4,078 matches
-
întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale pescarilor la gurile rîurilor, ale celor care mînă cirezile fără țintă și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau orașul, ci se depărtau, margini dincolo de marginile cenușii perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și văzu soarele ridicîndu-se auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea. Ba, mai rău, el care se înfruntase cu pericolul într-o acțiune care, dacă se gândea bine, mirosea a melodramă de la o poștă, văzuse acest pericol depărtându-se de el. Reîntoarcerea la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va fi împiedicat să vadă Mașina. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apoi se răzgândi, reveni și-l privi fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
peste Dragoș, afară, Zenobia s-a ridicat de pe podea și a venit lângă mine, chiar Dragoș, cuprins de o neașteptată curiozitate, s-a uitat peste el însuși, afară; și l-am văzut pentru ultima oară pe cel plecat dintre noi, depărtându-se în mlaștini, cuminte și palid, purtându-se pe sine însuși în brațe, ca pe un sicriu... „Aici“, ne-a strigat el, arătându-și cu degetul întins inima, „aici e Zenobia, à jamais, și voi toți, aici am să vă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
închis la loc fereastra făcută din nuiele. 10. Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, până când scorbura a devenit suficient de mare ca să încapă masa, atunci ne-am așezat umăr la umăr lângă fereastră, am depărtat câteva nuiele și am privit afară, peste întinderea de zăpadă; știam că se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eu nu sunt bun de nimic, nu vezi ? M-ai ales greșit și nu mă mai iubești, ți-ai dat seama că nu merit, degeaba zici, fiindcă nu mă iubești, asta e...“. Zenobia tăcea, m-am dus la fereastră, am depărtat câteva nuiele și am rămas acolo zile și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cafeniu, pesemne totdeauna altul, deși același (n-aș putea să explic), câteodată era alb, se balansa ca beat la stânga și la dreapta mea, îi vorbeam cu glas tare, îi mulțumeam ca unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta șoptindu-mi că venirea mea le face plăcere, mi se ivea o floare, să zicem galbenă, o întrebam ce mai face, o mângâiam cu un deget, la câțiva pași apărea năvala florilor anunțate de ea, totdeauna de culoarea ei, să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
purta în brațe o cutie de carton, fără capac, cu o păpușă înăuntru, cât un copil de două-trei luni; la început mi s-a părut că asist la o procesiune pentru ploaie sau așa ceva și numai după ce oamenii s-au depărtat mi-am dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pară că totul se petrecea la nivelul solului. Între pavajul străzii deasupra căreia plutea fără să-l atingă și franjurile de pe poale întrezăream neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la nivelul solului. Între pavajul străzii deasupra căreia plutea fără să-l atingă și franjurile de pe poale întrezăream neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu reacționă la cuvântul "Venus". Figura îngustă a preotului era liniștită. - Avem câteva amănunte în plus. Nimic important. Enro se concentră. - Trebuie să facem ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea. Ba, mai rău, el care se înfruntase cu pericolul într-o acțiune care, dacă se gândea bine, mirosea a melodramă de la o poștă, văzuse acest pericol depărtându-se de el. Reîntoarcerea la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va fi împiedicat să vadă Mașina. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apoi se răzgândi, reveni și-l privi fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rivalului său. Grosvenor nu se îndoia că șeful expediției era capabil de un asemenea rafinament. Îl socotea un om destul de integru, dar șiret și inteligent, în stare să se descurce în orice situație. Grosvenor văzu că Morton face câțiva pași, depărtându-se de ceilalți. Costumul de metalit transparent îi scotea în relief trupul vânjos. Din locul unde se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ne întoarcem în navă și să mâncăm, spuse Morton. După aceea, vom avea multă treabă. Aș vrea să-mi întocmiți un raport privitor la evoluția acestei specii. Aș dori să cunosc mai ales cauza pieirii ei. Pe Pământ, în epoca depărtată de dinainte de apariția unei civilizații galactice, numeroase civilizații s-au prăbușit