4,964 matches
-
audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu mai putem privi în ochi copilăria ca pe o atitudine și o tratăm ca pe o stare. Îndemnul lui Alexandru Poamă este de a descoperi în microcosmosul de trăiri al anotimpului copilăriei clipele ce ne vor marca viața și devenirea. Să ne bucurăm de ele împreună! De aceea poate am alăturat textelor lui Alexandru grafica unui alt bun prieten ce ne privește dinspre veșnicie, Sabin Ștefănuță, pentru care copilăria a însemnat, o să vă dați imediat seama, linia subțire și fermă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
extremă concepția Timpului circular. Cum spune atât de frumos H. Ch. Puech, "după vestita definiție platoniciană, timpul, care determină și măsoară revoluția sferelor cerești, este imaginea mișcătoare a veșniciei nemișcate, pe care o imită desfășurîndu-se în cerc. Prin urmare, întreaga devenire cosmică, precum și durata acestei lumi de creație și de corupție, care este lumea noastră, se vor dezvolta în cerc sau după o succesiune nesfârșită de cicluri în decursul cărora aceeași realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin ceea ce are ea ireductibil și absolut, și astfel îi dezvăluie, prin analogie, ireductibilitatea și absolutul Ființei. Perceput prin intermediul unei experiențe religioase, modul specific de existență a pietrei îi dezvăluie omului ce înseamnă o existență absolută, dincolo de Timp, neatinsă de devenire.32 De asemenea, o scurtă analiză a numeroaselor valorizări religioase ale Lunii ne arată ce au citit oamenii în ritmurile lunare. Datorită fazelor Lunii, adică "nașterea", "moartea" și "reînvierea", oamenii au conștientizat deopotrivă propriul lor mod de a fi în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aparență fără nici o legătură, cuprinzîndu-le până la urmă într-un singur "sistem". Primele mari sinteze antropocosmice ale primitivilor s-ar putea datora valorizării religioase a ritmurilor lunare. Simbolismul lunar a dus la punerea în legătură a unor fapte eterogene, precum nașterea, devenirea, moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o "metafizică a Lunii", în sensul unui sistem coerent de "adevăruri" privitoare la modul de a fi specific al celor vii, a tot ceea ce, în Cosmos, participă la Viață, adică la devenire, creștere și descreștere, la "moarte" și la "reînviere". Nu trebuie uitat că Luna îi arată omului religios nu numai că Moartea este strâns legată de Viață, ci și că Moartea nu este definitivă, că ea este întotdeauna urmată de o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la "reînviere". Nu trebuie uitat că Luna îi arată omului religios nu numai că Moartea este strâns legată de Viață, ci și că Moartea nu este definitivă, că ea este întotdeauna urmată de o nouă naștere.33 Luna valorizează religios devenirea cosmică și îl împacă pe om cu Moartea. Soarele, dimpotrivă, dezvăluie un alt mod de existență: el nu participă la devenire și, fiind tot timpul în mișcare, rămâne neschimbat, adică forma sa este mereu aceeași. Hierofaniile solare exprimă valorile religioase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și că Moartea nu este definitivă, că ea este întotdeauna urmată de o nouă naștere.33 Luna valorizează religios devenirea cosmică și îl împacă pe om cu Moartea. Soarele, dimpotrivă, dezvăluie un alt mod de existență: el nu participă la devenire și, fiind tot timpul în mișcare, rămâne neschimbat, adică forma sa este mereu aceeași. Hierofaniile solare exprimă valorile religioase ale autonomiei și ale puterii, ale suveranității și inteligenței. Așa se explică faptul că în unele culturi există un adevărat proces
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a trecut de la preexistență la existență, iar Soarele de la întuneric la lumină. Trebuie remarcat că acest fel de "trecere" se încadrează într-un sistem mai complex, ale cărui articulații le-am abordat când am vorbit despre Lună ca arhetip al devenirii cosmice, despre vegetație ca simbol al reînnoirii universale și mai ales despre numeroasele feluri de repetare rituală a cosmogoniei, adică trecerea exemplară de la virtual la formal. Se cuvine să precizăm că toate aceste ritualuri și simbolisme ale "trecerii" oglindesc o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mă încline constituțional să cred că acolo unde-i fum, de obicei e marmeladă de zmeură și, foarte rar, foc -dar cred cu tărie că în fiecare prozator din genultotul-sau-nimic se ascunde, în mare măsură, un androgin, sau unul în devenire. Cred că dacă scriitorul chicotește în fața masculilor care poartă fuste invizibile, o face în dauna lui proprie și eternă. N-am să mai spun nimic în legătură cu acest subiect. ăsta e genul de confidență de care se poate abuza cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai prejos. Ele nu sunt așa de aplecate