2,244 matches
-
Biserica „Sf. Sava”. După finalizarea lucrărilor de reparații și consolidare, biserica a fost resfințită la 14 septembrie 2003, de sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci (hramul bisericii), de către mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, împreună cu un mare sobor de preoți și diaconi. Din cauza vremii ploioase, la această ceremonie religioasă au participat doar câteva sute de credincioși. Deși a fost invitat să participe la resfințirea lăcașului de cult pe care-l renovase, preotul Vasile Chiroșcă a refuzat. Cu acest prilej, deasupra ușii de
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
fără să necesite prezența unui preot sau episcop. Acestei slujbe i s-au adus numeroase modificări pentru a cuprinde elemente din Sfânta Liturghie, unele din ele fiind permise și laicilor; în unele jurisdicții, această slujbă poate fi condusă de un diacon și poate cuprinde și împărtășirea credincioșilor. Când se ține în biserică, ușile iconostasului sunt închise și slujba se ține în naos. În conformitate cu Tipicul, se ține în acele zile când nu se slujește deloc Sfânta Liturghie sau se ține doar Liturghia
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
găsit în Liturghier sau în Ceaslov. Această slujbă a Obedniței este o formă specifică de cult care oglindește Sfânta Liturghie. Se slujește atunci când preotul nu este disponibil sau când un credincios nu poate merge la biserică. Este slujită de un diacon, subdiacon, citeț sau cantor sau de către persoana cea mai experimentată sau înțeleaptă prezentă, în această ordine, dacă un episcop sau preot nu numește un alt responsabil. Această formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
citeț sau cantor sau de către persoana cea mai experimentată sau înțeleaptă prezentă, în această ordine, dacă un episcop sau preot nu numește un alt responsabil. Această formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de un diacon cu acceptul episcopului local, atunci când preotul nu este disponibil. Diaconul împarte Sfânta Împărtășanie credincioșilor prezenți la slujbă. Trebuie remarcat că, în timp ce în unele jurisdicții această slujbă este binecuvântată, ea nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
înțeleaptă prezentă, în această ordine, dacă un episcop sau preot nu numește un alt responsabil. Această formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de un diacon cu acceptul episcopului local, atunci când preotul nu este disponibil. Diaconul împarte Sfânta Împărtășanie credincioșilor prezenți la slujbă. Trebuie remarcat că, în timp ce în unele jurisdicții această slujbă este binecuvântată, ea nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea de a folosi diaconi care să ducă Sfânta Împărtășanie celor
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
local, atunci când preotul nu este disponibil. Diaconul împarte Sfânta Împărtășanie credincioșilor prezenți la slujbă. Trebuie remarcat că, în timp ce în unele jurisdicții această slujbă este binecuvântată, ea nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea de a folosi diaconi care să ducă Sfânta Împărtășanie celor care nu pot participa la Sfânta Liturghie "este" un obicei străvechi, și astfel se poate demonstra că o practică străveche poate fi fundamentul acestei practici recente.
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
din estul Estoniei au fost construite în această perioadă. În 1917 a fost hirotonit primul estonian, Platon (Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga și Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolșevicii i-au omorât pe episcopul Platon și pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Ectenia (gr. Εκτενής ; sl. Ектения - Ektenija) este o secvență de scurte rugăciuni de cerere rostite de diacon sau de preot în numele tutuor celor prezenți. După fiecare rugăciune, poporul prezent sau strana răspunde: "Doamne, miluiește", " Dă, Doamne" sau "Ție, Doamne". Se mai poate întâlni (rar) cu denumirea de litanie. Fiecare ectenie se încheie cu o doxologie de proslăvire
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
împărtăși trebuiau să se retragă îm partea din spate a bisericii sau să iasă cu totul din biserică, întrucât începea Liturghia credincioșilor. A doua Ectenie a credincioșilor se rostește de regulă sub forma Ecteniei mici atunci când slujba se face fără diacon, dar de obicei cuprinde mai multe cereri din cele cuprinse în Ectenia mare. Ecteniile credincioșilor se deosebesc de celelalte prin faptul că acestea cuprind, chiar înainte de doxologiile respective, exclamația: "Înțelepciune!"
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
a este taina (sau Sfânta Taină a) Preoției. Cuvintele cheirotonia și cheirothesia vin din greacă și înseamnă amândouă "punerea mâinilor". Componenții ordinelor mari ale clerului—episcopul, preotul și diaconul—sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii de către episcop, care, de obicei, este asistat de câțiva preoți. În concordanță cu învățăturile ortodoxe, procesul hirotonirii începe cu comunitatea locală; dar episcopul singur, care acționează în numele bisericii universale, poate finaliza această acțiune. Acei care
Hirotonire () [Corola-website/Science/318214_a_319543]
-
(în ) (n. 18 iulie 1837, Karlovo, Bulgaria - d. 19 februarie 1873) este pseudonimul sub care este cunoscut Vasil Ivanov Kuncev (în ), revoluționar și erou național al Bulgariei. La vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a atras, așa că în 1862 a fugit în Serbia, unde s-a înrolat ca voluntar în „Legiunea bulgară” organizată și condusă de Gheorghi Rakovski, participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă datează și
Vasil Levski () [Corola-website/Science/319746_a_321075]
-
Cernăuți, a fost numit ca prefect de studii la Seminarul clerical din capitala Bucovinei. În octombrie 1867 s-a căsătorit cu Minodora, fiica preotului Dimitrie Țurcan, parohul din satul Fundu Moldovei. Episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei l-a hirotonit ca diacon la 29 februarie 1868 și apoi, după câteva zile, ca preot. A activat un an și jumătate ca administrator parohial la Biserica Sf. Nicolae din Câmpulung Moldovenesc, după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești. Este numit ca
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
lovind ușor cu ea în cele patru parți ale sfântului disc): Sfânt, Sfânt Sfânt, Domnul Savaot!...” La sfârșitul Liturghiei, după Împărtășire, sfânta steluță este așezată împreună cu acoperămintele și cu sfânta copie pe disc, și duse la proscomidiar, de preot sau diacon, după ecfonisul: „...totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”.
