2,113 matches
-
carne umană); nici pe crudul Atreus (care, din răzbunare împotriva fratelui Tieste, i-a ucis pe fiii acestuia Tantalus și Plistene, și a pregătit un prânz festiv cu carnea lor); nici Diomede (regele Traciei, care își punea caii să-i devoreze pe străinii care soseau în țara sa); ci un prinț care pedepsește cu greu și e gata să recompenseze, care suferă când e constrâns să fie sever...". Maximus, deci, se adresează la urechi binevoitoare. Iată cum i se prezintă Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
erosul este gradul zero al magiei, felul ei natural și inconștient de a fi. Realmente spectaculos este jocul erotic al fantasmei persoanei iubite care pătrunde în inima îndrăgostitului practicând un nemilos vampirism intelectual. Toate ideiile, teoriile și reprezentările îndrăgostitului sunt devorate definitiv și irevocabil. Rămâne ca fetiș doar fantasma persoanei iubite. Un alt mijloc de manipulare a fantasmelor a fost și arta memoriei. Ea a funcționat pe baza principiului aristotelic al prevalenței fantasmei/imaginii asupra limbajului articulat. Omul reține o cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic, de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reorganizării pe baze noi a relațiilor financiar- valutare internaționale", în Lumea, nr. 42, 10 octombrie, pp. 2-5. Șerbănescu, Ilie (1975), "Noua ordine economică internațională obiective și structuri", în Lumea, nr. 2, 9 ianuarie, pp. 7-8. Tănase, Stelian (2004), "Partidul își devorează fii. Cazul Constantin Doncea", în Magazin istoric, nr. 12, pp. 66-70. Țăranu, Liviu (2006), "Industrializată sau "cucuruzată"? România CAER (1949-1965)", în Dosarele Istoriei, nr. 9 (121), pp. 30-61. Vucinich, Wayne (1951), "Yugoslavia: ally for defense", în Current History, nr. 113
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se duce o acerbă luptă interioară pentru putere. Toți nu sunt decât o haită, gata să se sfâșie unul pe altul, când li se ivește ocazia, și e vai de cel mai slab, asupra căruia se reped cu toții să-l devoreze. Condamnând aparent aceste practici, pe care imprudent le-au dezvăluit, actualii conducători încearcă să lase impresia că acum asemenea fenomene nu mai există. În realitate, toți oamenii cinstiți, spunea el, își dau seama cum stau lucrurile și că așa-zisa
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
publicat un fel de jurnal al acestor orori, relat�nd zilnic cum ?? rănii �ncercau s? treac? Nistrul doar că s? fie �mpu? că? i de gr? niceri. Erau l? să? i r? ni? i s? moar? pe ghea?? , fiind uneori devora? i de c�ini vagabonzi sub ochii ?? rănilor rom�ni ? i ru? i. Nu li se acordă nici un ajutor de c? tre partea ruseasc? ? i nici p? r? îi rom�ne nu i se permitea s? intervin? dac? ace? tia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
în Noaptea furtunoasă propune un unghi nou de atac: o stare de somnambulism: Piesa este oribila tragedie a mistificării. Adunate într-o cameră de mahala, invadată pentru totdeauna de noroiul ce se revarsă din maidanul lui Bursuc, aceste ființe se devorează într-o ciclică disperare inconștientă. Nu întîmplător, acțiunea se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cântecul lebedei în care un actor bătrân celebru, sărbătorit pentru cariera sa, rămâne uitat într-un teatru în compania unui sufleor apropiat și cu texte shakespeariene ce sugerează repertoriul universal al teatrului. Cei doi își evocă viețile, vieți de actor devorate de roluri și texte, vieți în care jocul a constituit expresia propriei biografii. Text exemplar pentru un interpret care a călătorit în teatrul lumii. Ceea ce la Cehov a fost doar fructul unei improvizații rapide, pentru orice om de teatru, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au greșit sau s-a greșit cu oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a spectacolului, care ne bucură pentru că ne întărește revolta, este faptul că putem realiza performant momentele lipsei de viață. Otrăviți de doruri, ei, bizonii, rătăciți în timpurile nimicniciei, devorează mimând efectele ce impun un grandios, stupid film necunoscut. A nu trăi și a fi viu este momentul de vârf al disperării. Echipa de zgomote, echipa supraviețuirii mârșave, sincronizează secvențe după secvențe din proiectul neștiut vreodată de ei. Ce film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care nu știe să rezolve întrebările atât de neliniștitoare pe care le naște lumea aruncată în creația sa. Caut posibilități de expresie scenică a acestor întâmplări "plicticoase" în care se așteaptă, se vorbește, se trăiește și totodată se scurge timpul devorând aceste ființe mâncate de propria lor viață. Vilegiaturiștii, text căruia îi caut o expresie scenică într-un spectacol al Teatrului Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
