5,739 matches
-
Facultății de grăniceri, al cărei decan a fost, până în 1997. La TârguMureș a constituit un nucleu universitar, fiind prodecan al Facultății de Drept. La 25 ianuarie 1994 a fost promovat, prin concurs, conferențiar universitar. Până în anul 2002 a funcționat ca decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice Dimitrie Cantemir Iași. În 1973 a publicat Practica tribunalului suprem în materie de drept penal și probe criminalistice, lucrare pentru studenții și practicienii din lumea judiciară. În anul 1984 a publicat, la Editura
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
pe Boogie, în zori, Penescu și Iordache se opresc în fața vilei lui Ceaușescu de la Neptun și încep să cheme păunii imitîndu-le strigătele. Sînt foarte caraghioși, dar există ceva sfîșietor în caraghioșenia lor. Mi-a amintit de momentul acela din Iarna decanului, cînd eroul lui Bellow ascultă lătratul unui cîine și i se pare că aude în el un protest împotriva limitelor experienței canine : pentru Dumnezeu, deschideți universul un pic mai mult !. Dilema Veche, septembrie 2008 Gunoi Dincolo de America (Romînia, 2008), de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ Nr. 72 Volum publicat în parteneriat cu Universitatea "Petre Andrei" din Iași Coordonator serie: Sorin Bocancea Sorin BOCANCEA este profesor universitar doctor, decan al Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași. Domeniile de interes sunt filosofia politică și studiile europene. A publicat volumul Instituții și politici publice în Uniunea Europeană (2004). La Editura Institutul European Iași a mai publicat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului profesor și decan Berlescu... La "Masa umbrelor", ca niște tineri puși pe șotii, am început să ne amintim de lucrurile care fac sarea și piperul oricărui student. Am avut marele noroc de a fi coleg de grupă cu trei vestiți "mușchetari" Ilie, Mitrel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru pregătire și "activitate științifică". Unii din asistenții mai cu vechime erau înscriși la doctorat, alții erau prezenți în presa locala cu articole de specialitate sau desfășurau diverse activități "la partid". Prin prestigiul șefului de catedră eram feriți de sâcâielile decanilor, prorectorilor și rectorului și atmosfera generală îmi dădea o senzație de "tânăr cu viitorul în față". Aveam în 1962 un salariu de 1300 lei și semnând statul de plată priveam cu încredere spre cei 4000 de lei ai șefului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am programat ca atare vizite de prezentare la Ministerul Relațiilor Externe, la Ministerul Economiei, la Ministerul Agriculturii și Pescuitului, la ENAMI Empresa Nacional Miniera, la instituții culturale și de învățământ. O altă categorie de vizite de prezentare erau cele la Decanul corpului diplomatic și la șefii misiunilor diplomatice. Urmau oamenii de afaceri și românii stabiliți în Chile. La Ministerul Relațiilor Externe am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit cât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chiliană, atât cât mai rămăsese din ea. România a primit peste 1000 de refugiați din Chile, s-a luptat în forurile internaționale pentru apărarea libertăților cetățenești, a trimis la Santiago avocați pentru a apăra interesele unor patrioți chilieni! Întâlnirea cu decanul corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a luptat în forurile internaționale pentru apărarea libertăților cetățenești, a trimis la Santiago avocați pentru a apăra interesele unor patrioți chilieni! Întâlnirea cu decanul corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care să te uiți și care priveau, cu ochii în pământ, avalanșele de complimente ale "forțelor navale inamice"! Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: Decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în Chile universitățile erau centre nu numai de învățământ, formare profesională, educație, ci și centre de educație cetățenească și importante centre de idei și mișcări progresiste. După lovitura de stat, instituțiile au fost militarizate, numindu-se rectori și chiar decani militari, clădirile și campusurile supravegheate non-stop și interzise orice adunări și demonstrații, iar mulți profesori și studenți au fost arestați sau expulzați. În acest context era firească decizia autorităților de a numi un rector-militar chiar și la conducerea sobrei Pontifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
medicină, economie, inginerie, arhitectură, arte plastice etc. Aveau campusuri după sistemul american și multe din ele aveau chiar valoroase echipe de fotbal, loturi de atletism, orchestre simfonice de calitate și stații proprii de radio și televiziune. Discuțiile cu rectorii și decanii s-au axat pe schimburi de informații și propuneri de reluare a schimburilor directe de profesori, manuale, tipărituri. Am asistat și la câteva cursuri și am fost solicitat să susțin conferințe despre istoria și cultura României. Îmi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
negri și nu "albaștri", iar când am început să presar pe ici pe colo câte o chestie "subțire" privind arta și artiștii, din acele care de obicei nu faceau obiect de studiu la Universitatea " Doi și un sfert " de la Băneasa, decanul a început să se uite altfel la mine. A desfăcut sticla de țuică, mi-a spus "noroc", eu i-am răspuns "lahaim" (ca moldovean crescut alături de evrei, știam câteva cuvinte-"cheie"), așa că ne-am despărțit în cele mai bune condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prieteni. Am continuat întâlnirile cu miniștri, adjuncți, directori generali și președinți de companii, în vederea mulțumirii pentru sprijinul acordat și asigurării de bune intenții pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
