3,588 matches
-
cu masa (m) și viteza luminii (coeficientul Planck la pătrat).Viteza de propagare a luminii, de 229.792,458 m/s sau 1 miliard 79 de milioane de km/oră, este și viteza propagării gravitației. În lumea infinitezimală a fizicii cuantice, descoperirea dihotomiei materiei în particulă-undă și demonstrarea efectului observatorului explică diferența dintre obiectivitate și subiectivitatea realității înconjurătoare. Incertitudinea percepției începe să fie înțeleasă prin noțiunea de spațiu-timp: două evenimente sunt similare pentru doi observatori dacă sunt privite simultan; o întârziere
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
din umbră" prin afirmația: "Dacă am văzut departe este pentru că am stat pe umerii giganților". Exemple ale legii 9: depășirea legilor euclidiene și instituirea de legi neeuclidiene caracteristice microcosmosului. Metoda spiralogiei este interdisciplinaritatea Abordarea antropologică, biologică, anatomică, fiziologică, biochimică, fizică, cuantică, psihologică, filosofică, etică și bioinformatică a medicinii reprezintă o metodă interdisciplinară. Multidisciplinaritatea implică prezența unei echipe de cercetători din mai multe discipline, și nu a unor cercetători interdisciplinari. Transdisciplinaritatea înseamnă, de asemenea, o înțelegere holisitică a temei traversând diferitele discipline
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
1905-1997), scriitor și filosof german, figură majoră a logicii empirice și a filosofiei științelor secolului XX. Este autorul modelului deductiv-nomologic - modelul DN (nomologic în sensul de lege). "Paradoxul Hempel" ridică problema inducției întrebării asupra răspunsului, apropiat de efectul observatorului în cuantică. Structura deductivă ascunde în întrebare predicția sau postdicția fenomenului ce trebuie explicat. Se referă la abilitatea prin care oamenii descoperă cauza, apropiind procesul de axiomatism. Se inspiră din ceea ce Aristotel numea explicații în fizică. 12 Paul Oppenheim (1877-1948), chimist și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
explicat. Se referă la abilitatea prin care oamenii descoperă cauza, apropiind procesul de axiomatism. Se inspiră din ceea ce Aristotel numea explicații în fizică. 12 Paul Oppenheim (1877-1948), chimist și filosof german. Clasifică legile naturii în minore și majore. Domeniul filosofiei cuantice este un exemplu de lege majoră ce impune necesitatea abordării filosofice a științelor universale în plină dezvoltare. 13 Karl Raimund Popper (1902-1994), filosof al științelor, respinge inductivismul clasic (metoda considerată științifică de Francis Bacon) și care confirmă, prin experiențe, o
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
unicitatea vieții este dovedit azi ștințific de studiile genetice. Infrastructura cunoașterii și conștiinței este creierul în entitățile sale - anatomică, celulară și infinitezimală. Creierul anatomic a fost cunoscut încă din antichitate, cel celular odată cu apariția microscopului, cel infinitezimal odată cu descoperirea fizicii cuantice. Putem deci împărți cunoașterea în două categorii, cea preinfinitezimală (PreI) și postinfinitezimală (PostI). Dintre cele șapte organe ale omului, creierul este sediul celor două funcții majore: cunoașterea și conștiința. Creierul este organul care guvernează organismul cu ajutorul sistemului de comunicație internă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cu nepoata, sau nepotul cu mătușa, căsătorii între veri primari sau secundari sunt sursele majore de boli ereditare. Aceste situații sunt specifice minorităților izolate, triburilor sau insularilor. În celula nervoasă (și în întregul creier) are loc viața infinitesimală sau viața cuantică, sub nivelul vieții biochimice, dar existentă în ea. Viața cuantică este viața nano și picofizică a omului, de un dinamism superior vieții histologice, și egal cu al dinamicii cosmice. Creierul anatomohistologic și cuantic reprezintă infrastructura cunoașterii și conștiinței. Creierul este
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
sau secundari sunt sursele majore de boli ereditare. Aceste situații sunt specifice minorităților izolate, triburilor sau insularilor. În celula nervoasă (și în întregul creier) are loc viața infinitesimală sau viața cuantică, sub nivelul vieții biochimice, dar existentă în ea. Viața cuantică este viața nano și picofizică a omului, de un dinamism superior vieții histologice, și egal cu al dinamicii cosmice. Creierul anatomohistologic și cuantic reprezintă infrastructura cunoașterii și conștiinței. Creierul este organul guvernator și elitist al omului; prin el cunoaștem și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
