3,433 matches
-
rămână numele, spuse el. — Da, Podul Mogoșoaiei. Aud că văduva lui Șerban și acum te blestemă că i-ai tăiat curțile în două de ai trecut drumul printre casa beizadelelor și casele lor domnești. Și ce era să fac? Să dărâm casele Bălăcenilor și Biserica Jurământului? Calea spre Mogoșoaia îmi trebuia și nu aveam pe unde s-o fac. Un timp fu doar ritmul trăpașilor, apoi iar se înnodă vorba. — Măria ta, da’ frumos ați mai cântat astăzi. Îmi era teamă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intre austriecii în țară. Ludovic pornise războiul împotriva austriecilor și aceștia au început să-și adune oaste plătită, dar mâncare pentru oaste de unde? Din Valahia, că nu are nici un fel de apărare, toate cetățile așa cum au hotărât turcii au fost dărâmate de când cu răscoala lui Mihai Vodă cel Viteaz. Mi-a arătat cuscru-meu copii de pe scrisorile generalului Veterani în care-i spunea împăratului Leopold că nu avem nici o trecătoare apărată și nici oaste, de când s-au răsculat seimenii. Scria că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-li-se că aud clopotele bisericilor bătând în oraș, deși de la Mehmed al II-lea El Fatîh Cuceritorul, de două sute șaizeci de ani nici un clopot nu mai bătuse, și apoi, în care biserici? Mai toate sunt moschei ori s-au dărâmat de vreme. Cantacuzinii la început au crezut în Habsburgi, îi vedeau ca pe niște arhangheli coborâți din cer ca să-i alunge pe turci. Ce a însemnat asta pentru săraca Țara Românească, numai Brâncoveanu știa, când la începutul domniei s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acele calități care îi făceau să fie mândri că sunt polonezi credința în Dumnezeu și puterea de a-și asuma riscuri în numele libertății. Vizitele Papei mai multe la număr au declanșat o revoluție a spiritului care a eliberat Polonia, a dărâmat zidul Berlinului, a reunit Europa și a schimbat fața lumii. Papa i-a ajutat pe polonezi să își învingă teama. A doua poveste, de data aceasta despre o ură fără margini, îi aparține lui Bob Seiple, care a lucrat împreună cu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nou, calea de acces la structura abia vizibilă a reprezentărilor sociale care configurează organizația în calitatea sa foarte importantă de construct social, o reprezintă teoriile sociologice și psihosociologice, nu instrumentele conceptuale rudimentare, ca "manipularea", care pot fi folosite pentru a dărâma discursuri grosolan alcătuite, dar în nici un caz pentru a analiza subtilă alcătuire a unei imagini din manipulări (mai mult sau mai putin legitime, dar întotdeauna aflate chiar sub ochii celor atenți, nu ascunse într-un fel de comunicare magică, de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
camparea pe o vreme îngrozitoare sau unul dintre aceste vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zac atâtea familii sărace, adăpostite prost, culcate pe pământul gol și decimate de febră; când mergi pe străzile acestea întortocheate unde dai la fiecare pas peste o râpă; când te lovești de grămezi de ziduri surpate, de zăplazuri care se dărâmă și de mormane fetide din tot soiul de resturi, cloace bogate în emanații morbide: atâtea lucruri inutile și atâta sărăcie! atâta lux și atâta mizerie! cu-adevărat, sufletul e mâhnit și iluzia dispare. Singurul monument al Bucureștiului e un teatru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ar face în țara aceasta dacă oamenii ar ști să înalțe case, să paveze și să curețe străzile! Acest târgușor ne lasă o amintire neplăcută: ajuns aproape de stație, unul dintre surugii noștri, îmbătat cu rachiu, își pierde echilibrul și își dărâmă calul; lansat în goana mare, vehiculul trece peste om și animal, rupându-și osia. Calul e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit și lovit. Ne repezim să-l ajutăm pe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu argumentul, neconvingător în opinia noastră, că nu e specific operei narative. Mieke Bal începe cu precizarea importantă că orice povestire reprezintă un act de comunicare lingvistică și deci un vorbitor implicit: (Eu spun:) A fost odată ca niciodată... Bal dărîmă astfel prezumpția că unele povestiri se spun singure, că cititorul chipurile nu ascultă nici o voce (Friedman 1967:127), sau că povestirea dobîndește o obiectivare sporită "prin eliminarea oricărui narator" (Lintvelt 1994:141). Ea clasifică naratorii în funcție de poziția lor vis-à-vis de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
n-or fi venit turcii. -Turcii n-au venit dar a venit Satana la tine Machedoane! -Pfiu!Piei diavole și lasă-mă în pace. Du-te unde ți-i locul. -Nu mă duc deloc, deschide dacă nu vrei să-ți dărâm poarta și zidul. -Du-te dracului Satana naibii, că nu mă sperii tu pe mine. La poartă era un om îndesat lat în umeri, de înălțime mijlocie, brunet cu sprâncene stufoase, cu țăcălie de capră, îmbrăcat în negru. Prin fesul negru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
