3,589 matches
-
În necaz. Așa că acum scutiți-mă. Uite rețeta și nu mai veniți. În ziua următoare Roy s-a dus iar. Cumnatul doctorului era acolo ca să apere onoarea familiei. L-a apucat pe Roy din spate, de gulerul sacoului și de curea, și l-a azvîrlit afară, pe trotuar. - Data viitoare cînd te prind pe-aici, pe capul doctorului, a zis, n-o să mai fii capabil să pleci pe picioare. Peste zece minute a venit Herman. Cumnatul tocmai Îi administra același tratament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură orice. Iau pălăria, pantofii și cureaua. La sfîrșit hoții grobieni, neîndemînatici, Încearcă să tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
porți și tu bine cu el. A continuat să fumeze o vreme. Eram pe bacul spre Algiers. - Există o cale simplă și una complicată, a spus el În cele din urmă. CÎnd am ajuns acasă, căpitanul m-a prins de curea pe la spate. - Cine mai e Înăuntru În afară de soția ta ? - Nimeni, am răspuns eu. Am ajuns la ușă, iar tipul cu pipa i-a arătat soției mele insigna și a deschis ușa. Le-am arătat jumătatea de kil de iarbă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul și tocul de la curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd am căutat sub masă, pistolul dispăruse, dar tocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vagabondaj și dependență, era un tînăr Înalt, costeliv, cu o țăcălie neîngrijită și ochelari negri. Purta pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut, banii se cam duseseră. Cash mi-a zis: - Femeile vin la mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a mai vorbi de apro vizionări și vite...](Ibidem, p. 183. ) mizerii Noi mâncăm pâine groaznică de-a populației române. La București, două zile s-a suspendat distribuția făinii din cauza fraudelor kolosale descoperite la comisiunea aprovizionărilor: Ze hender
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ca mijloace de educație morală se foloseau ,, calul bălan ’’, ,, Sfanțul Nicolai’’ și colacii . Cand școlarii se purtau rău , părintele îi punea să încalece pe un fel de bancă , poreclita ,, calul bălan ’’, și-i corectă cu ,, Sfanțul Nicolai ’’ , un bici de curele făcut de moș Fotea , cojocarul satului ; colacii de la biserica slujeau drept premii șierau un îndemn la silința. Creangă este încă din copilărie leneș și totuși doritor de a învăța carte , stăruitor încet , în tihna . Tatăl său îl crede o ,, tigoare
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
numerile câștigătoare“ și cu obiecte de nimica pitite În dosul celor arătoase, anume pentru prosteala lumii; la „belciugele“ nimerite totdeauna numai de pontagii anume dresați; sau la „uite bobul, care-i bobul?“ și la „unde-i cuiul și care-i cureaua?“ - truc cu care și eu vă pot lua astăzi gologanii. În panorămi cu ocheane măritoare și În panoptice cu figuri de ceară, În care te Întâmpina, de la intrare, o lume de capete spectrale, În atitudini care de groază și care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă de la Făgăraș. și fiindcă veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
seama că viața e un rahat, lui Vasile B. i-au fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin rinichi. Am știut că e un apel erotic. Rinichiul mi s-a sensibilizat întocmai ca unei secretare bătrâne care simte de la primul țârâit ce fel de vești o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acasă. Am înțeles că este un truc, dar pentru a evita alte neplăceri, m-am dus cu ei. Imediat ce am ajuns la Bacău, am fost predat „Tov. Maior” care a și ordonat ajutoarelor sale să-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt loc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