victimă, cât și pentru grupuri și comunități afectate de eveniment. în natură, între diferite specii sau uneori în interiorul aceleiași specii, există manifestări violente între indivizi, reflectând mecanismele de supraviețuire ale unei anumite specii sau poate chiar echilibrul biologic. „Călugărița”își devorează partenerul în timpul împerecherii, masculii unor specii atacă și devorează puii în absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
eveniment. în natură, între diferite specii sau uneori în interiorul aceleiași specii, există manifestări violente între indivizi, reflectând mecanismele de supraviețuire ale unei anumite specii sau poate chiar echilibrul biologic. „Călugărița”își devorează partenerul în timpul împerecherii, masculii unor specii atacă și devorează puii în absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de supraviețuire. Sunt rare speciile care atacă pentru a ucide
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în patogeneză, inclusiv în maladiile care dețin detașat supremația, de câteva decenii. Este vorba de bolile cardiovasculare și cancer. Stresul reprezintă în sine o experiență traumatizantă, indiferent dacă se consumă acut, sau produce eroziuni cotidiene, ca o carie nesătulă care devorează neîncetat. Fără a pătrunde în subtilitățile mecanismelor de funcționare ale stresului, astăzi se vorbește frecvent de stresul oxidant care se referă la incapacitatea organismului de a elimina produsele metabolice toxice (radicalii liberi), ce se produc neîncetat în organismul nostru, datorită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vieții sociale un climat dictatorial-clientelar de cea mai periculoasă perspectivă pentru țară. Cum cu acută luciditate îl definea, într-un recent dialog televizat Gabriel Liiceanu, numind viciul autonociv al puterii actuale, care neînvățînd nimic din tragedia unui Ceaușescu, se lasă devorată de același autoritarism de partid ce-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest experiment. Dacă acest lucru s-ar Întâmpla, efectul ar putea fi „ruperea țesăturii spațiului Însuși”4. Rezultatul, avertiza Rees, ar putea fi că „limita noului tip de vid s-ar propaga ca o bulă În expansiune” care ar putea devora Întregul univers 5. Rees și alți oameni de știință admit că probabilitatea ca oricare dintre aceste evenimente să aibă loc este extrem de mică. Dar dacă este „foarte, foarte improbabil” spune Rees, „nu putem fi sută% siguri care se va Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Întregului univers?7. Rees continuă avertizând asupra unui număr de investigații experimentale care ar putea avea consecințe dezastruoase pentru viața de pe Pământ, incluzând construcția minusculilor nanobots, care se reproduc asemănător virușilor și pot, dacă sunt scăpați de sub control, să devoreze materia și să transforme suprafața planetei noastre Într-un „clei gri”8. Rees este Îngrijorat asupra amenințărilor asemănătoare aduse de ingineria genetică și de tehnologia calculatoarelor - În special acum, pe măsură ce cunoștiințele din domeniile de Înaltă tehnologie se răspândesc, crescând probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în legătură cu modul în care se alimentează a făcut-o să treacă de la o alimentare normală la ceea ce ea consideră ca fiind un exces (bulimia subiectivă), pentru ca în final să ajungă la un veritabil episod de hiperfagie (bulimie obiectivă). Gwen a „devorat” cartea recomandată. Terapeutul îi sugerează să o recitească și să facă exercițiile la alegere. Sedința 5 Bilanțul terapiei Fiecare a cincea ședință - deci aceasta - este folosită pentru a se realiza bilanțul terapiei. Terapeutul îi cere lui Gwen părerea în legătură cu terapia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apărut volumul de poezie Nestinsa uimire. Mai mult decât prin factură și prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
se repede la Gautama cu foc și cu tenebre, cu ploi de nisip fierbinte și cenușă. Lalitavistara (381-431) zugrăvește oastea lui Măra în culorile cele mai hidoase: Răkșași (duhuri rele în mitologia vedică, care locuiesc în cimitire și poduri și devorează cadavre sau oameni vii) cu forme monstruoase și fără nume, caractere umane alterate și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare; înzestrați cu arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat și aș fi vegheat și te-aș fi îngrijit pe patul tău de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un verset ne transportau într-o clipă veșnică de frumusețe. Îmi venea să-i spun Charlottei că literatura aceea murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]