3,596 matches
-
ciudată în piciorul meu drept. Trebuie să fi călcat pe un cui. Cînd mi-am ridicat piciorul și l-am răsucit, am văzut o deltă de sînge roșu strălucitor împrăștiindu-se foarte repede pe solul palid. Nu durea. Mi-am cufundat piciorul în apă, după care am privit fascinat cum scena se repeta. Șchiopătînd, cu pantofii în mînă și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-a tras înspre ea, bombănind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în noapte. Poți s-o părăsești pentru ani de zile, cu lacăte bune la ușă și s-o regăsești, la fel de calm și încrezător ca întotdeauna. Cu bărcile e altfel. Ele nu pot fără oameni. Probabil pentru că niciodată nu am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată, prilejul să observ chipul lui David în vreme ce lucra. Chiar cînd se lăsa pe vine cu discurile roșii sau se lungea pe spate și aducea greutățile în dreptul pieptului și apoi le cobora spre sol într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută, returnată expeditorului la aceeași adresă, în dimineața următoare. De îndată ce mă aflam sub pături și simțeam patul în jurul meu pe toate părțile, mă cufundam în somn. Nu existau ore fără somn, nici măcar ultime gînduri. Noaptea era o altă cameră, un spațiu separat, unde nu pătrundea nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întîmple în altă parte. Dormitor, sufragerie. Hol, baia comună. Stradă și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răzbunarea ta, într-adevăr ! acela chiar dacă ar fi apărat prin interpunerea unei mări sau prin fluvii colosale sau prin munți prăpăstioși, s-ar vedea atât de curând plecat sub curajul tău de erou, încât ar crede că munții s-au cufundat, fluviile au secat, marea a fost înghițită și că însuși pământul, nu flotele noastre s-au apropiat de el. Pare că văd în mintea mea triumful tău, îngreunat, nu prin prada luată din provincii și prin banii storși de la aliați
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de lumină apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajungi vreodată să te crezi capabil îcum să formulez mai bine?) să dai o lovitură de dragul Imaginii Divine a bătrînei vertebrate, ia legătura cu mine, bine? Avea lacrimi în ochi. Lanark ieși repede, simțindu-se jenat. Coridorul era în continuare cufundat în întuneric. O luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vin aici? Doreai atît de mult să fii cald, încît m-am gîndit că poate chiar ești. Ești la fel de rece ca noi toți, și chiar mai neliniștit cînd vine vorba de asta. Presupun că de-aia ești neîndemînatic. Acum se cufundase în coșmar, pe fundul lui, ca pe fundul unui ocean, dar putea respira. — încerci să mă omori, spuse el. — Da, dar n-o să reușesc. Ești îngrozitor de solid. Termină cu îmbrăcatul și-i trase o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se îmbrăcă în pijama, se vîrî în pat și adormi. Părea sinfurul lucru pe care îl putea face. CAPITOLUL 6. Guri Fără nici cea mai mică dorință de a vedea pe cineva sau de a face un lucru anume, se cufundă în somn, trezindu-se doar ca să privească în gol peretele, în așteptarea somnului. Simțea o plăcere sumbră cînd își amintea că boala se răspîndea mai repede în somn. N-are decît să se răspăndească! se gîndea el, ce altceva pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzu un ring de dans pe care valsau picioare în pantaloni negri și fuste lungi. Hai, vino lîngă mine, îi spuse Ozenfant. Ceilalți au terminat de mult, dar eu am devenit dependent de bucuriile troacei. Apăru o chelnăriță dinspre mesele cufundate în penumbră, trase un scaun și îi întinse un meniu lui Lanark. Mîncărurile aveau nume într-o limbă pe care n-o înțelegea. înapoie meniul și-i spuse lui Ozenfant: — Ai vrea să comandați pentru mine? — Desigur. încearcă Enigma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să fac tot ce-mi ceri, dar trebuie să te uiți tot timpul la mine. Ușa se deschise și ea îl conduse de mînă într-una din săli. Era circulară și gigantică, la fel ca celelalte, dar părea părăsită și cufundată în tăcere, pînă cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu degetele, ieșind în vîrful picioarelor, furișindu-se cu gesturi exagerate. Lanark se duse la pat. Rima părea că doarme. El lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei sau patru orgasme pe săptămînă. Plăcerea pe care i-o crease mina durase odată la nesfîrșit, căci nu atinsese