8,691 matches
-
ar echivala cu începutul sfârșitului pentru imperiul sultanului. Omul de la han îl înștiința că generalul Kutuzov solicitase deja ruperea armistițiului și emiterea unui ultimatum printr-o scrisoare adresată guvernului rus. Era hotărât să treacă Dunărea și să continue lupta pentru cucerirea Constantinopolului. Din Sankt Petersburg i se aducea la cunoștință un lucru de o „importanță capitală” pentru soarta principatelor. Persoana descoperise, cu totul întâmplător, un paragraf al tratatului de la Erfurt dintre Napoleon și țarul Alexandru I, asupra căruia ambele părți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Istanbul. Ultimii ani fuseseră deosebit de grei pentru cele două principate. Oamenii ajunseseră la disperare. Doreau încetarea războiului. Discutase de nenumărate ori cu Kutuzov despre această stare de lucruri. De aceea, nu înțelegea hotărârea cu care generalul pornise, tocmai acum, la cucerirea Constantinopolului. Acțiunea lui nu demostra decât un singur lucru: că Marele Komandir nu mai reușea să vadă nimic altceva dincolo de propriul său orgoliu. Constantinopolul putea fi cucerit oricând. Prințul era convins de asta. Cucerirea Constantinopolului acum nu era o prioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care generalul pornise, tocmai acum, la cucerirea Constantinopolului. Acțiunea lui nu demostra decât un singur lucru: că Marele Komandir nu mai reușea să vadă nimic altceva dincolo de propriul său orgoliu. Constantinopolul putea fi cucerit oricând. Prințul era convins de asta. Cucerirea Constantinopolului acum nu era o prioritate, nu era nici măcar o chestiune de viață și de moarte, ci aventurism curat, atâta timp cât leul Napoleon stătea gata-gata să atace Rusia. Avea informații că însuși sultanul se pregătea să-i taie elanul lui Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de moarte, ci aventurism curat, atâta timp cât leul Napoleon stătea gata-gata să atace Rusia. Avea informații că însuși sultanul se pregătea să-i taie elanul lui Kutuzov. Generalul risca enorm prin această prelungire a războiului. Spera să-i pună capăt prin cucerirea Constantinopolului? Spera să-și pună laurii de cuceritor dinaintea lui Napoleon? Era chiar atât de sigur că „distrugătorul de lume” va asista zâmbitor, cu brațele încrucișate? Nu realiza că împăratul va declanșa un război nimicitor? Totul, dar totul depindea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să fie înghițiți de Napoleon. Pentru că atunci s-ar fi ales într-adevăr praful de ambele imperii, de Europa, de toți, de toți. Prințul era de acord cu el. Într-adevăr, situația ajunsese de-a dreptul insuportabilă. Kutuzov renunțase la cucerirea Constantinopului din cauza ciumei, revenise la București cu coada între picioare, dar stătea pe picior de război. Sultanul, vizirul erau convinși că el va porni din nou. În aceste condiții, cele două delegații însărcinate cu negocierea păcii nu mai făceau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era ceva care-mi amintea de Azov, știi, marea aia mică-mică a rușilor. Un om sensibil la muzică, artă și suferințe omenești, zicea pictorul, căruia trebuia să-i torn doar o poveste despre o văduvă suferitoare, adică eu, și despre cucerirea Constantinopolului. Nimic mai simplu! Acest Dante Negro are o fizionomie cam ciudată. Mi s-a părut că ascunde, în travesti, o altă persoană. Treaba lui, desigur! Din punctul meu de vedere, conta doar câștigul suplimentar. Dar să-l dăm deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rău... - și tata Îmi face cu ochiul. Când Rusul a luat de la marii cartografi germani, francezi forma: Bessarabia, n-a făcut o simplă adaptare lingvistică, ci i-a dat cuvântului un nou Înțeles. Pentru că avea În cap un plan de cucerire a... noului botezat! - Serios? Chiar așa? - Cum Îți spun. Spre deosebire de alți cuceritori, năvălitori, ocupanți, Înghițitori de pământuri și de oameni, Rusul are suflet mare! Cât roata carului! Dar rusul nu-i rus, dacă, Înainte de a-ți băga cuțitul În dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și numai de ochii lumii, fure, calce În picioare, robească - altfel să știi tu: cel care o să Îndure chinurile iadului pe lumea cealaltă el are să fie, nu tu; pe el l-a ales Dumnezeu să cucerească Țarigradul, să plângă ne-cucerirea lui; să te-ajute, să te libereze, să te-nvețe, să-ți deie cămeșa de pe dânsul, azi, fiindcă ieri cămeșa ceea era a ta, pe tine... - Nu crezi că ne Îndepărtăm? - Ba ne cam, dar numai cât să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l ia de la Unguri și să li-l dea mură-n gură? : Rușii... Însă pentru că viața devine și mai pe dos, din doar sucită cum era: Ardelenii ne zic nouă: „bolșevici”, „oameni ai Rușilor”, trimiși Înainte, să pregătească terenul... Întru cucerirea Întregului Ardeal... Da, dar jandarmii români aveau altă părere: ei ne considerau... din contra: antisovietici - dovadă: fugisem de regimul comunist sovietic! Și, ca să nu mai fugim și mai Încolo, ne vânează prin păduri - cu ajutorul prețios al ciobanului român, cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Închipuia că și eu avusesem o aventură cu Derek. — Derek și fetele formează un grup În care admirația e reciprocă, am recunoscut eu, lăsându-mă În scaun. Nu avea nici un rost să-l contrazic. — Iar Naomi Fisher era una dintre cuceririle sale? — Asta chiar nu știu. Pentru că ne-a dat de Înțeles că și-a petrecut aproape o jumătate de oră la parter, căutând un cercel pe care credea că l-a pierdut. Din moment ce, ăăă, Felicity Brady spune că Fisher cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
