2,847 matches
-
lui, Boîte en air, din 1928, stâlpii de beton pe care urma să se așeze clădirea, numindu-i „piloni“. Casele trebuiau să plutească chiar și pe apă, ceea ce a realizat Wright cu Falling water. Chiar și ideea de a desprinde cubul construcției de baza lui, ca în felul ăsta să facă vizibilă a șasea suprafață a cubului, și-a găsit imitatori în întreaga lume, încât în toate orașele clădirile guvernamentale, administrația, clădirile destinate birourilor, până și blocurile de locuințe au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numindu-i „piloni“. Casele trebuiau să plutească chiar și pe apă, ceea ce a realizat Wright cu Falling water. Chiar și ideea de a desprinde cubul construcției de baza lui, ca în felul ăsta să facă vizibilă a șasea suprafață a cubului, și-a găsit imitatori în întreaga lume, încât în toate orașele clădirile guvernamentale, administrația, clădirile destinate birourilor, până și blocurile de locuințe au fost puse pe picioroange, care au crescut tot mai mult, devenind chiar gigantice. Acestea făceau necesare malaxoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
primăvara, se auzeau pucurile ciocnindu-se. Acolo ar fi vrut să-și aibă și el echipa, doar era mai îndreptățit să facă parte din acel cerc decât W., și acest lucru ar fi făcut ca vila care se înălța, cu cuburile ei de beton și frontoanele ferestrelor, să devină mai vizibilă. W. trebuia să-l ajute să intre în cercul acela mai degrabă închis, care ființa doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se pare destul de mare, spuse el, lui îi trebuie încăperi înalte, deschise ca să se simtă bine - și ar putea să-și permită și un personal de serviciu apreciabil, atât pentru casă, cât și pentru grădină. Domnii care, văzuți din perspectiva cuburilor lui de beton și sticlă, își făceau pietrele să alunece pe gheață în anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ghiduri de teren - erau făcute din lădițe de portocale puse una peste alta. Biroul lui de lucru era o ușă veche de stejar, recuperată de la demolări și pusă pe niște capre de tăiat lemne. Chiar și frigiderul lui era un cub miniatural de cameră studențească, recondiționat, pe care-l luase de la Goodwill cu zece dolari. Își menținea apartamentul la o temperatură meschină de cincisprezece grade. Bineînțeles că avea dreptate: era singurul mod de viață care putea fi apărat. Dar ea-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a valma, într-un singur apartament. Așa însă, certurile în gura mare dintre tata și mama se învecinau cu certurile în gura mare dintre tații și mamele unor prieteni de-ai mei. Văzute din afară, locuințele noastră arătau ca niște cuburi mici, luminate, stivuite unele peste altele. Înăuntrul lor, adulții se ciondăneau necontenit, pentru te miri ce. Privind de jos, din întunericul străzii, nu puteai să-i auzi. În schimb tata știa cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mare. Așa mi s-a povestit. Se vede că grișul cu lapte nu e o mâncare potrivită pentru cosmonauți. Suntem la începutul lui august și alaltăieri, seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului nostru se estompau, însă mulțimea de cuburi răspândea lumină. Pretutindeni domnea o liniște neobișnuită. După ce ascultasem o bucată de vreme discuția părinților mei, m-am retras târâș, pe burtă, ca un războinic apaș, și m-am dus să mă întâlnesc cu Dorin. Dorin era cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și a salva umanitatea de dezastrul unei catastrofe nucleare. Buldozerele lovesc atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou muced Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ai tu fantezii dintr-astea? FANE: Dacă aveam bani de model nu era bine, dacă fac din minte, iar nu e bine...Cum e bine? BUNICA (didactică, severă, aprobată prin gesturi de Mamă): Bine este să rămîi la dungile și cuburile tale, nu să pictezi femei deșucheate! Ești om însurat, cu doi copii mari! Și tu, Ilie, dacă ai chef să vezi femei dezbrăcate, să nu mi le agăți mie de pereți. Să te duci la București. Pe strada Ștefan Furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe ceai fierbinte! Tot, dar absolut tot ce mi-a trecut mie prin minte i-a trecut și ei, și vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