programul de vizite și întâlniri cu autoritățile din capitală, pregătite pentru subsemnatul. L-am însoțit prin uriașa metropolă, cunoscând astfel multe personalități și multe edificii importante în vizitele făcute la Itamaraty Ministerul Relațiilor Externe, la Ministerul Culturii, Ministerul Educației, la decanul corpului diplomatic, la sediile unor mari firme. Împreună cu el, am participat și la câteva recepții diplomatice, Brasilia găzduind peste 100 de ambasade, care de care mai luxoase și mai impozante. De reținut că la construcția noii capitale ambasadele au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mi-am zis, invocând titlul unei cunoscute cărți, "Dulce ca mierea e glonțul Patriei", și m-am pregătit de plecare. Am început vizitele de rămas bun la autorități, colegi din Corpul Consular, prieteni brazilieni și români, l-am informat pe Decanul Corpului Consular și am trecut cu "colaboratorii" la pregătirea bagajelor. Înaintea plecării, Corpul Consular a organizat o recepție în cinstea mea și a soției, oferindu-ne ca amintire cadoul tradițional, o frumoasă "bandeja de prata" un platou de argint, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Polonia și Cehia (Ungaria și Bulgaria aveau ambasadori rezidenți la Buenos Aires), Egiptul, Libanul, Republica Sud-Africană, China, Japonia și Coreea de Sud. Mai existau câteva Consulate generale și 50 de Consulate onorifice ale Turciei, Norvegiei, Siriei, Nicaragua, Singapore... Prima vizită am făcut-o Decanului Corpului Diplomatic, Nunțiul Papal, decan "de jure" în toate țările catolice. Spre plăcuta mea surpriză, Monsegnore Bolonek, născut în Polonia, fusese anterior în misiune la București, îndeplinind și funcția de Decan al Corpului diplomatic, și îl cunoscusem în calitatea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Bulgaria aveau ambasadori rezidenți la Buenos Aires), Egiptul, Libanul, Republica Sud-Africană, China, Japonia și Coreea de Sud. Mai existau câteva Consulate generale și 50 de Consulate onorifice ale Turciei, Norvegiei, Siriei, Nicaragua, Singapore... Prima vizită am făcut-o Decanului Corpului Diplomatic, Nunțiul Papal, decan "de jure" în toate țările catolice. Spre plăcuta mea surpriză, Monsegnore Bolonek, născut în Polonia, fusese anterior în misiune la București, îndeplinind și funcția de Decan al Corpului diplomatic, și îl cunoscusem în calitatea mea de director la "Țări vestice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Norvegiei, Siriei, Nicaragua, Singapore... Prima vizită am făcut-o Decanului Corpului Diplomatic, Nunțiul Papal, decan "de jure" în toate țările catolice. Spre plăcuta mea surpriză, Monsegnore Bolonek, născut în Polonia, fusese anterior în misiune la București, îndeplinind și funcția de Decan al Corpului diplomatic, și îl cunoscusem în calitatea mea de director la "Țări vestice". În ce împrejurare? În una comică. În primul rând, să explic modalitatea cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al Corpului diplomatic, și îl cunoscusem în calitatea mea de director la "Țări vestice". În ce împrejurare? În una comică. În primul rând, să explic modalitatea cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă Decan al Corpului Diplomatic pe Nunțiul Papal. Prin 1997, decan, conform uzanțelor diplomatice, era ambasadorul cu cea mai mare vechime în post. La București, acesta era ambasadorul congolez, trimis pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu și "uitat" în misiune și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de director la "Țări vestice". În ce împrejurare? În una comică. În primul rând, să explic modalitatea cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă Decan al Corpului Diplomatic pe Nunțiul Papal. Prin 1997, decan, conform uzanțelor diplomatice, era ambasadorul cu cea mai mare vechime în post. La București, acesta era ambasadorul congolez, trimis pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu și "uitat" în misiune și care nu-și mai plătise chiria și facturile de întreținere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-și mai plătise chiria și facturile de întreținere, telefon, energie electrică etc. de ani și ani. Întrucât imunitatea diplomatică nu te scutește de plăți, cei de la MAE căutau frenetic o soluție de a-l "debarca" pe Excelența sa din funcția de Decan, și atunci s-a ajuns la "schismă", dându-ne cu papistașii din rațiuni diplomatice. Deci Nunțiul a devenit Decan și, încheindu-și misiunea, conform obiceiului, urma să fie primit la conducerea ministerului și să i se ofere o masă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu te scutește de plăți, cei de la MAE căutau frenetic o soluție de a-l "debarca" pe Excelența sa din funcția de Decan, și atunci s-a ajuns la "schismă", dându-ne cu papistașii din rațiuni diplomatice. Deci Nunțiul a devenit Decan și, încheindu-și misiunea, conform obiceiului, urma să fie primit la conducerea ministerului și să i se ofere o masă. În ziua "Z" a mesei (care trebuia oferită de ministru sau un secretar de stat), mi s-a comunicat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Administrația Naționala a Porturilor din Uruguay", semnat la Constanța; Convenții de colaborare între Universitatea Craiova și Universitatea Republicii, Universitatea Montevideo și Universitatea Catolică" (3 convenții separate, pentru care s-a deplasat la Montevideo o delegație condusă de rector, doi decani și doi profesori, de care în anii ulteriori semnării nu am mai aflat nimic, așa cum nu aveam să aflu nimic de Acordul de colaborare între Universitatea București și Universitatea Republicii din Montevideo cu nu mai puțin de 60000 de studenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]