li se lase mână liberă În acel oraș prosper, că erau gata să se răscoale, că el, Ceagrî, n-ar fi putut să-i mai țină În frâu multă vreme. Toghrul vorbea În altă limbă: Nu suntem decât la Începutul cuceririlor noastre, mai sunt atâtea cetăți de luat, Isfahan, Șiraz, Rey, Tabriz și altele, mult mai multe! Dacă jefuim Nishapur-ul după ce s-a predat, după toate promisiunile pe care le-am făcut, nici o poartă nu se va mai deschide În fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-a Împărțit cu dărnicie acest aur? Dacă-l credeți pe Dumnezeu neputincios să ne dăruiască mai mult, nu mai cheltuiți nimic. În ceea ce mă privește, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Își făgăduiește să rămână În preajma ei În toate serile. În felul lui, posac, brutal, copilăresc, animalic, o iubește, o va iubi până la ultima suflare. Terken știe că el nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
modul cel mai Îndrăznești, dobândim admirația mulțimii. Și din această mulțime se vor ivi oameni care ni se vor alătura. A muri este mai important decât a ucide. Ucidem pentru a ne apăra, murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii și a credinței, părintele cuceririlor, sprijinul neclintit al califului lui Dumnezeu”, a fost Îngropat noaptea, În mare grabă, la margine de drum, Într-un loc pe care nimeni n-a mai putut să-l găsească de atunci. „Niciodată, spun cronicarii, nu s-a pomenit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întrebat Dorin, pe când ne așezam. „OZN-urile”, am răspuns eu. „A, OZN-urile. Oare la ce le-ar trebui OZN-urilor pietrișul?”, a făcut el neîncrezător. „Combustibil.” „Combustibil? Pietriș? Și îl depozitează aici, pe terasa vecinilor noștri? În ce scop?” „Cucerirea lumii.” „Și încep de la noi?” „Nu fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deutschland über alles, chant du marais, as stars and stripes, soldații se Întoarseră la posturile de unde veniseră, și acolo, Înarmați până În dinți, așteptară hotărâți atacul și gloria. N-a fost să existe. Nici gloria, nici atacul. Prea puțin Înclinate spre cuceriri și cu atât mai puțin spre construirea de imperii, ceea ce respectivele țări pretindeau era numai și numai să nu mai vină oamenii să le Înmormânteze lor fără autorizație această nouă specie de imigranți cu forța, și, dacă ar veni doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se alege decât cu suferința. În seara asta, lucrurile par neschimbate: Uite-l cât e de chipeș! zice ea holbându-se la motivul pentru care suntem aici, în zona cu pretenții, unde primim băutură din belșug. Mă uit la noua cucerire a lui Daisy. Chipeș nu e tocmai cuvântul potrivit. Făt-Frumos e înalt, brunet și arată într-adevăr incredibil. Totul în înfățișarea lui - iar asta înseamnă destul de mult, întrucât hainele nu acoperă mare lucru - îl face să pară perfect. Poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
depune la templieri, În Franța, În Spania sau În Italia, și primește un Înscris cu care Încasează În Orient.” „Asta e scrisoarea de credit”, spuse Belbo. „Sigur, ei au inventat cecul bancar, Înaintea bancherilor florentini. Deci Înțelegeți cum, prin donații, cuceriri cu arma În mână și comisioane bazate pe operații financiare, Templierii devin o multinațională. Era nevoie de oameni cu capul pe umeri ca să conducă o Întreprindere de genul ăsta. Oameni care au reușit să-l convingă pe Inocențiu al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța pe papă. Să fim serioși! Trebuie să ne gândim la un plan. La un plan sublim. Presupuneți că templierii aveau un proiect de cucerire a lumii și cunoșteau secretul unei imense surse de putere, un secret ce trebuie păstrat și pentru care merita să sacrifici Întreaga garnizoană a Templului din Paris, comanderiile răspândite În tot regatul, și În Spania, Portugalia, Anglia și Italia, castelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tot așa de evidente. Marele maestru, desigur, face parte din consiliul director secret, dar el trebuie să fie doar acoperirea exterioară a acestuia. Gauthier Walther, În La chevalerie et les aspects secrets de l’histoire, spune că planul templier pentru cucerirea puterii avea ca termen final anul 2000! Templul hotărăște să treacă În clandestinitate, iar pentru a o putea face trebuie ca În ochii Întregii lumi ordinul să dispară. Se sacrifică, iată ce fac, inclusiv marele maestru. Unii se lasă omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inițiat și să fii un mistic. Inițierea, Înțelegerea intuitivă a misterelor pe care rațiunea nu le poate explica, e un proces abisal, o lentă transformare a spiritului și a trupului, care poate aduce prin exercițiu niște calități superioare și chiar cucerirea nemuririi, dar e ceva intim, secret. Nu se manifestă În exterior, e pudică și, mai ales, e făcută din luciditate și din detașare. De aceea Stăpânii Lumii sunt inițiați, dar nu cedează misticei. Misticul e pentru ei un sclav, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște chipsuri, am ieșit afară, mi-am turnat o găleată de apă-n cap. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a creat oglindeau lupta împotriva nedreptății și asupririi, năzuințele de libertate ale omenirii. Ca aceste popoare și noi ne mândrim cu compozitorul nostru de renume mondial George Enescu. — În mod deosebit îmi place muzica sa pentru că a știut să îmbine cuceririle artei muzicale europene cu tradițiile muzicii noastre folclorice profesionale, motivează Teofana. Opera „Oedip”, creația sa capitală cuprinde și transpuneri ale unor elemente folclorice. Discuțiile pe care le purtau nu-i împiedicau să uite că în curând se vor despărți. Din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]