KorAP: Find »[drukola/base=cursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...759 >

18,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cabina trei! strigă centralista în difuzor. Mihai sare de pe scaun și intră în cabină. Imediat, imediat vă fac legătura se aude în receptor vocea inginerului de la telefoane, coleg de facultate cu Ion. Poftim, vorbiți... Alo, alo ! strigă Mihai. Cu șoferul cursei aș vrea să vorbesc... Alo, nea Andrei, dumneata ești la telefon? Mihai sînt, Mihai Vlădeanu. Aoleu, rău se aude! Nea Andrei, în geamantanele date de tata... da, în geamantane, nu am cărți... Am carne și vin. Da, carne și vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o nedumerire generală plutește pe chipurile tuturor. Doar Lazăr, recunoscîndu-l pe Radu, se ridică de pe scaun și-i vine în întîmpinare. Doctore, strînge el din umeri doamna Aura n-a fost cu noi în cursă... Umerii lui Radu tresar, iar ochii, mărindu-se continuu, stau ficși spre tînărul din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai vizitat, și-au mai vorbit, dar rar, la ocazii deosebite: sărbători, treceri ale uneia prin orașul celeilalte, întotdeauna însă ca două străine, aproape cu dușmănie. Așa se face că telefonul de ieri a surprins-o. Vino, te rog, cu cursa rapidă, noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui Theo și ar vrea să-i redea Doinei numele Bujoreanu, să nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest, mă ocup eu. Și cum nimeni nu suflă în fața ei, cei doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce te mai frămînți? Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că vreau să dorm. Mulțumesc! Să nu te superi că nu ți-am spus mai devreme, dar mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai lucrat și ast' noapte, de-aceea am venit abia acum... Știi că n-a venit cursa nici azi? Mă ia cu rău cînd mă gîndesc la Sorina. Mîine în zori sînt la autogară. O duc pe Sorina la hotel să se odihnească, abia apoi merg și eu la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zori sînt la autogară. O duc pe Sorina la hotel să se odihnească, abia apoi merg și eu la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu prima cursă. Dar ce vină am eu? Te rog să mă crezi!, de ieri, am impresia... Nici nu-ți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu prima cursă. Dar ce vină am eu? Te rog să mă crezi!, de ieri, am impresia... Nici nu-ți dai seama cît te poate clarifica o situație ca asta: sînt în stare s-o iau pe jos înaintea Sorinei! Acum, abia acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei; două le regizez eu, una găsiți voi". Apropo, se uită președintele spre Negrea au venit afișele? Stau la Sălcii, cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar Amariei nu poate veni, acum, cu întroienirea asta, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dai seama?, o să ai un public... Tu, public; mămica, invitați la petrecere, mai ales că Marcu ăsta e un fel de concurent al ei în ginecologie... Hai, gata, să nu mai fiu răutăcioasă... Dar... Sorina nu-i pe drum, în cursa rapidă? Nu. De ce? Mara Nedelcu a vorbit cu ea la telefon din secretariatul literar, seara asta. Sorina tocmai pleca la un spectacol cu prietenul ei; se împăcaseră, că, un timp au fost certați... Mara îmi spunea că Sorina cunoscuse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aurache? o întreabă Runca recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat telefon, apoi telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce-i aici, la chirurgie?!... Am tot dat amîndoi telefon la autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce-i aici, la chirurgie?!... Am tot dat amîndoi telefon la autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub sticla biroului tot felul de... Frumoase poze! Ai gust. Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și dorm. Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt bate afară! Cred că sînt ceva pagube în oraș. Mîine trebuie să fiu odihnit; să nu uit să-i telefonez soacră-mi la Iași, să ia cursa rapidă de prînz, ori, poate, îi trimit o mașină, un ARO cu două diferențiale, să fiu sigur că nu se întroienează. Singura femeie adevărată din viața mea... Ce s-ar fi ales din mine, din ea, din fiică-sa, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unei priviri în adîncul sufletului, să readun cioburile pe care am scris numele acelei Doamne Ana... Să cred că m-am blazat de pe acum? Chiar gîndul că aș putea ajunge ginerele lui nea Toader... ca o călătorie scurtă, cu o cursă directă... Cît am să mai rămîn aici? La Valea Brândușelor am un loc de muncă atît! Conduc o instalație de filamente-carbon, utilizabile în tot ce este modern, mai ales în construcția de avioane, dar ce mă încîntă pe mine asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mi s-a acrit! Mai bine-mi iau concediu și mă duc acasă... În fiecare toamnă, ca acum, toamnă frumoasă zic, cînd nu ninge ca azi, cînd e ziua mea, primesc cadouri de la mama și de la surori. Mîine, cînd vine cursa rapidă, primesc iar de la mama flori și o cămașă, iar de la sor-mea, cărți. Tata s-a dus anume la Cotnari, să cumpere vinul... E plăcut să ai douăzeci și opt de ani, vîrsta la care se mai crede că tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care a fost întîmpinată. Știți... se căznește ea să se explice am doi copii mici, de doi ani jumate și de un an; soțul a plecat ast' noapte la douăsprezece, în cursă, pe locomotivă; i-a lăsat dormind; aș vrea să mă duc acum, mai devreme, să nu apuce să se trezească și să plîngă; am un tren la cinci fără un sfert, la cinci și-un sfert sînt acasă, că stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-se, dă telefon secretarei de la Dezvoltare și o roagă să-i întocmească notă de transfer intern, la cerere, pentru Cooperări, zicînd că o semnează mai tîrziu, cînd trece spre poartă, sau luni la prima oră, după care, amintindu-și de cursa rapidă, sună autogara: telefonul este ocupat. Pune hîrtia cu planul de fabricație în dosar, pe care îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu, că s-a aflat de Sălcii. Ce-i spun? în cît timp vii cu echipa? Maxim o oră! spune Vlad și închide, apoi face semn lui Cornea să se pregătească. ' Neața, Mihai! se bucură văzîndu-l pe Vlădeanu. Plec înaintea cursei rapide. La prînz sînt la Sorina. Speri să ajungi la Iași pînă la prînz? Adică? Ce vrei să spui?! se neliniștește Vlad, văzîndu-l pe Mihai că-i pare rău de ce-a spus. Dă un telefon la Iași, părinților Sorinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]