3,056 matches
-
plajă pustie un deget arătător a desenat înainte de apus forma perfectă a iubirii vin ultimii pescăruși dinspre capătul pământului noaptea apare odată cu ei prinsă în vârful aripilor obosite mi se pare că inimile acelea strălucesc în întuneric te ating se destramă noaptea în fire de suflet iar inima ta bate din ce în ce mai repede 20 noiembrie 2011 Cele două ere care ne așteaptă răbdătoare mai am două ere la dispoziție mult sau puțin totul depinde de unghi este vorba despre unghiul din care
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
împotrivirea lor? Nu cumva, uneori, vrând să atingem un mister îl risipim pentru totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa romana găsită în ruinele de pe Via Appia, care părea intactă în sarcofagul ei, dar în clipa ridicării capacului s-a destrămat într-o pulbere fină. Sună ciudat asta într-un secol care pare convins numai de faptul că doi și cu doi fac patru... Dar ceea ce îmi sugerează Mexicul e să nu mă grăbesc: "Privește fără pretenția de a pricepe totul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni galbeni, până la etaj, unde se afla culoarul cu dormitoarele băieților. De aici, pe o scară mai îngustă de lemn crăpat, dat cu petrosin, urcam la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le repetam în gând mă apărau, îmi dădeau curaj și mă făceau să visez la orele când, în altă singurătate, sub soarele negru al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri a minții celuilalt. Schimbau adrese și telefoane, dar foarte rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca o perlă și la fel de ireală. Câte o fată lua chitara și, cu o voce mîțîită, aproape de neauzit, dar cu o față senzual-tristă - cu cât mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suni pe Aida, în speranța că te va invita la ea?! Nu-i adevărat! Mi s-au adus cărțile, dar le las închise pe masă, s-a rupt totul în jurul meu, liniștea pe care credeam că am dobândit-o se destramă cu brutalitatea unei mături ce ia din colțuri păiănjenișul, te vei ridica luând cu tine cărțile nedeschise și le vei restitui, apoi cu câțiva ghocei în mână, cumpărați din fața bibliotecii, dacă femeia aceea va mai fi acolo, vei porni fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de mic să facă numai cruce va mai învăța oare, mă îmbie și pe mine cu coșul de pâine, îmi întind și eu dulceața pe-o felie, și parcă lumea se destramă în jurul meu, ca, Mai vreau! cere Theo, și Ileana n-apucă să muște din felia pe care abia și-o pregătise pentru sine, i-o întinde lui Theo cu aceeași grijă, să mă îndrăgostesc de Ileana, am mușcat abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
var nestins, m-a trezit într-un târziu un zgomot înfundat, de perete lovit cu ciocanul și zgâriat cu mistria, mi-am ridicat ochii spre Pantocratorul luminat într-un cerc de lumină și bucăți de culoare se desprindeau de pe perete destrămând brutal imaginea binecunoscută a Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să mă audă, cine e acolo, de aici nu-i pot vedea chipul, e și întuneric în biserica goală, apoi Pantocratorul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau cu mâna după ea astfel albina va percepe mișcarea mâinii mele și se va avânta cu acul amenințător spre mine, o las prudent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmă coada femeilor care nu se grăbesc, de ce s-ar grăbi?! timpul și-a pierdut în noaptea asta dreapta măsură, numai părintele se grăbește și murmură învinovățind încetineala femeilor, înfrânat în graba lui de a deschide porțile luminii, șirul se destramă, lumea se amestecă, bărbați, femei, copii într-o totală abolire a diferențelor de orice fel, Ne filmează, aud în jurul meu glasuri, Cine?! E Tudor al lui Petrușan, s-a întors din America, el a fugit pe vremea Iui Ceaușescu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vezi cum se fardează, își dă cu ruj, crema de față, parfumul, nu, când ajungem la parfum și la ciorapii de mătase să te scoată din cameră, aici nu mai e realitate, la piață cu tine! ești în stare să destrami și cea mai banală realitate, s-o pulverizezi până nu mai rămâne nimic din vigoarea suculentă cu care-i înlănțuie pe ceilalți oameni, îmi vreau viața înapoi! femeia o oprește lângă ea pe fetița ce-ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Încercau să protejeze eventualele dovezi pentru criminaliști. La mai puțin de trei metri mai Încolo, râul Don trecea tăcut, Întunecat și umflat de precipitații. Particule de lumină dansau pe suprafața lui: lumina reflectoarele reflectându-se În apa neagră, formele lor destrămându-se și contopindu-se la loc sub ploaia torențială. Dacă exista un lucru pe lume pe care orașul Aberdeen Îl făcea temeinic, acela era fără Îndoială ploaia. Râul rupsese deja În multe locuri stavilele, inundând terenurile din jur și transformând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
