2,392 matches
-
ce ascunzi? ― La asta nu m-am gândit, recunosc ― Și nu te temi de o asemenea posibilitate, tu care ești atât de prudent? ― La urma urmei, ce ai putea să le spui ceea ce ei nu știu? Că iubesc viața? Că detest rugul? Că sunt bătrân și aproape orb? Nu-i o taină nici că îmi e silă și teamă de el Singurul lucru nou pe care ai putea să li-l spui e că am coșmaruri, noapte de noapte. ― Fii liniștit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi care n-ați
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu toții, trădați. ― Am devenit detestabil. ― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viața ta, gata să spui ce ți se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător, deoarece ne arăta tot ceea ce, în sinea noastră, detestăm în noi sau ne face să ne simțim rușinați. ― E trist ce-mi spui. ― Dar nu trebuie să observi doar egoismul din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obțină, măcar, prin alții ceea ce nu sunt în stare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
iar persoanele (și mai apoi personajele) care Îl Întrupează nu au decât parțial trăsăturile unui erou mitic. „Oricât de celebri ar fi, indivizii aceștia nu rămân altceva decât niște cazuri. Îi poți invidia, lua peste picior ca Molière, Îi poți detesta sau disprețui, precum Voltaire, te poți sili să le intri În grații sau, dimpotrivă, să Îi respingi, dar ei rămân doar ceea ce sunt. Provoacă scandal, stârnesc cleveteli, fără a putea Însă face școală.” 1 Cine ia foarte În serios litera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de Înțeles, deoarece acesta din urmă alege să trăiască Într-un stil pe care mai plebeul său tată Îl detestă: stilul high life „fără fond”. Să ne Întoarcem Însă la Macedonski. Portretul lui, așa cum se decupează din cele peste 600 de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cel nebun”, fiu al căpitanului John Byron, aventurier notoriu, care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o detestă nu doar pentru că l-a născut cu piciorul chircit), o ereditate destul de grea, o sărăcie jalnică În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a unui mariaj, de a fi răspunzător pentru progenituri. Copiii? O oroare! Simplă mască sau de o franchețe dezarmantă, rândurile lui Byron rămân necruțătoare: „Nu știu ce a vrut să spună Scrope Davies când ți-a povestit că aș iubi copiii. Le detest prezența”. Adresanta nu e alta decât Augusta Leigh, iubita soră vitregă. Nu-i mai puțin adevărat că și „estetizarea” morții, punerea În scenă a propriului sfârșit ține, până la un punct, de dandysm. Ce i se Întâmplă la Missolonghi, locul fostelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi, fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite cu o voluptate diabolică, sinucigașă aproape, Într-o viață tipic dandy. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe, neliniști sau chiar spaime. Decât oglinda. Dar aceasta, crede Françoise Dolto, Îi returnează un chip străin, pe care, de cele mai multe ori, Îl detestă. Narcisul modern e Abel și, exact În aceeași clipă, Cain. Cu el Însuși are de luptat, cu partea nevăzută din sine, creație a unui tată mai presus decât cel pământesc. Rana acestui suflet de orfan trebuie vindecată cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
orfan trebuie vindecată cu orice preț, chiar dacă - supremă capcană În care se lasă prins de bunăvoie - În locul Tatălui din ceruri apare masca unui demon. Aproape toți dandy-i pomeniți aici, persoane reale, dar și proiecții imaginare ale acestora - personajele - Își detestă, Într-adevăr, tații, aproape toți au un atașament și o dependență psihică exagerate față de mame (sau de ființele În care ele sunt proiectate), aproape toți au o sexualitate deviată. Pot fi Însă probate toate acestea? Cu siguranță. Biografiile lor rezumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
destul de multe Suzuki Vitara, foarte populare prin partea locului. Pesemne că un traficant de droguri local dăduse tonul. Am coborât din furgonetă și m-am uitat în jur, încercând să mă orientez fără să par prea pierdută în spațiu. Am detestat întotdeauna cartierele de locuințe sociale; a-ți găsi drumul prin ele e mai rău decât labirintul de la Hampton Court 1, care măcar are un truc pe care-l poți găsi și o persoană pe o platformă, deasupra, gata să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata, care detesta atât de mult sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plac prinții, și încă și mai puțin sultanii. Când unul dintre ei obține o victorie, te pomenești de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea cu o naivitate atât de înduioșătoare, că nu m-am putut împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aici cu echipa americană de negocieri. Mă ajută. Maggie întinse o mâna, dar Shapira se întorsese deja, îndreptând-se spre birou. Nu putea să-și dea seama dacă evita strângerea de mână din motive politice, fiindcă servea o administrație americană detestată pentru impunerea capitulării Israelului, sau din motive religioase, pentru că era femeie. Sunteți amândoi bineveniți, spuse respirând greu, așezându-se din nou în fotoliu. Prima surpriză: accentul newyorkez. — În mod normal eu ar trebui să vin în vizită. Ai suferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
or să facă. Pentru că ei asta știu să facă, nenorociții; Când e vorba de ziare și de poliție mai bine o lași baltă, ascultă ce-ți spun eu. N-avem noi nevoie nici de ziare și nici de poliție. Eu detest să am de-a face cu așa ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Asta-i culmea! Cum vrei să dăm de proprietarul câinelui dacă stăm cu mâinile în sân? BĂRBATUL CU BASTON: Da’ de unde ești așa sigur că are proprietar? Ce, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe care a dat-o autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia? Ce logică-i asta? Ați văzut și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în groapă. Să cad de mii de ori în aceeași groapă... Până când? Până când? MAMA: Măcar de-ar mai schimba groapa. OMUL CU SACAUA: Nu mai vreau să car apă cu sacaua! MAMA: Nu mai vreau să spun „vezi ce faci!”. Detest aceste cuvinte. RECRUȚII: Da, mamă! PRIMUL BĂRBAT: Nu mai vreau să mănânc semințe! AL DOILEA BĂRBAT: Mi-e silă de semințe! Mi-e scârbă! Na-vă semințele înapoi! Le aruncă peste BRUNO, GRUBI și MAJORDOM.) CĂLĂTORUL GRĂBIT: Și eu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat că, de regulă, detestăm acest „scopul scuză mijloacele” numai când avem impresia că alții coboară mai jos decât noi În alegerea lor. Persoanele de față se exclud fără milă, evident... Am zâmbit strâmb: - Poate aveți dreptate, nu suntem peste măsură de obiectivi când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vinovat, să-l așez la fel de inadecvat fie În categoria rebuturilor potențiale, fie, dimpotrivă, a celor peste măsură de promițători. - Adam, În puținele zile de când hazardul (sau destinul, mai știi?) ne-a adus Împreună În acest loc pe care tu-l detești și nici eu nu-l iubesc prea tare, ți-am spus deja mai multe decât poate s-ar fi cuvenit. Abține-te să mă Întrerupi, te rog, anticipez Întrebarea: ce Înseamnă „s-ar fi cuvenit?”. Foarte exact nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la despărțirea survenită dintr-un capriciu al ei, dar pusă, bineînțeles, În seama mea - era infailibilă În genul ăsta de stratageme -, a privit prin mine ca printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei de grație, de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum. - Îmi dai un pup dacă-ți spun secretul? m-a Întrebat ghidușă și (mi s-a părut mie?) provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să mi se pună condiții! De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]