după ce ajunseseră, fiecare, la apogeu. O civilizație nouă se năștea totdeauna din cenușa alteia. Nu văd de ce nu s-ar fi întâmplat la fel și aici... Fiecare secție va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ascuns înapoia unei movile de pietre, privi cu încordare și văzu un biped care, stând sub ceea ce fusese cândva o fereastră, își îndrepta spre interiorul întunecos razele lanternei sale electrice. Deodată aceasta se stinse, iar omul - un individ vânjos - se depărta repede, răsucindu-și mereu capul încoace și încolo. Lui Corl nu prea îi plăcea vioiciunea aceasta, căci vedea în ea un indiciu al capacității individului de a reacționa prompt la primejdii. Era un semn rău. Corl aștepta până ce individul dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oamenii noștri și am constatat că toți aveau impresia că nu l-au scăpat nici o clipă din vedere pe motan. Și totuși, când i-am strâns cu ușa puțin, au recunoscut că s-ar putea ca motanul să se fi depărtat de ei vreme de câteva minute. Și eu am avut impresia că a rămas tot timpul în preajma noastră. Dar, când stau să mă gândesc, descopăr unele goluri; au fost momente, poate minute întregi, când nu l-a văzut nimeni. Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îți va fi împlinită, Smith. Motanul va fi lăsat în viață, iar dacă vor mai fi victime, va fi numai din pricina neglijenței noastre. S-ar putea, desigur, să ne înșelăm. Eu cred, ca și Siedel, ca motanul nu s-a depărtat de navă. Poate că am fost nedrepți cu el. Poate că pe planeta asta or mai fi și alte ființe periculoase... Kent, ce planuri ai în legătură cu cadavrul lui Jarvey? Șeful secției chimiștilor răspunse pe un ton amar: - Nu-l vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-l închidem în orice încăpere s-ar nimeri să intre. Ce părere aveți? - În cușcă! Strigară într-un glas vreo douăzeci de oameni. Grosvenor aștepta să se facă liniște, apoi spuse: - Scoateți-l afară la noapte. N-o să se depărteze de navă... Ceilalți nici nu-l băgară în seamă; doar Kent îi răspunse cu o mutră acră: - Nu prea știi ce vrei, am impresia. Întâi, îi salvezi viața, pe urmă recunoști că-i periculos. - Și-a salvat singur viața, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata cuștii, se depărtau puțin, apoi se întorceau. Din păcate, paznicii mergeau separat. Întâi trecea unul dintre ei, iar celălalt îl urmă, la o distanță de vreo zece metri. Corl îi lasa să treacă de mai multe ori. De fiecare dată calcula cam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreo zece metri. Corl îi lasa să treacă de mai multe ori. De fiecare dată calcula cam cât timp le trebuia ca să străbată distanța aceea. În cele din urmă se lămuri. De data aceasta, în clipa când cei doi se depărtară de ușa Corl își acordă organele de simț la o frecvență mult superioară celei a vibrațiilor omenești. Pulsațiile violente ale pilei atomice din sala motoarelor îi zguduiră sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
făcuse aparatul. Oameni îmbrăcați în costume de protecție se zugrăveau pe fundalul strălucitor. Totuși, atât navă cât și oamenii deveneau din ce în ce mai mici. La un moment dat nu se mai văzu decât nava, cu sutele ei de hublouri scânteietoare. Aparatul se depărta repede de ea: după ce făcu un viraj de nouăzeci de grade, Corl apăsă pe accelerator la maximum. În urma lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui, Corl zări în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
drept în față! Ignorând antiacceleratia, nu știa că noi avem posibilitatea de a ne opri brusc în spațiu, pe când monstrului i-ar fi trebuit cel puțin trei ore pentru asta. Deși avea impresia că se îndrepta spre planeta lui, se depărta tot mai mult de ea. În clipa când noi ne-am oprit, el a trecut pe lângă navă, nebănuind nimic, încât a trebuit doar să-l urmărim, prefăcându-ne că suntem soarele lui, până-n momentul când am ajuns destul de aproape ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor, cu prefăcută mirare, altfel nici nu mi-aș putea explica prezența voastră în secția mea! Și izbucni în râs, apoi adăugă: - Glumeam. E vorba doar de un dezodorizant. Nu vreau ca aerul de-aici să miroasă urât. Grosvenor se depărtă și se așeză într-un colț, pentru a observa reacția oamenilor. Se aștepta ca, din cei cincisprezece tehnicieni, cel puțin cinci să răspundă total și alți cinci parțial la acțiunea gazului. După ce-i observă cu atenție timp de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]