2,118 matches
-
de la o țară la alta. Mizeria prosperității, Editura Trei, București, 2002, p. 16. 86 Un clasic al economiei politice, John Maynard Keynes arată: ,,Oamenii nu vor muri totuși întotdeauna în liniște; căci foamea cumplită care pricinuiește la unii letargie și deznădejde neputincioasă, aruncă alte temperamente în agitația nervoasă a istoriei și în disperare nebună. Aceștia, în nenorocirea lor grozavă, s-ar putea să dărâme și ce mai rămâne organizat și să scufunde civilizația însăși, sub străduința lor pentru a-și îndestula
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
altor formule de producție artistică. Descoperită abia cu al doilea său volum, Sărbătoarea morții (1915), personalitatea lui Cotruș se arată atașată unei estetici a strigătului, a simțirii paroxistice, a unei "vitalități zgomotoase, vijelioase" (G. Călinescu). Carnagiul mondial e întîmpinat cu deznădejde și revoltă, însă apocalipsa conține șansele unei purificări, ale unei regenerări. în studiul său, L'expressionisme littéraire (Paris, 1990), Jean-Michel Glicksohn observă că, din tendințele extrem de variate ale mișcării expresioniste, "două sînt esențiale, una care face din artă un instrument
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
lui, tactica vicleană a amânării scadențelor și a fărâmării problemelor mari în chestiuni rezolvabile, în așteptarea unui moment mai prielnic, sub umbrela largă și protectoare a unui Timp ,răbdător": toate alunecă dintr-odată într-o groapă adâncă de nefericire și deznădejde. Procesul prin care va trece Moromete e pe cât de mișcător pentru cititor, pe atât de minuțios și exact descris de către scriitor, cu o ,cruzime" psihologică specifică lui Marin Preda. În lumina crepusculară a propriei singurătăți, tatăl, cu fruntea lui bombată
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt ani și anii veacuri" (Proclamație). Ca și la o efigie nervaliană pătrunsă de amara superbie a însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
o pacoste socială, un parazit, iarba rea da? demoralizant pentru ceilalți, contagios. Și cum citisem tocmai atunci Klim Samghin, cras exemplu de mic burghez, cu toate că ceva-mi spunea că personajul era rupt din Gorki însuși, am simțit aripa neagră a deznădejdii bătând asupră-mi. Cu un ultim curaj, am deschis un alt roman, tot sovietic, iar acolo ochii-mi căzură pe replica mai rusească cum nu se poate: " Ivan Ivanovici, ești un fățarnic" și-mi dădui seama că nu e nimic
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
dezgustat cînd vedea că nu se poate. El, care și-ar fi dorit pe-un închipuit blazon de credință și viață inscripția blagiană a ideii duse pînă la capăt, era probabil nevoit să constate cu dezamăgire, tristețe, furie uneori și deznădejde, imposibilitatea mîntuirii prin lucrurile, lucrările proiectate. Poate că inima sa bărbătească obosise, sigur că obosise." * Jurnalul, la care se referă toată lumea, rămîne un text important al literaturii postbelice, "un document esențial pentru oricine e interesat de viața intelectuală a României
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
G. Bacovia, Nevroza); Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite,/ Din harfe salciile cîntă ca niște fete despletite" (D. Anghel - St.O. Iosif, Wagnerism); Față a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde" (Gală Galaction, Crizantemele) ș.a.m.d. Va mai amintiți de C.A. Ionescu-Caion și de poemul în proza pe care il dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
în zdrențe” despre un oraș industrial, nostalgică, poate, pentru scriitor, anacronică și opresivă pentru bucureșteni. O primă impresie, deja concluzivă, sună astfel: “La București n-am văzut decît noaptea. Noaptea rece, cețoasă și, în zori, dezgust în cerul gurii, gol, deznădejde trivială, muncitori (funcționari? gestionari? femei de serviciu?) așteptînd autobuzul, cenușii, goliți de ei înșiși, încarcerați în această răbdare sau năucire caracteristică nevoiașilor de pretutindeni...”. Privirea se oprește asupra copiilor în zdrențe care țîșnesc la intersecții oferindu-se să mîzgălească geamurile
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