niciodată punctul culminant. După ce desena sau se cufunda mohorît în meditație, era chemat la masă sau își făcea temele sau ieșea la plimbare și se întorcea ca triumfătorul prim-ministru al republicii lui. După ce medita la mină cîteva minute, penisul lui tînjea să atingă ceva, și dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine! și începu să plîngă. Thaw era confuz, știind că vorbele lui nu transmiseseră sensul dorit de el. Mai făcu o încercare. — Bărbații sînt niște plăcinte care se coc și se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în istorie. Rezultatele de la matematică nu au venit încă. Cum credeți că s-a descurcat? — Ei, Duncan? întrebă domnul Thaw. Pentru că vocile ferme și responsabile îi dirijau viitorul cînd într-o parte, cînd în alta, cu multă gravitate, Thaw se cufundă într-o toropeală fatalistă. îi trebui un minut întreg să-și dea seama că așteptau să răspundă. Am picat la matematică, zise el. — Cum de ești atît de sigur? — Pentru a trece îmi trebuie note maxime la tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facem azi e să ne distrăm. Totuși, aș vrea ca aniversarea a douăzeci și unu de ani a lui Kenneth să-i fie pe plac. Sper c-o să vii, Duncan? Kenneth vorbește deseori despre tine. — Mi-ar face plăcere, zise Thaw. Se cufundase în canapea atît de adînc încît simți cum picioarele îi stăteau întinse pe toată lungimea. Poate că pe vremea cînd era copil, propria lui casă îi păruse la fel de spațioasă și protectoare. La masa de la cantină îi auzea adesea cum pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-și dădu pe spate capul și fața oarbă. El își puse gura pe a ei. Peste o clipă, ea lunecă spunîndu-i: — Noapte bună, Duncan. — Noapte bună... O să te văd mîinie, da? Da, mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dinți. Bărbatul nu conteanea să bodogănească: — Numai Dumnezeu știe cum am ajuns așa. Toată viața am muncit. Am meritat fiecare bănuț cîștigat. Acum, la spital, chiar nu că-mi place. Oamenii din paturile de pe fiecare parte erau mai tot timpul cufundați în gînduri. La stînga, domnul Clark se încrunta meditativ și-și mișca mîinile cu gesturi care păreau să descrie ceva sau ridica lenjeria și o lăsa să cadă în pliuri cu forme diferite. După-amiaza scotea niște orăcăieli pe care asistentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie gata atunci, dar o să arate ca și cum ar fi gata. — îmi promiți solemn? — O, da, vă promit solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duce direct la culcare. Ei îi urează noapte bună. Hotelul e imens și rămîne surprins cînd vede cît de mică e camera lui. Nu poate respira, dar se vîră în pat, ia două pastile în formă de glonț și se cufundă imediat în somn. A doua zi dimineață aude vag, de două sau trei ori, pe cineva bătînd în ușă și zorindu-l, dar se scoală în cele din urmă abia la unsprezece. Respiră cu ușurință, dar are mintea amorțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aproape că m-a ucis. Știu un soldat care-a sărit în ea cu-n revolver și a fost găurit și a murit. Nu-mi explic cum o femeie însărcinată a putut supraviețui. — Dar a fost ușor. Ca și cum te-ai cufunda într-o apă neagră și caldă în care poți respira. Fiecare părticică a mea era susținută. încă mai simt chinurile nașterii, dar n-au fost dureroase, păreau explozii intermitente de muzică. Am simțit cum fetița s-a eliberat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
glob de lumină galbenă lunecă sus pe cer, din spatele unui munte întunecat și prăpăstios. — Luna? întrebă Rima. — Nu poate fi luna, se deplasează prea repede. Globul avea toate caracteristicile lunii. Se înălță traversînd constelația Orion, trecu de Steaua Polară și se cufundă sub linia orizontului, la capătul îndepărtat al drumului. Puțin mai tîrziu, un pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
haine, interiorul desinvectează spală și calcă în timp ce dormiți. Satinul moale și rezistent din interiorul păsării îl susținea pe Lanark de parcă ar fi stat într-un fotoliu, dar cînd își trase brațele înăuntru, acesta se întinse, iar partea din spate se cufundă pînă cînd picioarele așezate în gîtul păsării ajunseră mai sus decît fața. Aceasta era orientată spre despicătura dintre cele două aripi cafenii, care începură să se ridice tot mai sus pe ambele părți. Zgîindu-se în fața lui, văzu acoperișul unui bungalow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]