Disc, "Acoperământul" pentru Sf. Potir, "Aerul" sau văzduh pentru Sf. Vase) și un "Epitrahil", lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două nivele, cu cerdac la etaj, coloane
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca. Postelnicul Teodor (Toader) Movilă a fost frate vitreg cu domnitorii Ieremia și Simion Movilă precum și cu mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase moșii și sate (Adâncata, Nagoreni, Grușevița), Teodorenii devenind una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova. Pisania bisericii s-a pierdut, dar pe copertina contrafortului de la absida altarului se află înscris anul 1597, care indică
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. Biserica a fost reparată de boierii din familia Costin în secolul al XVII-lea. La 19 februarie 1664, domnitorul Eustratie Dabija și Miron Costin (urmaș al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata lui Teodor Movilă) au închinat Teodorenii către Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos, aici instalându-se călugări greci. Biserica a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
frescă de pictorul profesor Nicolae Sava din București. Pe lângă elementele tradiționale, apar și elemente de inovație și creație autentică, atât cromatic, cât și compozițional. Pe peretele din dreapta al pronaosului a fost pictat un nou tablou votiv, în care cei doi ctitori apar reprezentați împreună cu familiile lor. Aici s-a aflat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1633-1691). Printre odoarele Mănăstirii Teodoreni care se mai păstrează și astăzi menționăm cărți vechi cu litere chirilice și grecești, icoane vechi, vase liturgice și
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Tetraevanghel aflat în colecția Sfântului Sinod din Sofia, care a fost dăruit acestei biserici în anul 1519 de către cămărașul de vistierie Mateiaș, fiul lui pârcălabului Grumaz de la Cernăuți. Donatorul provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova, fiind ulterior ctitor al Mănăstirii Coșula (1535) - a cărei biserici are tot hramul "Sf. Nicolae" și al Bisericii "Pogorârea Sf. Duh" din Horodniceni (1539). Nu se cunoaște ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Suceava. În lucrarea ""Suczawa’s historische Denkwürdigkeiten von den ersten historischen
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
Grumaz de la Cernăuți. Donatorul provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova, fiind ulterior ctitor al Mănăstirii Coșula (1535) - a cărei biserici are tot hramul "Sf. Nicolae" și al Bisericii "Pogorârea Sf. Duh" din Horodniceni (1539). Nu se cunoaște ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Suceava. În lucrarea ""Suczawa’s historische Denkwürdigkeiten von den ersten historischen Kenntnis, bis zur Verbindung der Bukowina mit Oesterreich. Ein Stück Städte-Chronik und moldauischer Geschichte"" publicată la Cernăuți în anul 1876, profesorul gimnazial Wilhelm Schmidt presupune
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și cu Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Pe piatra de marmură ce se află deasupra criptei unde este înmormântat Alexandru Șandru Alboi a fost săpată următoarea inscripție: ""Aici odihnește întru așteptarea învierii ctitorul bisericii, inginerul diplomat ALEXANDRU ȘANDRU ALBOI, cetățean de onoare al Câmpulungului Moldovenesc. 4 august 1914 - 23 aprilie 2006"". Reîntors în România după mulți ani de muncă în străinătate, inginerul diplomat Alexandru Șandru Alboi a cumpărat în anul 2000 un teren
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
recunoaștere a efortului făcut în favoarea comunității locale, Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc le-a acordat, la 12 ianuarie 2004, inginerului Alexandru Șandru Alboi și preotului Teodor Giosan titlul de "Cetățean de onoare al municipiului Câmpulung Moldovenesc". În anul 2006, ctitorul Alexandru Șandru Alboi a murit, fiind îngropat sub streașina bisericii, lângă zidul sudic. Înainte de a trece la cele veșnice, ctitorul a scris câteva cuvinte despre biserica ctitorită: "„Eu, Alexandru Șandru Alboi, am cumpărat terenul pe care s-a construit Biserica
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
inginerului Alexandru Șandru Alboi și preotului Teodor Giosan titlul de "Cetățean de onoare al municipiului Câmpulung Moldovenesc". În anul 2006, ctitorul Alexandru Șandru Alboi a murit, fiind îngropat sub streașina bisericii, lângă zidul sudic. Înainte de a trece la cele veșnice, ctitorul a scris câteva cuvinte despre biserica ctitorită: "„Eu, Alexandru Șandru Alboi, am cumpărat terenul pe care s-a construit Biserica «Izvorul Tămăduirii» în anul 2000 și am ctitorit această biserică în colaborare cu pr. Teodor Giosan, ca o mărturie a
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
biserică în cadrul și sub oblăduirea parohiei «Nașterea Maicii Domnului», locul în care am fost botezat și locul în care își dorm somnul de veci cei din familia mea; pentru a lega trecutul de prezent și de viitor“". La momentul morții ctitorului, construcția bisericii era terminată, lucrându-se la realizarea picturii interioare. Pictura interioară a fost realizată de pictorul bisericesc Vasile Buzuloi. Toate lucrările au fost finalizate în anul 2009, la trei ani de la moartea ctitorului. Biserica a fost sfințită la data
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
și de viitor“". La momentul morții ctitorului, construcția bisericii era terminată, lucrându-se la realizarea picturii interioare. Pictura interioară a fost realizată de pictorul bisericesc Vasile Buzuloi. Toate lucrările au fost finalizate în anul 2009, la trei ani de la moartea ctitorului. Biserica a fost sfințită la data de 24 mai 2009 de trei ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului și Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, la
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, Gheorghe Flutur - președintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Timiș - secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, precum și oaspeți din Germania. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a conferit o distincție de vrednicie post-mortem ctitorului Alexandru Șandru Alboi, precum și pr. paroh Teodor Giosan. Pe fațada vestică a bisericii se află o placă cu următoarea inscripție săpată: Biserica „Izvorul Tămăduirii“ din Câmpulung Moldovenesc are statutul de filie a Parohiei „Nașterea Maicii Domnului“ din municipiu.
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
Năsturel a avansat ipoteza că această biserică era una din cele două mici mănăstiri, "monydria", ctitorite de boierul Iaskios (Iațcu) din Mavrovlahia și pentru care solicita în 1395 patriarhului ecumenic Antonie al IV-lea să i se accepte calitatea de ctitor. Clădirea avea un plan aproape pătrat, cu abside rectangulare. Zidurile acestei biserici au fost demantelate sistematic până la nivelul de călcare al epocii, în primii ani ai secolului al XV-lea, terenul fiind nivelat. În jurul lăcașului de cult a existat o
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demantelat parțial înaintea anului 1792(deoarece nu apare în inventarul bisericii din 1792), pe peretele vestic al naosului aflându-se inițial un tablou votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș și care a fost distrus parțial. Naosul este boltit în stil moldovenesc, printr-o serie de arce dispuse pe diagonală și pandantivi care susțin turla cilindrică. Absidele laterale sunt boltite în sfert de sferă, iar absida altarului în
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
unele figuri se disting, restul fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolului al XX-lea, el constatând
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]