greco-creștină ai să vezi cum efectul după lectură este exact contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e că a fost luat în brațe de Hitler și banda lui, care se cred supraoameni... Te incită să aperi ceea ce el vrea să dărâme. Atacul e îndîrjit, ai să vezi. Ce e de râs însă e că nici nemții nu scapă de diatribele lui, aproape nimeni, nici măcar Luther, acest popă fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își amintea că o văzuse în prima noapte pe Riva, cu corpul ei gol, bronzat, acoperit pe jumătate cu cearșaful. Apoi își imagină același corp în clipa exploziei, carbonizat și fumegând, transformat rapid într-o cenușă fină. Iar în clădirile dărâmate din jurul lui, membrii grupului 814, care îi arătaseră atâta bunăvoință lui Trask, muriseră arși în focul distrugător. Cel mai dramatic era că ei muriseră fiindcă savantul descoperise un secret. Pășind țeapăn pe podeaua plină de moloz, se îndreptă spre fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2. Dar Isus le-a zis: Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămîne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată." 3. El a șezut jos pe muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El la o parte, și I-au zis: "Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfîrșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fâlfâind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească. Își zicea mereu că n-a știut să-l prețuiască, își amintea îndrumările lui severe și-i era teamă necontenit să nu se dărâme ceva, undeva, și nu-și dădea seama ce și unde... Doamna Bologa, îngrijorată de jalea lui, îi zise, a treia zi, foarte blând și duios: ― Lasă, dragul mamei... Ce să facem? Așa a vrut Dumnezeu... ― De ce? întrebă deodată Apostol, privind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ce să facem? Așa a vrut Dumnezeu... ― De ce? întrebă deodată Apostol, privind-o cu niște ochi goi. Mama îi răspunse ceva, dar el nu mai înțelese vorbele ei, căci în clipa când a rostit întrebarea, a simțit cum i se dărâmă în suflet, cu zgomot îngrozitor, o clădire veche, cu temelii ca rădăcinile stejarului. " Am pierdut pe Dumnezeu", îi fulgeră prin minte, închizînd ochii cu frică, parcă astfel ar fi vrut să împiedice ruina. Avea impresia foarte clară că se prăbușește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe care a urmat-o bătrânul în viață. O linie dreaptă a râvnit și el cu patimă. În zadar. Între inima și mintea lui era un zid asupra căruia toate sforțările lui se frângeau neputincioase. Când credea că l-a dărâmat, atunci îi simțea mai dureros ființa, oricât căuta să se înșele. Apoi, într-o după-amiază, tocmai pe când se pregătea să iasă în cerdac, se pomeni cu notarul Pălăgieșu, cu care se întîlnise o singură dată, în prima zi, și de-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plină de oameni și totuși mai soseau mereu, care singuratici, care în pâlcuri. Bisericuța de lemn, veche, lăsată într-o parte și proptită cu bârne ca să nu se dărâme, cu turnulețul răsucit puțin, cu ușa atât de joasă, că trebuia să te pleci intrând, de-abia se deosebea în întuneric dintre pomii bătrâni care-și întindeau ramurile, ca niște brațe ocrotitoare, până deasupra acoperișului... Dinlăuntru, ca dintr-o peșteră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțit nevoia să le disprețuiesc și aș fi fost desigur mai fericit! strigă Apostol îndîrjit. Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece "cucerire" a civilizației a dărâmat cîte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... În locul credinței a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, iar pe urmă să-și frece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai pupi banii. Canci. Așa că eu, cu mintea mea fraieră, cred că ăla de-al dracu’ și-a lăsat ceasul la pupitru... Cădea necazul tot pe Geoană, săracu’... Sandu se uită la Gore cum se uitau rușii atunci când a fost dărâmat zidul Berlinului. Cu jale mare. Maximă. Băi, Gore, pe zi ce trece Îți scade aichiuul, să mor eu dacă nu te trimitem la reciclare. Ăla de la femei e om serios, nu așa, nu se face să pui parlamentul unei țări
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Tare rugă el Și pre Achei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați Atreizi, ce erau căpetenii ai limbilor toate. 66. DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, a lor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toată-a lui grijă. Singuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
istorie. Despre Mesia, creștinii susțin că a fost pe pământ, evreii - că va veni. Numai Dumnezeu este nativ. Ceilalți suntem făcuți. Zguduirile metafizice pot direcționa albia unei vieți. Doamne, mai apasă-te și pe cei bogați, că pe noi ne dărâmi. Există în creier o zonă a credinței. Pe care mulți au secularizat-o. Dumnezeu a creat lumea. Și după aceea a uitat-o, probabil, la soare. Diavolii au mult mai mult de lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt pentru oameni normali, nu pentru genii. Scrie mai puțin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc niciodată. Ca să te impui în artă, trebuie să dărâmi munți, nu mușuroaie. Geniile nu încap în clasamente. Prima grijă a generațiilor tinere e să dărâme statuile înaintașilor. Au și geniile coasta lor de drac. Geniile nu vor decât să împingă puțin lumea în direcția normalității. Egoismul oamenilor celebri poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc niciodată. Ca să te impui în artă, trebuie să dărâmi munți, nu mușuroaie. Geniile nu încap în clasamente. Prima grijă a generațiilor tinere e să dărâme statuile înaintașilor. Au și geniile coasta lor de drac. Geniile nu vor decât să împingă puțin lumea în direcția normalității. Egoismul oamenilor celebri poate fi chiar creator. Gloria își alege candidații după criterii aleatorii. Uneori chiar obscure. Gloria nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]