binefăcătoarei "necazul ista" dar și faptul că a fost și mai era "grav bolnavă": "Nu pot să-ți scriu mai mult, căci sunt într-o stare de tot slabă și tusea mă topește." Zbuciumul Harietei, pendularea ei între speranță și deznădejde îi agravează boala, așa încât ea mărturisește: "Stau între perine,și azi am stupit puțin sânge." Naiva Harietă credea că boala ei gravă îl speriase rău pe Eminescu, determinându-l "să fie econom și să mă îngrijească ca o mamă." Și
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
a pus mâna pe el, nu s-a lăsat." Nefericita soră se întreabă, pe bună dreptate: "Oare de ce nu l-a luat bolnav, să-l caute? Acuma sănătos cred și eu că are gust să fie Doamna Eminescu." Strigătul de deznădejde al Harietei este urmată de o explicabilă aversiune față de Veronica: "Durerea mea este mare, dar ce să mă mir, n-am nici pacea sufletească. Tocmai când era Mihai sigur de scăpare și poate și cu pensie, tocmai atunci s-a
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
vrei să-l știi, privește-l în statui Și-ascultă-i cântul care-n valuri se adună Sfâșietor ca o chemare-a nimănui. Așează-n gând pe versul lui o floare. în toiul nopții De ce, Golgotă, m-ai adus la tine? Ce deznădejde piscul tău emană! Nepăsătoare, aspră, suverană, Tristețea lumii-ai pus să mă domine. Visam s-ajung la stelele din mine, Dar aripile-avântului sunt rană. Poemul meu, naiv ca o icoană, Doar vieții vii am vrut să i se-nchine. Infernul
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
Mi-au spus, zâmbindu-mi, că mă vor exclude, Că n-am făcut în viață vreo scofală, Că ochii mei tristețe doar exală, Iar versurile-s prea de lacrimi ude. înfrânt, dar demn, mă voi întoarce- acasă Și cu toiagul deznădejdii-n mână, Pe dealurile Slatinei, în seară, Voi rătăci prin ceața toamnei, deasă, în timp ce lira-mi, pe-armonii stăpână, Va zice-un cânt ce, poate, n-o să piară. Dante O umbră se strecoară în cetate Ferindu-se un ochi să
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
fără nimic împrejur cu priveliștea înlăuntru ținând în sine ca în oglinzi textul reversul ies și intră în oglinzi care una sunt cu lentila albastră ochiul lui Dumnezeu citind și fiind pretutindeni când sunt cu tine citind se întrupează din deznădejde nădejdea că suntem făcuți cu priveliștea înlăuntru și nu ne vom prăbuși decât într-un cer din cuvinte-perechi medieval atac noaptea scriind mă uimesc recitind ceea ce ieri nu-mi aduceam aminte sunt diferențe magice între ce scriu și ce recitesc
Litanii la diferențele magice by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/9116_a_10441]
-
în versuri cu tentă romanțioasă, dacă nu de-a dreptul siropoase, precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscențe eminesciene), Sunt zile, În raiul tău (unde ne dezarmează ligamentul cu... razele), Seară de mai (cu alt ligament șocant: trupul... ars), Deznădejde, E clipa (în care aerul solemn te lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
o nouă încercare de a-și curma viața. După doi ani, în 1935 a trecut în cura unei psihanaliste, Edith Gyömröi. Relația terapeutică se complică atunci când poetul se indrăgosti de aceasta într-o așa măsură că, într-un acces de deznădejde nebunească, a încercat s-o omoare. Terapista era convinsă că e vorba de un caz de schizofrenie. Și totuși, retroactiv privind, diagnosticul acesta pare îndoielnic, mai verosimilă fiind patologia afectivă depresivă. Dezamăgirile în dragoste, marginalizarea și disprețul de care se
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
despre cei dragi care se găseau în spatele gratiilor sau de a putea să le transmită un mesaj sau un mic pachet cu alimente. La centrul poemului este durerea mamelor plângându-și copiii care suferă fără a avea vreo vină și deznădejdea lor neștiind dacă îi vor revedea vreodată. Este o imagine a atmosferei opresive, care dăinuia în Rusia în anii „Ejovșcinei”, teroarea declanșată de Nikolai Ejov, temutul șef al NKVD. În perioada în care în Rusia regimul comunist prognoza formarea unui
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern și să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetația moare. Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoția, pe Peloponez și, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe. Afirmarea sa ca poet vine în anii ’40 cu volumele "Noaptea geniului" (1942), "Ora fantastică" (1944), "Cetățile albe" (1946), ce dezvoltă imaginea unui damnat, profet al poeziei „În deznădejdea secolului douăzeci” ("Profetul", vol. "C.a."). Impresionantă e și zugrăvirea cuplului ca victimă a mizeriei ("Maria-Maria", vol. "O.f."; "Poem cerșetor", vol. "N.g."), cu atât mai mult cu cât știm că are origini biografice. Stelaru, la fel ca majoritatea colegilor
