2,064 matches
-
vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis = vindecabil, și medicamentum = medicament, tuturor asociindu-li-se verbul meditor = a reflecta, a cugeta, a pregăti, a exercita, cu substantivul corespunzător, meditatio = reflecție, imagine deci a înțelepciunii implicată medicinei - filosofie, știință și artă. Această incursiune lingvistică relevă consecvența ideatorie, misionară și pragmatică a medicinei de-a lungul timpurilor, unind diacronia și sincronia, sensul originar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
același interes ca în Renaștere, dar acest secol se vrea mai coerent, mai organizat cu un mai mare efort de sistematizare, modernizare și intelectualizare. În Anglia, unde autoritatea statală nu se lasă luată înainte de conservatorismul restrictiv al Sf. Conciliu, filosofii cugetă la noi teorii, metodologii, sisteme. Oamenii de știință gândesc mai aplicativ. Medicii cercetează în profunzime, specializându-se nu pe ansamblu ci pe componente. Această direcție a fost ilustrată și de către unii medici ai secolelor anterioare. în acest secol cercetarea multidisciplinară
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Méthode (1637), este „dubitorul cartezian“ „dubito ergo cogito, cogito ergo sum“ (ergo = deci) („mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist“). Este adevărat că îndoiala protejează de eroare, inerție, stimulând gândirea, creativitatea, dar realitatea bio-psihică este cea a termenilor inversați: exist - cuget - mă îndoiesc. Descartes este atent și la zestrea embriogenetică, foarte cercetată și azi. El a fost un prieten și admirator nedisimulat al celebrului Harwey ca și John Locke și Newton față de Sydenham, medici de care vom vorbi. Observarea, experimentul, metoda
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și în 1682 stabilește legile gravitației. Secolul este avid de cunoaștere, spațiul geografic s-a mărit, contactele se multiplică. Trebuiesc mijloace de transport mai adecvate. Denis Papin (1647 - 1714) a realizat o oală cu vapori care-i poartă numele. El cugetă, însă la utilizarea forței aburilor și întrevede vaporul pe care-l va proba în prima decadă a secolului următor. Acestea sunt câteva doar, din cuceririle sec. al XVII-lea, pe care le încheiem cu omul de știință, intrat în legendă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
inimă și literatură”. Câteva s-au tradus și în maghiară. Dacă stanțele de dragoste sunt cu totul fade, o anume pulsație au cele de inspirație patriotică, în care autorul, în aceeași limbă greoaie, provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
părea să se identifice cu națiunea română prin numele ziarelor și a editurii sale. Virtuțile intelectuale pe care le revendica sînt ilustrate de numele altor publicații ale sale: și-a intitulat ziarul literar "Drum drept" iar forumul naționalismului său cultural "Cuget clar". Culegerea de articole scrise pentru ziarul "Epoca" publicate sub formă de carte a fost intitulată Cuvinte adevărate. Care este oare motivul pentru care "Neamul românesc" nu a devenit niciodată un ziar de largă circulație?70 La aceasta au contribuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de stindard ale crezului său sămănătorist . "Ramuri" a reapărut în martie 1919 și a continuat să apară, cu unele întreruperi, chiar și după moartea lui Iorga, pînă în 1944. În ianuarie 1928, Iorga a fondat o nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și a reapărut sub numele de "Noul sămănător" . Principalii colaboratori erau Iorga și scriitorul sămănătorist N. Batzaria. Criticii literari români aveau îndoieli în privința talentelor lui Batzaria. Meritul acestuia consta în capacitatea lui de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comemorat împlinirea a patruzeci de ani de la moartea lui Eminescu (1929) cu întîrziere, ca prim-ministru, scriind o lucrare elogioasă în două volume despre poezia lui Eminescu, Poezia lui Eminescu (București, 1931-1932). A continuat totodată să-și publice ziarele literare "Cuget clar", "Noul sămănător" și "Neamul românesc literar" întru susținerea crezului sămănătorist. Pe lîngă curentele moderne din literatură și artă, Iorga și-a manifestat întotdeauna antipatia față de aspectele urîte ale civilizației moderne. El prezicea evoluția urîtă a sporturilor departe de idealul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se la întreaga perspectivă socială sau umană, în fața acestei întrebări, poeții și cititorii de poezie se văd siliți, .ca cetățeni responsabili din
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poezie, prin disocierea treptată de realitate, care alunecă într-un plan secund, adesea cel al economiei strict tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate nouă. Simplificate, frescele iau un caracter legendar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau cei care cugetau mai mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu s-au putut împiedica de a nu recunoaște valoarea superioară a tabloului"95. Petică era la curent cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a patra ediție a poeziilor lui Eminescu, apărută în 1899, se pare că-l impresionase: "Făcând portretul lui Eminescu, am căutat să-l reprezint așa cum el adesea obișnuia să stea în odaia lui tăcută lângă masa de brad și să cugete, să trăiască în lumea ce-o visa". Toate aceste detalii descriptive din poezia "Singurătate", nu apar în desenul lui Luchian. El optează pentru un alt decupaj ca text însoțitor pentru portret. Poezia eminesciană constituie cadrul adecvat trasării coordonatelor simboliste ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin Acum e cât corbul de mare Cât pumnul abia, cât albina Și-n urmă-l Înghite lumina...” - hiperbolă: exagerearea expresiei (mărind imaginea); „Sălbatecul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
uman a raporturilor de muncă: „om-ciocan”, „om-roată”, „om-spadă”, „om-condei”, „om-carte”, toți fiind în contradicție cu homo sapiens dezvoltat armonios. Mult mai aproape de acest ideal este viața țăranului care „în adevăr are toate elementele unei vieți pline, omenești: el muncește, simte, cugetă, la el lucrează deopotrivă trupul, inima, capul” (Stere, 1921, pp. 43-46). dezvoltând ideea, de inspirație marxistă, privind prioritatea cauzelor economice în existența claselor sociale, M.D. Ralea a formulat, în teza sa de doctorat, o tipologie care deviază de la modelul poporanist-țărănist
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]