creier) are loc viața infinitesimală sau viața cuantică, sub nivelul vieții biochimice, dar existentă în ea. Viața cuantică este viața nano și picofizică a omului, de un dinamism superior vieții histologice, și egal cu al dinamicii cosmice. Creierul anatomohistologic și cuantic reprezintă infrastructura cunoașterii și conștiinței. Creierul este organul guvernator și elitist al omului; prin el cunoaștem și avem conștiința cunoașterii, prin el gândim și prin el creăm tot timpul vieții, de la stadiul de hominizi la cel de laureați Nobel. Cercetările
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pe verticală”, care nu se opune - deși multora așa li se pare, una dintre confuziile grave ale epocii noastre! - „Înaintării orizontale”, cu un cuvânt nepotrivit, „științific”, deoarece și știința la vârf, În toate timpurile și mai ales „azi”, odată cu fizica cuantică, ilustrată de spirite majore precum Schrödinger și Heisenberg sau Feynman, Își asumă la rându-i, pare-mi-se, și „cunoașterea intuitivă, irațională”. Avid și „gelos” de intuițiile anticilor, ale Grecilor În primul rând, Profeția a fost, mai ales În scrierile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
artele sunt „statice”, ele reiau mereu „de la Început” cercetarea asupra omului și a lumii sale, a problematicii sale, pe când știința este „dinamică”, lărgind, cum se spune, tot mai mult orizontul cunoașterii legilor materiei, iar cu ultimele, colosalele descoperiri ale fizicii cuantice sau astrofizice, implantându-ne, cumva, În cosmos. Pentru că artele se află „de la Început În punctul lor culminant”, așa-ziși, literați „ratați” refuză, după primele Încercări, să creeze, cu justificarea veche de când lumea că „totul a fost spus!”, Sigur, acest argument
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al cărui model cosmologic propriu-zis cel pseudostatic n-a rezistat ultimelor concluzii ale științei". Intuirea universului pulsatoriu și în rotație e doar unul din argumentele aduse în discuție. Altele discută formulări ale poetului ca deschideri spre identitatea numerică, spre mecanica cuantică, pe scurt ca prefigurări ale cuceririlor științei acestui secol. Întrebarea care se pune dinaintea noianului de probe este dacă o asemenea lectură este corectă din punct de vedere istoric, dacă, prin urmare, apropierile propuse și înțelesurile identificate de Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
centrul de sprijin al lui. Cu referințe la cuceririle științei moderne Theodor Codreanu ne încredințează: "Trăim într-un univers oglindă, în care toate se supun legii oglinzii (Nenumăratele particule subatomice sunt dublate prin reflexie în oglindă, de particule-antiparticule). Orice salt cuantic este arheal. Trebuie străpuns zidul invizibil al oglinzii (zidul acela de care s-a înspăimântat Kant) spre a face schimb între tine și imaginea ta din oglindă" (p. 34 ). Eroul nuvelei Sărmanul Dionis asta și izbândește: se substituie umbrei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manifest). Mentor (recunoscut, oare?) al transdisciplinarității este însă Șt. Lupașcu cu a sa filosofie neoraționalistă, ne previne dl Codreanu. Convins că realismul clasic este depășit și că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu atrăgea atenția asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluția cuantică ne-a așezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând "obiectivitatea" și ignorând orice altă cunoaștere, zeificând tehnoștiința, pare a uita că "totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând involute și chiar dispariția speciei, devine posibilă prin viziunea transdisciplinară. Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică și la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaștere a terțului și este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în "Cuvântul", nr. 3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică și la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaștere a terțului și este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în "Cuvântul", nr. 3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu în Conferințele Cuvântul. Iar cunoașterea terțului îngăduie pe fundalul unității cunoașterii o revoluție a inteligenței, asigurând "învierea" subiectului și "trezirea colectivă". Am propus acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să traducă