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
cunoscut un enorm succes imediat după apariție. Urmează alte 11 romane și două volume de eseuri, tratând, toate, aceeași temă. În 1983, în discursul de recepție a premiului Nobel, Golding se arăta uimit de obstinația cu care oamenii caută semnele deznădejdii lăsate de el în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit” , spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit întotdeauna lumea în care ne este dat să trăim. A primit
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
teribil atac de epilepsie. « Atunci a venit peste mine nenorocirea: cu totul pe neașteptate, mi s-a întâmplat o criză de epilepsie, care a speriat-o de moarte pe soția mea, iar pe mine m-a umplut de amărăciune și deznădejde. » îi scrie Dostoievski fratelui său. Căsnicia celor doi va fi foarte mult afectată de atacurile scriitorului, care devin din ce în ce mai frecvente. Maria se dovedește între timp un temperament impredictibil și capricios și îl batjocorește adesea pe romancier din cauza afecțiunii lui nervoase
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
susține Marele Inchizitor, refuzând a treia ispită a diavolului de a deveni cârmuitorul lumii, o funcție de altfel necesară, care a trebuit să fie asumată în cele din urmă de cler, pentru a nu permite omenirii să descindă în haos și deznădejde. Enigmatica parabolă a cauzat incertitudini în rândul criticilor, neajungându-se la un consens dacă Dostoievski este un susținător al cauzei Inchizitorului sau un critic vehement al ei. Principalul „oponent” ideologic al lui Ivan este, în mod evident, Alioșa Karamazov, care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
alte concesii. Sadat avea la rândul lui preocupări interne importante care-l făceau să dorească războiul. "Cei trei ani trecuți de la preluarea puterii de către Sadat... au fost cei mai demoralizanți din istoria Egiptului... O economie secătuită s-a adăugat la deznădejdea națională. Războiul era alegerea disperată." În biografia lui Sadat, autorul Raphael Israeli aducea argumentul că liderul egiptean considera că rădăcina problemei se afla în marea rușine a înfrângerii din războiul de șase zile și, înainte de introducerea oricăror reforme, rușinea trebuia
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
mai multă precizie încă odată el a irosit această ocazie areola este aproape de vârfurile tuberculului uneori cu mici spini destinderea răcește aburul astfel că poate apărea condensarea unei părți din abur este o poezie de atmosferă care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie critica teoriei relativității a fost formulată îndeosebi în primele decenii de la apariția teoriei relativității pe baze știițifice nonștiințifice filozofice principiul subsidiarității care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare pe baza unor
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
într-o dispută cu argumente, aici accentul cade pe expresia afectivității în public. Chiar dacă și Lary are răbufniri emoționale, ele nu au loc în mod necivilizat, de față cu toată lumea, ci într-un cadru privat - cu mama (furie), cu soția (deznădejde).</p> Și cu toate că afișarea emoționalității poate părea o intervenție disruptivă în reprezentarea masculinității protagonistului, după părerea mea nu este deloc. Atunci când Lari plânge în mașină, amintindu-și de tatăl său, râsul Laurei nu e un instrument care să faciliteze aruncarea
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă armata română. Compoziția picturii "Recrutul" a fost realizată cu o adâncime psihologică remarcabilă prin contrastul reușit dintre nepăsarea frizerului, bărbierului și gradatului în opoziție cu deznădejdea plină de spaimă a părinților recrutului, a babei și a moșneagului. Lucrarea este, în schimb, deficitară la amplasarea personajelor și în nerespectarea proporțiilor. Altfel, prin tehnici deosebit de simple, lucrarea este grăitoare și oglindește într-un anumit fel critica socială. Tematica
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]