avansate de descompunere... Se cutremură. Va trebui să fac niște teste de laborator pe mostrele de țesut ca să fiu sigură. Logan o atinse ușor pe umăr. — Îmi pare rău. Nu știa nici el sigur pentru ce. Că relația lor se destrămase? Că o dată ce Angus Robertson fusese Închis, nu mai aveau nimic În comun? Că ea trebuise să treacă prin ce trecuse pe acoperișul acela? Că el n-ajunsese mai repede la ea... Că trebuia să disece un copil aflat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dincolo de orizont... am văzut arborele infinit și știu că tu nu ai nici o putere în fața luminii... așa că mai bine te întorci de unde ai venit, că nu ai dreptate... ceea ce este bine, este bine. Iar ce nu este bine, evident se destramă și dispare când apare soarele... Atunci am văzut cum umbra s-a înfuriat și a început să arunce spre mine cu noroi, pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se consolase întotdeauna cu gândul că, într-o bună zi, ea și Duncan vor sta împreună într-o casă nouă, cu o imensă mașină de gătit Viking, combină frigorifică și dulapuri pline cu vase din inox, dar visul acela se destrămase odată cu relația lor. Nu-i venea să creadă că se despărțiseră de cinci luni de zile. Era și mai ciudat cum ei — sau, dacă era să recunoască, Duncan — încetaseră definitiv orice contact. Cu toate că Emmy nu-i spusese lui Izzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi plăcuse foarte mult de Russell — se gândea că e drăguț și arată bine, iar ea se simțea flatată că el e interesat de ea. Spera că vor ieși împreună și că relația dintre ei va evolua sau se va destrăma firesc. Doi oameni devin mai apropiați și se înțeleg bine sau legătura slăbește treptat și vine vremea despărțirii. Ea se simțise bine alături de Russell și nu se gândise prea mult la ce avea să aducă viitorul. Lucrurile mergeau destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ca În Parcul De Cultură Și Odihnă. Privești pe geam norii ce se mișcă cu repeziciune. Ești pedepsit și stai În casă. Afară ceilalți copii se joacă. Numai tu, singur, Îndurerat, chinuindu-ți privirea În clocotul alb al unui nor destrămându-se pe cer. Senzația că ai putea rămâne singur pe lume. În cealaltă cameră, mama primește vizita unei vecine. Beau În tăcere cafeaua acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură, atât de singură pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-i zise: — Nu vreau să vii cu mine În ambulanță. Tatăl tău și cu mine o să fim În regulă. Acum, cred că voi doi aveți niște chestii de vorbit. Lipsa de comunicare este principalul motiv pentru care relațiile se destramă. Ascultatul activ e cheia... —Mamă, chicoti Ruby, abia ai născut un copil acum cinci minute și deja ne psihanalizezi pe toți? Ea zâmbi Înapoi. Îmi trebuie mai mult decât o naștere ca să mă oprească. Ruby o pupă pe mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne sculul destinului, destrămând tot infinitul pe care ni l-a plăsmuit o eternitate, pășind în nimic, fără a ajunge niciodată la el, căci el nici n-a existat vreodată. Pe sub acest curent al existenței noastre, în interiorul lui, există alt curent în sens opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
strălucesc și-acum pe cerul singurătății mele cei doi ochi ai Eugeniei. Îmi strălucesc cu scăpărarea lacrimilor mamei. Și mă fac să cred că exist, dulce iluzie! Amo ergo sum! Dragostea asta, Orfeule, e ca ploaia binefăcătoare în care se destramă și se materializează ceața existenței. Grație dragostei îmi simt sufletul tangibil, îl ating. Începe să mă doară sufletul în miezul lui, grație iubirii, Orfeule. Și sufletul însuși ce alta e oare decât durere întrupată? Zilele vin și zilele trec, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
riman sau ce-o fi? Oare tot ce mi se-ntâmplă mie și li se întâmplă celor din jurul meu e realitate sau ficțiune? Nu-i oare totul un vis al lui Dumnezeu sau al cui o fi, care se va destrăma de îndată ce El se va trezi, și tocmai de-aceea îi adresăm rugăciuni și-i ridicăm cântări și imnuri, ca să-L adormim, ca să-L leagănăm? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta a stăpânului meu, și aspiră la ceața în care s-a destrămat el în cele din urmă, la ceața din care a crescut și-n care s-a întors - Orfeu simte cum vine ceața întunecată... Și merge către stăpânul său țopăind și dând din coadă -. Stăpâne drag! Stăpâne drag! Biet om!“ Domingo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să formeze numărul de la biroul Ninei. Fiindcă nu auzea nici un sunet În telefon, hotărî să Încerce la Annette. Din nou răspunsul fu o tăcere deplină. Degeaba formă de cinci-șase ori la rând ambele numere. Toate sistemele din țara asta se destramă. Liniile de comunicații sunt congestionate, spitalele paralizate, rețeaua de electricitate cade, universitățile dau faliment, fabricile se Închid una după alta, educația și cultura coboară la nivelul Indiei, serviciile publice se prăbușesc, totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]