inexplicabilul, actul misterios al scrisului, să locuiască "tăcerea plină", spațiul între cuvinte (cazul transpoeziei lui M. Camus). Evident că materia primă rămâne limbajul. Dar încă W. Heisenberg, în 1942, vorbea de cele trei regiuni ale realității (fizica-clasică, fizica cuantică și fenomenele biopsihice, respectiv experiențele religioase, filosofice și artistice). Iar Paul H. Ray invoca, în istoria culturală, trei tipuri de percepție a lumii (tradițional, modem și transmodern, coexistând acum). În noul principiu al relativității, Basarab Nicolescu postula că nici un nivel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus), Ștefan Lupașcu (Logica dinamică a contradictoriului) concepe trei tipuri de universuri coexistente: realitatea macrofizică binară, fizică; realitatea biologică și starea T, spirit/suflet/ afectivitate/alegere. Universul cuantic integralist de tip bootstrap care stipulează interdependența tuturor particulelor în sistem, precum și informateria concepută de Mihai Drăgănescu se încadrează în transmodernism. Diferența dintre triada lui Hegel și cea a lui Lupașcu este conferită de rolul timpului, la Hegel, termenii se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în clarificarea pozițiilor dintre "naționaliști" și "cosmopoliți", și, într-un final, dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un concept adoptat ca metodă sau curent de culturalitate al viitorului, extras fiind, sau afin Manifestului "Transdisciplinaritatea", al unui alt român universal, savantul cuantic Basarab Nicolescu, în căutarea unui "proiect de viitor dincolo de orice dogmă și ideologie". Sunt la final de precizat două lucruri: de ce numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de contradicții insolubile. Dar în această diminuare stă și forța noastră : lumea așa cum o percepem se supune prin definiție regulilor logicii noastre, de vreme ce nu este decît refracția prin arhitectura minții a unei realități incognoscibile. După nașterea astrofizicii și a fizicii cuantice, trebuie să renunțăm chiar și la această pretenție, căci, sub noile sale aspecte, știința ne confruntă cu o incompatibilitate între ceea ce credem că este posibil să cunoaștem și regulile de funcționare ale gîndirii. Ideea că universul are o istorie și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atunci cînd încearcă să ne pună la îndemînă rezultatele cercetărilor lor și ipotezele pe care le construiesc pornind de la ele. Iată un exemplu drăguț în care ne putem amuza recunoscînd transpunerea la scară macroscopică a unor fenomene pe care fizica cuantică le descrie la scară microscopică. Un mit al indienilor seneca (una dintre cele cinci populații ce alcătuiesc Confederația Irocheză) include un episod curios. O tînără a consimțit să se mărite cu un bărbat despre care știe că este fiul unei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
din lume”, într-o zi sau alta imaginile lumii pe care le propun miturile se vor dovedi adecvate acestei lumi și apropriate pentru a ilustra unele aspecte ale ei. Drept urmare, înțelegem mai bine fap tul că unul dintre părinții fizicii cuantice, Niels Bohr, și-a îndemnat contemporanii, pentru a depăși contradicțiile aparente ale acesteia, să se îndrepte către etnologi și poeți. Către etnologi deoarece, recunoștea el încă de acum patruzeci de ani în fața acestora reuniți în congres, „diferențele tradiționale dintre culturile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ei în operă, pe de altă parte, rămân, însă, un mister. Or, misterele se revelează doar, nu se și comunică. NOTE 1 Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 502. V. Anexa. 2 Lee Smolin, Spațiu, timp, univers. Trei drumuri către gravitația cuantică, Traducere din engleză de Anca Vișinescu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 65. 3 Ibidem, p. 66. 4 Ibidem, p. 35. 5 Mihail Eminescu, Poezii, Cu o notiță biografică de T. Maiorescu, București, Editura Librăriei Socec&Co, 1883, p. 14. 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
momentului), de o intuiție care nu se teme că, în alte împrejurări, ar intra în conflict cu alte moduri nepereche de intuiție 19. Mai mult decât atât, glisând în spațiul transdisci plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care nu se teme că, în alte împrejurări, ar intra în conflict cu alte moduri nepereche de intuiție 19. Mai mult decât atât, glisând în spațiul transdisci plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea făcută de Emil Cioran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]