4,111 matches
-
a o cunoaște. Se observă că Niculina își schimbă mereu costumația, încât uneori nu este de recunoscut, însă Anghel D. Pandele justifică acest lucru astfel: „costumele simbolizează, dar în același timp realizează, diferite modalități și situații ale omului. De câte ori se dezbracă un costum, actorul se eliberează de un anumit mod de a fi“. Tot la Niculina se observă că-și schimbă zilnic coafura, uneori, chiar și vârsta, ea intră în alt rol cu o foarte mare ușurință. Pandele vede în teatru
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu cerem nici un răspuns, căci facem întrebările numai pentru a le pune ad oculos deosebirea ce voim s-o stabilim. Aceste întrebări vor releva caracterul a ceea ce noi numim partid roșu. Fost-ar fi capabili dumnealor de-a mâna armata dezbrăcată în război pe timp de iarnă și de-a o lăsa să moară de foame pe câmpiile Bulgariei? Fost-ar fi capabili de a numi "răscumpărarea" cestiunea cea mai populară din România, la care opoziție nici că mai încape, în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a înjura dar - ceea ce înăsprește spiritele și mai mult - "Romînul" ar fi făcut bine să-și ia osteneala să dovedească că evaluarea făcută este exactă, că bunurile cedate fac într-adevăr 10 milioane de lei vechi. Aci e toată cestiunea, dezbrăcată de orice caracter politic și de patimă. Drept ar fi fost, așadar, ca din capul locului să se numească o comisie de evaluare, ceea ce se poate face și de acum înainte. Această comisie ar fi în stare să arate într-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-ți, toate valorile odihnei."9 Modelul "cojilor" la Eminescu este cel al alternanței dintre expansiunea și contracția kantiană, un interval athanor în care, ca în tr-un cip, stă înscris codul lumii, un "punctam saliens, care apare în mii de oameni, dezbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă... ca un Ahașver al formelor" (Archeus). G. Călinescu numește această facere/desfacere a "cochiliei" ființei ca o extincție "în sânul cosmic": o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care disecă a lui Baudelaire. Iată o astfel de rază vorace în care e acea pecete a sa "straniul", "ochii hipnotici": "Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gându-mi eu fălcile-ți dezbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea naintea minții-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
șapte, cînd orașul începe să zuruie și să înnebunească. Un fel de mică superstiție: s-o termin în plin, s-o încep în plin. Clădirea Atelierelor din Armeană, pustie: care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt sub feericul brad. Ce văd? Un fel de sabat, dar nu unul sumbru, ci bucuros, ferice, bun, întremător. Cine-s? Mă prind și pe mine în... jocul lor cel straniu. Da, încep să-i recunosc: delicata sonată ce se dezbrăcase, în toamnă, și făcea top-model în vitrina luxoasă, zurliii din Trupa Moon, femeia din Renault, urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
află acum în dormitorul violoncelistului pensionar). Fecioara din fecioară a plecat de mult în Groenlanda și revine, anual, în august, să facă plajă la Ciric. Își desface aici cortul. De o frumusețe albă, ca un translucid bulgăre de gheață. Se dezbracă, își lasă doar cerceii, și se întinde la soare. Stă așa pînă la vecernie. Cînd, dinspre aeroport, apare, de fiecare dată la ora 19 fix, eschimosul ei, și-i strînge cortul. Există o babă. Baba Ciricului. Știți ce spune? Mînca-o-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa), și atît. Rămîne stabilit: joi, ora 11. După care, piruetînd, intră în căminul E3. Joi, îmi ascut creioanele și-aștept febril. Bătaie în ușă. Deschid și-o văd între alte cinci palroze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
joi, ora 11. După care, piruetînd, intră în căminul E3. Joi, îmi ascut creioanele și-aștept febril. Bătaie în ușă. Deschid și-o văd între alte cinci palroze. Înarmate cu mape și creioane. Intră toate. Mă uit la ea stupefiat. Dezbracă-te! mă somează scurt palroza mea. 26 august Te-nfurii și pleci. Pe cine? Încotro? Te-nfurii pe toți și pe toate și pleci unde vezi cu ochii. Nici chiar așa... Se poartă sastiseala înverșunată, neducînd de fapt la nimic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apăsarea filmului. Care se termină trist. E tristețea morții în pat străin, în patul stabilimentului. Iadului. Moartea unei femei de geniu. Final. Ultimul Bartender's și... Ea se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recomandăm cîte unui amic rămas după lungul interstițiu comunist tot adept consecvent al polului de stînga: Ce pol, bre?; fumează și tu un Pall Mall! 14 februarie E de-ajuns ca unul din... Cuibul de cuci să-nceapă a-și dezbrăca și-mbrăca pijamaua, într-un crescendo alarmant, pentru ca întreg salonul de... băieți veseli să-l imite și numai intervenția promptă a... monitorilor în alb poate reinstala calmul. După ce, evident, cel ce-a dat tonul, și alții cîțiva, sînt tratați cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca păcat statornic al întregii societăți românești. „Statura mea socială - i se confesa omagiatul, în cuprinsul unei corespondențe destinată altui coleg aflat atunci în suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru supraviețuire, toate mi se par deșertăciuni!”. Asemenea conduită morală, afișată fără ostentație, dar cu fermitatea și sinceritatea ce nu l-au părăsit nicicând, dezvăluie o trăsătură de caracter