spre violență, dar au gurile spurcate și posedă un talent ieșit din comun la înjurături. Nu cu mult timp în urmă, o fată din clasa mea de a noua - o malacă în devenire pe numele ei Denise Callaghan - m-a făcut, fără să stea prea mult pe gânduri, „cățea bătrână“. Asemenea lucruri se întâmplă foarte rar în clasele mele, iar când se întâmplă eu sunt în stare, aproape în toate cazurile, să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de-o fată. Nu mai vorbisem cu nici una până atunci și-mi era o frică nebună că n-o să știu ce să-i spun. O să-i par un prost, dar ce mare pretenție putea să aibă de la un cioban în devenire? -Eu nu mă tem de nimic, i-am spus din senin și glasul meu tremurat și indecis mă făcea să par un biet lăudăros. Nu știam cum să încep o discuție, ce să-i spun, fiindcă nu bănuiam ce i-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor, firea-i a dracului!”), cu câte două rucsace fiecare, să cumpărăm conserve de la magazinul mixt din comună. Poate că cel mai ciudat spectacol al devenirii noastre întru media ca substitut de viață a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însuși o viată aproape sihăstrită, pe care și-o impusese ca pe un corolar al funcției ce o deținea. Dar asta înseamnă falsificarea vieții. Și mai e ceva, domnule președinte: „Dreptul”, după cum știți, nu-i decât viața socială în mișcare, devenirea ei permanentă, o curgere fără sfârșit, cu finalități previzibile, uneori nu, fiecare generație croindu-și cămăși pe măsura idealurilor sale, strigate pe străzi sau în parlamente; or asta înseamnă, în esență, dinamica legilor pe care sunteți chemat să le aplicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de la cursuri, trăgeai la fit, aici în grădină?”, și râse. Apoi n-o mai auzii. Cum stăteam rezemat de gardul de sârmă ghimpată al grădinii publice, reconstituii, fără să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui mecanism reglat de reguli speciale, nescrise, pe care aveau să le confirme incursiunile în filozofie: a fi aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conservare, fără de care n-ar putea supraviețui. - E adevărat, răspunsei. S-ar putea să vină însă o zi - se și vorbește - în care, dimpotrivă, să ni se ceară să coborâm în mijlocul mulțimii, mai mult chiar, să ne amestecăm în sensul devenirii ei, să colaborăm la ceea ce au început să numească „nașterea unei lumi noi”, o altă „filozofie a societății”, implicit a Dreptului, lume despre care însă nu știm nimic, doar faptul că în timpul războiului și câțiva ani înainte, alții - oponenții celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sunt doar pioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inclusiv față de situația internă de acolo, față de tendințele politice prevalente și față de modul în care se vor întemeia și relațiile directe dintre cele două state românești România și Republica Moldova. De multe ori, acțiunile întreprinse de cetățeni, de societatea civilă în devenire în ambele state, au fost precursoare ale celor dintre guverne, dintre autorități. În Ministerul Român al Afacerilor Externe, nu funcționa în anii 1990-1992 o structură specială pentru a urmări îndeaproape evoluțiile din Republica Moldova. Era un secretar de stat, profesorul Victor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul Patriei fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale". În aceeași zi, Guvernul de la București a procedat la recunoașterea independenței Republicii Moldova, România fiind primul stat care a făcut acest gest politic, stabilind cu aceasta relații diplomatice la nivel de ambasadă, la 29 august 1991. În Declarația Guvernului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sunt amare, dar roadele ei sunt dulci. (Aristotel) Filosofia, ca artă de a iubi sau ca artă de a muri, a suscitat întotdeauna interesul celor puțini, dar aleși, pentru că această dimensiune a cunoașterii umane comportă o viziune a posibilului, a devenirii și creației. Filosofia a fost receptată de elevi ca modalitate de a vedea lumea cu alți ochi, cu o luciditate aparte și cu credința că adevărul sau libertatea chiar sunt posibile, într-un univers în care totul pare a se
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
își amplifică grijile și uită de propriul sens al existenței. De aceea, filosofia a atras și va atrage elevii cu caractere puternice, dornici de a găsi un sens lumii sau propriei existențe, capabili de a surprinde ascunsul, posibilul, potențialitatea propriei deveniri. Profesorii acestui liceu: Stanciu Daniel, Stanciu Adriana și Petroșanu Constantin, au reușit să formeze caractere, au modelat oameni și au insuflat elevilor dorința de a ști, de a crea și de a învăța. Preocuparea profesorilor pentru disciplinele socio-umane și calitatea
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]