este sănătos și lucrează. Înainte de accidentul nepotului meu, am avut un vis. L-am visat pe nepot, parcă era mic și arăta ca un ghemotoc și eu voiam să-i fac baie într-un vas de sticlă (în formă de cub), plin cu apă. Apa era subțire și transparentă, ca o energie. Voiam să-i fac baie și să-i dau forma normală de om. Cazul 4. La înmormântarea unei femei, una din fiicele ei, cea mai mică (de 12 ani
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise. Recepționat din necunoscut, un semnal de alarmă țiuie enervant în urechea lui Marius. Instinctele aproape animalice dobândite pe front îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o bucată de ciocolată a încheiat masa noastră. Am mai pus pe foc câteva lemne mai groase și apoi miam pregătit și eu o lansetă să dau la apă. Tot timpul cât am stat pe Șontea am folosit ca momeală cuburi de mămăligă și râme negre, puse în cârlige mai mari. Primul care a scos un pește a fost Gabi, un crap frumos de vreo 3 kilograme. Pentru păstratul peștelui viu în apă am folosit niște plase tip tunel, lungi de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți cuburi de mămăligă. Dacă aveți pe forfacuri cârlige mici, schimbați-le cu altele mai mari. O să prindeți niște crapi, pe cinste! Cine ăi fi și tu, să le știi chiar pe toate!" mi-am zis în gând neîncrezător, dar totuși, i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Zizmo deschide ușa din dreptul lui, ca să poată ieși mai ușor. Lefty face la fel. Roțile din față ale Packardului intră pe gheață. Întregul lac Înghețat pare să se miște. Apoi se aude un scrâșnet, ca atunci când niște dinți sparg cuburi de gheață. După câteva secunde zgomotul se oprește. Coboară și roțile din spate. Gheața se liniștește. Bunicul meu, care nu s-a mai rugat de când era În Bursa, are impulsul de a mai face o Încercare. Lacul St. Clair e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele camere de locuit. În spatele lui exista o curte interioară cu un bazin fără apă și o tufă plăpândă de corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmat, corpul meu, odinioară Înghețat, a suferit o creștere bruscă de proporții nefirești, cu niște consecințe neprevăzute. Deși acasă Încă mai țineam Dieta Mediteraneană, mâncarea de la școala mea cea nouă - plăcinte cu pui la cuptor, sărățele, jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul de fântână a tinereții și am Început să cresc În toate modurile În afară de unul. Creșteam cu viteza boabelor de fasole pe care le studiasem la biologie. Învățând despre fotosinteză, țineam o tăviță În Întuneric și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și intenționase: un loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot, eu răcnind tot mai tare pe măsură ce primeam palme îndesate la fund. Nu pot să uit însă racheta de tablă care scotea sântei din coadă, pe care am primit-o anul următor și un fel de platformă pe roți, cu cuburi colorate de plastic deasupra, care se roteau când trăgeai de sfoară jucăria. De obicei însă, ai mei, când îi apuca generozitatea, îmi luau jucării standard. Mergeam împreună la "Scufița roșie", la Obor, magazin de jucării mereu învăluit în fumul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acum, din loialitate pentru prietena ei. Făcu un pas Înapoi. Îți mulțumesc, Charlie. E foarte drăguț din partea ta că-ți ceri scuze În numele ei, dar nu e nevoie, suntem cu toții prieteni. E În regulă, spuse, transformându-se brusc Într-un cub de gheață. Charlie se retrase, Își Închise geanta, o aruncă pe umăr și, din ușă, zise fermecător, cu o voce falsă: — Desert Rose e o artistă sofisticată În multe privințe și o prietenă foarte dragă. Din păcate, Îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]