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi admis. Pe de altă parte, chiar în cazul rezolvării pozitive, într-un viitor imprevizibil, a concursului meu, nu țin să mă aflu printre cei care suportă statutul moral al celor mai bătrâni conferențiari ai Universității. Este o mărturisire sinceră, dezbrăcată de cea mai firavă simțire sau gând de prețiozitate și veleitarism. Comunicându-vă hotărârea mea, vă rog să primiți cele mai sincere asigurări de stimă și respect, încredințarea atașamentului meu față de Universitatea pe care am absolvit-o în anul 1955
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
da sau pentru un nu". Asta mi-a dat de gîndit..."1 De fapt, nu știm de ce pronunțăm cuvintele "da" și "nu". Cînd spunem "da", ar trebui, din aproape în aproape, să îmbrățișăm întregul univers, adevărul în întreaga sa nuditate, dezbrăcat de prejudecățile noastre, de condiționările de naștere și de educație, de credințe de tot felul. Iar cînd spunem "nu", punem în pericol adevărul, tot adevărul. Poziție de nesusținut, absurdă, care ne transformă în marionete. Vom fi astfel inevitabil condamnați, "în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
muncitori dintr-un îngrozitor de trist cămin de nefamiliști răspund (adică mint) ca la carte... așa cum se cere...,în cea de a doua variantă Al doilea interviu -, luat în joacă, fiecare interogîndu-l fără cruțare pe celălalt, minciunii îi ia locul adevărul. Dezbrăcat de iluzii, autorul privește, printr-o lentilă care mărește uriaș, la bietele noastre suflete obligate să mintă pentru a se salva pe deoparte și pentru a se pierde pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Pentru că mărturisirea înseamnă să te abandonezi cu totul, cu toată ființa..., ca și cum te-ai duce în Piața primăriei gol-goluț, fără frică, fără rușine... liber, liber, liber... Gh. P. unu: Păi atunci dă-i drumu'! În Piața primăriei... De ce nu te dezbraci?! Gh. P. doi: Pentru că eu nu sînt pregătit să spun adevărul..., iar ceilalți nu sînt pregătiți să-l asculte... Gh. P. unu: Da, la urma urmei, de ce ții morțiș să-ți spui, să-ți strigi toate adevărurile tale...; la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și mie vreo două și-am plecat. Octav: (aducînd două pahare de plastic) Spune drept, cînd vii aici n-ai deloc impresia că vii la spital...? Mona: Păi ce, ți-am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe lună plină, are loc „Marele Ncwala”. Acesta cuprinde aceleași secvențe, dar pe o scară mai amplă, cu participarea largă a supușilor. Ei aduc laude regelui și depun plante sacre În staulul cu vacile regale. La miezul nopții, regele este dezbrăcat, pus să atingă o oaie neagră și spălat cu poțiuni din plante sacre. Garda regală Îl Înconjoară și cântă cântecele sacre de condamnare. De dimineață, regele, dezbrăcat, iese din casa sa și se Îndreaptă, prin mulțime, către o incintă sacră
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mon âme [...] des voies lactées leș merveilles des ténèbres. (J'attends mon crépuscule) (Villard, 2007 : 49) [...] et je sais que je porte aussi dans mon âme [...] de voies lactées, merveilles des ténèbres. (J'attends mon crépuscule) (Miclău, 1978 : 153) Mă dezbrac de trup că de-o haină pe care-o lași în drum. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) J'ôte mon corps vêtement abandonné au bord du chemin. (Psaume) (Villard, 2009 : 21) Je me déshabille de mon corps comme d'un vêtement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
două fire esențiale ale acestei tulburătoare energii poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
fiscalitate distrugătoare îi silește pe romani să se refugieze la barbari, iar numele de "romani" ajunge să fie urât de oameni. În acest secol, asistăm la aparența că Imperiul este condus de barbari fără a se ține seama "cât a dezbrăcat din barbaria sa", Ricimer, stăpânul Apusului, în a doua jumătate a secolului V, este suev după tată și get după mamă, iar Aetius este născut la Dunăre, ca fiu al unui scit din Durostorum. Pe de altă parte, fondul provincial
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e frig... [ROMAN] Iată mantaua lui Dragoș... o îmbracă. [ȘTEFAN] Așa e-n lume, unul pe altul se dezbracă, Noi dezbrăcăm pe Dragul de bani și [de] avere, Luăm din toată casa ce sufletul ne cere Și biată moștenirea lui Dragoș chiar ca pleava... Știu, de-o ajunge vârsta dintr-însa mult afla-va... Ah! unde e Susana, la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e frig... [ROMAN] Iată mantaua lui Dragoș... o îmbracă. [ȘTEFAN] Așa e-n lume, unul pe altul se dezbracă, Noi dezbrăcăm pe Dragul de bani și [de] avere, Luăm din toată casa ce sufletul ne cere Și biată moștenirea lui Dragoș chiar ca pleava... Știu, de-o ajunge vârsta dintr-însa mult afla-va... Ah! unde e Susana, la sînu-i să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume Ca să-mpac iară lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viață, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînalțate Doamne, cer să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este și sarcina vieții Și mă dezbrac acuma de-orice deșertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toți, Iertare de la tine, ce-mi ești Domn pre pământ... Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri. BOGDAN Roman Bodei, un altul șezând în locul nostru Alături
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]