invitându-ne la Miliție, deoarece ceva nu era clar cu aceste legitimații. Firește, ne-am supus, sperând că într-adevăr nu era decât o neclaritate. Dar în loc de Miliție am fost duși la securitate, acolo mi s-au luat șireturile, cravata, cureaua și am fost dus în arestul securității. După vreo patru zile, timp în care n-am fost întrebat nimic, decât o singură dată, dar despre lucruri neimportante, care nu mă ajutau să bănuiesc motivul arestării mele, am fost scos din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin stânci. Ia-ți zborul spre ceruri!“ În noaptea asta! De profitat de întunericul precar al unei celule permanent luminate și de oboseala firească a unei străji veșnic prezente la vizorul din ușă! De folosit nu șireturi de ghete, nu curele sau bretele, de care oricum fusese deposedat, ci izmana caldă și rezistentă și moale... „Impulsurile mari, fundamentale, ne vin din afară, de dincolo de noi... E cineva care vorbește prin faptele noastre - și atunci vorba noastră devine de prisos...“ Pentru înălțimea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de resturi de încălțăminte din piele sau cauciuc: tocuri de cizmă, capete de curele, de căpestre, de hamuri, apoi le pui pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre ele, care se scriu singure. Imaginea ultimului "apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, fiind imposibil de descris în cuvinte. Este extrem de ușor să te sacrifici, ca individ
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu ciocolată la aeroport". 17 martie 2001 Astăzi mi-a fost dat să cunosc cea mai pură întruchipare a urii față de străini. Reveneam din Franța cu rucsacul plin de cumpărături. A trebuit să mă opresc pentru a-mi ajusta o curea la rucsac. Dureri suspecte în locul în care am fost operat de hernie în timpul serviciului militar. Îmi era imposibil să-mi repoziționez singur rucsacul în spate. Cer ajutorul unui elvețian care își căra mobila uzată în fața casei, pentru a fi ridicată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
grav bolnavă. Iar supapa de supra-plin s-a blocat. A trebuit să mă mut și eu, la rândul meu, dintr-un cămin în altul. Le pavillon Moraud intră în renovarea de vară obișnuită. În cursul mutării am pierdut șosetele, o curea de piele la care țineam foarte mult, plus trei cămăși de vară din bumbac de bună calitate. Datorită condițiilor spartane în care trăiesc aici la Laval, aceste lipsuri aparent minore mă afectează foarte mult. Iar prin natura mea melancolică mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cade pe brațe, de-ai zice că e reumatism”. Unul dintre ei mă conduse în imobil și îmi propuse, cu o neașteptată delicatețe, să-i dau lui valiza „ca să nu mai arate așa” și să mi-o lege cu o curea solidă, „de n-o să mai aveți treabă cu ea până la Vladivostok”; i-am încredințat-o spunându-i, ceva mai coerent, că aș vrea să merg doar până la Iasnaia Poliana. „Nu știu unde stă, dar vorbiți cu tovarășul ambasador, el cunoaște toate persoanele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu ceea ce se numea dintotdeauna „căldură tovărășească”: „De ce vă e frică de avion?”. Nu aveam putere pentru un răspuns spiritual, de unde și inteligent? Până la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai nehodit, în mașină, fixându-mi valiza bine strânsă într-o curea, fără intimități la vedere pe margini, n-am scos o vorbă, lăsând șoferul ambasadei să-i înjure în voie pe sovietici pentru Cehoslovacia; omului nu-i scăpă tăcerea mea, căci la coborâre mă sfătui să „nu intrați în provocările lor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism, manifestarea spiritului revoluționar în toate domeniile de activitate, inclusiv în domeniul dezvoltării și afirmării culturii socialiste.“ („Conștiința revoluționară - forță motrice a progresului social-economic al patriei“, România liberă, 25 aprilie 1988) CUREA Elena, prof. univ. dr., prorector al Institutului de Medicină și Farmacie Cluj Napoca „Exemplul de afirmare în știință și de participare militantă a femeilor la viața politică a țării noastre, pe care-l dă tovarășa Elena Ceaușescu, ne mobilizează în efortul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de sâmbătă, când trebuia să-mi pun tot harnașamentul. Mai ales vestonul, cred că așa îi zicea. Un fel de paltonoi enorm, kaki bineînțeles, încins cu o curea la mijloc, ce mă făcea să arăt ca un balon. N-am fost eu niciodată trasă prin inel, dar ca să arăți cât de cât bine în chestia aia ar fi trebuit să fii anorexică. Cu toate straturile alea de țesătură
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se adăugau și absențele de la Facultate (erau o grămadă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]