2,278 matches
-
altceva“ - am zis - „nu știu Încă ce, dar am să aflu. Ei, ia spune, de ce-ai venit la mine?“ - am zis. „Ce vrei?“ „Știi, Eliza, În noaptea asta trebuie să trec munții“ - a zis - „și n-am pantofi, sînt desculț.“ Abia atunci am văzut, firește, c-am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă înfrunte. O să vedeți că o să mă descurc, nu-i nici o problemă. Ce mi-i greu să modific iar Constituția și îl schimb. M-am gândit și la cazul în care o ia Leni prin porumb, sau de-a dreptul desculță pe miriște, dar asta, v-o spun eu, e aproape imposibil să se întâmple vreodată, fiindcă o cunosc foarte bine, din toate pozițiile, politice bineînțeles, și să vă fie rușine dacă ați gândit altceva, adică la ceea ce știm, doar eu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
suprafață, în Jeep-uri, foști securiști, acum businessmen. Mereu grăbiți. Sunt multe de furat, de vândut, de cumpărat. Oameni serioși, cu trei rânduri de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni, dacă aveți milă și înțelegere pentru un bătut de soartă, operat de trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de externare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a venit mintea la cap? Asta îți trebuia ție acuma? Poate ne trezim cu poliția pe cap! Am băgat piciorul într-u lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean începu să fiarbă. Dacă aș fi ieșit desculț în zăpadă, aș fi topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o curte uriașî, un maidan aproape. Vara, bălăriile o podideau și o transformau Întro pădure de nepătruns (totul redus la scară, firește, dar și el era mic pe atunci), traversată de câteva drumuri bătătorite, poteci de lățimea a două tălpi desculțe puse una lângă cealaltă. Dacă În curtea aia creștea și vreo plantă cultivată de mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea Întrebare acum, când nu știe exact câți ani au trecut de atunci. Ceva mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut deodată că de lângă bărbatul culcat pe spate În iarba din căruță s-a ridicat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din curte, știi cum ridica picioru? Până la brâu și... pac, pac, ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a fugit cu Cârnu spre Suhuleț. Butnaru când a observat nu a mai stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
5-6 ani îmbrăcați cu pantaloni. Cămașa lungă până la genunchi era la modă pentru copiii mici. Abia pe la șapte ani începea purtatul pantalonilor, adică niște izmene cu nasturi la prohab sau mai bine zis cu bumbi. Cât despre pantofi, nici vorbă, „desculț” ca ai lui Zaharia Stancu. Doar iarna, când venea zăpada, își făceau apariția opincile din piele de porc. Nu ca acum, nici bine nu l a născut mă-sa că are deja costum și papuci, că știe cu 5-6 luni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
someze. Răspunsul va fi: noi suntem Vanea și Grișa am venit să dublăm paza. În acest timp, eu și cu Trestie sărim din spate și îi face să ne dea ascultare... Planul ar fi bun numai dacă voi ați merge desculți. Altfel nu știu cine se poate apropia fără a se face auzit. O facem și pe asta, domn’ locotenent - a sărit Trestie. Ceilalți din formație au ascultat cu atenție zgomotul pașilor patrulei. După părerea lor, aceasta nu era formată din mai mult
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de vorbă. Pornim! Doamne ajută! Cât ai clipi, Toaibă și Trestie erau desculți. După mine, băieți - a comandat Toaibă, pornind către șosea ca o știmă. După cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie din Thessalia. Oamenii spuneau că e vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se opri în fața unei statui a lui Isis, al cărei cult era legat de activitatea sportivă. Fu fermecat de privirea enigmatică a zeiței. — Îl cauți pe maestru? se auzi un glas în spatele lui Antonius, care se întoarse brusc. Un băiat desculț, îmbrăcat cu o tunică scurtă de in neprelucrat, se apropia de el. — Maestrul nu-i primește pe străini, așa că ai face mai bine să pleci. — Spune-i că sunt Antonius Primus și că am venit să-i cer ajutorul. Convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adăuga: „Știu numa i că mama, când m-a luat, mi-a zis Niță, dragul meu, să cumperi lumânărele și să le împarți pe la biserici. A tâta știu și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
plecat din sat, fără să spună cuiva și s-a deprins să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele de ceară în mâni, mic de stat, oac heș, blând la față, cu barba mică, cu părul des, trecând pe ulițe și pe drumuri, Lumânărică, timp de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
orizont dincolo de palmierii pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e Însărcinată. Nu se-nțelege cu cine, În schimb Yorick apare problematic. Fantoma e mută și pare să fie vampir (actor cunoscut pentru astfel de roluri). Se ridică la sfîrșitul spectacolului În aer și vedem că e fantomă pentru că e desculță. Hamlet expiră lovit de-un glonț chiar Înainte să i se vindece ochiul. Se ivește legătura dintre metafizică și ceva erectil, stabilită odată pentru totdeauna de Gelu Voiculescu În manualul francmasonilor. E drept că a fi sau a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bretonul pe spate, iar deputații nu-l au nici măcar acolo. Ioanichie Neag arată În gazeta de perete a PSM-ului „ce trebuie să știe tinerii”. Ei trebuie să știe că-n societatea burgheză, pe timpul verii, Ioanichie și frații săi „mergeau desculți, În picioarele goale”. Deși nu se precizează, se deduce că În societatea următoare ei au mers tot desculți, dar Încălțați. În Națiunea (devine tot mai captivantă) același Iosif Constantin Drăgan scrie un eseu iradiind o densă filozofie, din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
PSM-ului „ce trebuie să știe tinerii”. Ei trebuie să știe că-n societatea burgheză, pe timpul verii, Ioanichie și frații săi „mergeau desculți, În picioarele goale”. Deși nu se precizează, se deduce că În societatea următoare ei au mers tot desculți, dar Încălțați. În Națiunea (devine tot mai captivantă) același Iosif Constantin Drăgan scrie un eseu iradiind o densă filozofie, din care nu mă pot abține să nu citez. „Pentru oamenii simpli de la țară, milităria reprezintă cel mai bun prilej pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i căuta. O fi fost copilul cuiva de pe-aici. Era fată sau băiat? O fată la vreo unșpe-doișpe ani. Cu păr șaten și ochi căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casă, în care fuseseră încartiruiți niște soldați ruși, se ducea adeseori, fiindcă ei îi dădeau zahăr și-l aruncau în sus, spre marea lui satisfacție. Rușii se purtau frumos, chiar când le făcea pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă, să nu creadă cineva că nu-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]