Steluță () [Corola-website/Science/315667_a_316996]
-
per antivquua...”, iar prin cea din 17 iulie, același an, îl roagă să n-o dărâme, ci alungându-l pe Procopie, să o predea uniților. Dintre cărțile mănăstirii se numărau: Faptele Apostolilor sau Praxiul, tipărit la Brașov, în 1563, de diaconul Coresi și Noul Testament, din 1648, de la Alba Iulia. Dezvoltarea picturii a aflat la Lupșa o ambianță propice. Cele câteva icoane păstrate sunt edificatoare în acest sens: icoanele împărătești, probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu bogat decor floral pe
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa () [Corola-website/Science/315678_a_317007]
-
pedeapsă, iar școlarii erau înmatriculați prin procedee mult diferite de cele moderne. După cum arată o cronică a vremii "se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate, din care se făceau oameni de treabă, vlădici și egumeni și preuți și diaconi pre la svintele mănăstiri". Cercetările istorice au demonstrat că primii voievozii si cnezii români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
demonstrat că primii voievozii si cnezii români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în Psaltirea sa, prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului și a tipăriturilor în în limba vorbită de majoritatea populației: "„Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbile au
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în Psaltirea sa, prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului și a tipăriturilor în în limba vorbită de majoritatea populației: "„Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lu Dumnezeu în limbă, numai noi rumânii n-avăm; și Hristos zise: cine ceteaște să înțeleagă și Pavel apostol încă scrie, că întru besearecă mai vârtos cinci cuvinte cu înțelesul mieu să
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
îngrijorat din cauza acestor puncte de vedere eretice. Jan s-a mutat la Leuven, iar în 1522 și-a finalizat educația acolo. El a revenit la Woerden, a fost hirotonit că preot în Utrecht, si a ajutat tatăl că gropar și diacon. Jan a început să se răspândească opiniile sale eretice și, în mai 1523, el și un alt preot au fost arestați de către administratorul castelului. După o scurtă perioadă au fost eliberați, si se considera că cei doi au călătorit la
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
S-a născut în localitatea Mocod, care făcea parte pe atunci din Districtul Grăniceresc Năsăud, în cadrul Graniței Militare Transilvănene. Localitatea se găsește astăzi în județul Bistrița-Năsăud. Tatăl său, "Andrei Ciocan", a fost învățător la școala confesională unită din Mocod și diacon bisericesc. A fost căsătorit cu "Amalia", născută "Piciu", cu care însă nu a avut copii. Și-a început formarea intelectuală în localitatea natală, unde a urmat cursurile școlii confesionale. Părinții l-au trimis apoi la Zagra, unde a urmat clasele
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
de trei ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului și Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, la această ceremonie participând un sobor de 48 de preoți și diaconi și peste 6.000 de credincioși. Au participat și oficialități ale statului, printre care Theodor Paleologu - ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, Gheorghe Flutur - președintele Consiliului Județean Suceava, Vasile Timiș - secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
octombrie 2010, de sărbătoarea hramului, s-a celebrat o slujbă arhierească în Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului, înconjurați de un sobor de 27 de preoți și diaconi. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a acordat preoților Justinian Cojocar și Adrian Duțuc distincții de iconomi stavrofori (purtători de cruce). La Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava au slujit următorii preoți-parohi și administratori parohiali: Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava a fost
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și doi diaconi în satul Valea lui Ipati. a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate, în cimitirul aflat pe un vârf de deal de la marginea satului. Pe grinzile sculptate, se află un text scris în limba română cu caractere chirilice
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
și închinare în biserică, în 15 decembrie 2009. Moaștele Sfântului Elefterie reprezintă un mare dar pentru Biserica « Sfântul Elefterie cel Nou», dar și pentru toți credincioșii care vin și se închină cu evlavie acestui sfânt, mare mucenic, care a fost diacon la vârsta de 16 ani, la 18 ani preot, iar la 20 de ani Episcop al Iliricului. El a trăit în jurul anului 100 a propovăduit în părțile Iliricului, chiar și în părțile Panoniei și a răspândit credința creștină în timpul împăratului
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
Alep (1635) și patriarh al Antiohiei (1647). El a îndeplinit demnitatea de patriarh între anii 1648-1672. Paul a fost numit citeț la 8 mai 1642. S-a căsătorit la 17 februarie 1644, iar la 21 noiembrie 1647 a fost hirotonit diacon și a primit rangul de arhidiacon. A fost autor de lucrări, în principal compilații istorice și traduceri de istoria Bisericii Greco-Orientale (Ortodoxe). De asemenea, a fost cunoscut și ca un caligraf. El și-a însoțit tatăl de mai multe ori
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
doctoratul la Universitatea din București, în specialitatea istorie. Deși era urmărit de organele de represiune comuniste, a participat la activitatea pastorală în clandestinitate, până la prăbușirea comunismului în România, în decembrie 1989. În anul 1982 s-a pensionat. A fost hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988. După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în perioada 1990-1998, Ioan M. Bota a fost preot la Huedin, județul Cluj și a predat teologia, ca profesor universitar la Oradea, iar între
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]