3,808 matches
-
în jurul și pe locul fostului „iaz al Vlădicăi”, destule grădini de zarzavat, aparținând bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Tot în legătură cu bulgarii de la Huși, Ghibănescu crede că aceștia „au venit aici în trei răstimpuri, ceea ce se constată și din dialectele ce vorbesc: unul curat bulgăresc, altul amestecat cu turcisme și al treilea cu rusisme”. Afirmația aceasta a sa cuprinde în ea un bun și real amănunt. Și pentru a lămuri și mai bine lucrurile, să apelăm la sinteza istorico - geografică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ar corespunde perioadei II (1806 - 1812). Cât privește de perioada III, (1828 - 1829 ă, deși „Cronica” lui Melchisedec nu ne-o semnalează, ea a existat, deoarece mulți dintre bulgarii bătrâni de azi, pot da încă informații destul de bune. Cât privește dialectele de care vorbește Ghibănescu, ele există, și în parte corespund marilor perioade de migrațiune bulgărească. Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția cititorului, că dialectul cu turcisme există și din cauza că între bulgarii veniți aici, mulți erau bulgari numai cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
deoarece mulți dintre bulgarii bătrâni de azi, pot da încă informații destul de bune. Cât privește dialectele de care vorbește Ghibănescu, ele există, și în parte corespund marilor perioade de migrațiune bulgărească. Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția cititorului, că dialectul cu turcisme există și din cauza că între bulgarii veniți aici, mulți erau bulgari numai cu numele, ca limbă și origine fiind Găgăuți, rude cu cei de la Tupilații Elanului. O dovadă bună despre aceasta, este că până azi avem încă o
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a impus principii lingvistice de bază precum: limba - un sistem de relații caracteristice și forma - un aspect prioritar în analiza lingvistică. Prima generație de discipoli ai lui Fortunatov, între care Dimitrii Ușakov, Jan Viktor Porzezinski și Nikolai Durnovo formulează teoria dialectelor limbii ruse, prin studiul cărora se ajunge la teoria alternanței poziționale. De aici pornind, a doua generație de lingviști ai Școlii de la Moscova, între care Ruben Avanesov, V. Sidorov, Aleksander Reformațki sau Piotr Kuznețov dezvoltă teoria fonemului, un episod ce
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Baudoin de Courtenay și de asistentul acestuia, Kruszewski, în jurul anilor 1870, la începuturile Școlii Lingvistice de la Kazan și anume, egalitatea totală a limbilor în fața științei ca obiecte de studiu, precum și accentul pus în analiză pe studiul limbilor vii și a dialectelor acestora, au fost preluate rând pe rând de Structuralismul de la Geneva, Școala Lingvistică de la Copenhaga (cu ramura americană a acesteia de la Massachussettes, prin Roman Jakobson) și de Școala Lingvistică Funcționalistă de la Paris. Un alt membru marcant al Școlii de la Kazan
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și agravarea disfuncționalităților interne. Așezați în imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
guvernamentală, și am părăsit-o în 1994. Am bătut toată țara, și unele țări ale lumii. Specialitatea mea, ca scriitor și om de drept, a fost ancheta socială, interviul și reportajul. Călătoriile prin țară m-au ajutat să cunosc graiuri, dialecte, idiolecte, inclusiv cel brăilean, în care am scris Îngeri și banjouri și Poeme desfrânate, de care vorbește criticul Marin Mincu într-o cronică din Luceafărul. Călătorind, am descoperit alte logosuri, din care am preluat unele elemente de vorbire. Toate mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă gândire! Analiză superficială din partea mea și surpriză pe măsură. Dintr-o dată, atitudinea față omul din fața mea s-a schimbat substanțial. Observasem din relația mea cu indienii, că oamenii de rând nu cunosc decât dialectele din zona din care provin și sunt foarte puțini cei ce vorbesc limba engleză, doar cei școliți. Conducătorii de ricșă, muncitorii din ashram, oamenii simpli de pe stradă cu care încercasem un dialog simplu în engleza mea limitată - toți ridicau zâmbind
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Un felon din 1761 aflător în Muzeul Palatului Metropolitan din Cernăuți; Al. Lupu, Un portret al lui C. Porumbescu și al pictorului Ep. Bucevschi, cu informații noi asupra acestor doi mari artiști ai Bucovinei; Chr. Geagea, Maia Zora, schiță în dialect aromân importantă pentru dialectologi; dr. V. Paschivschi, O ediție necunoscută a istoriei lui Arghir și Elena de Bărac - este vorba de o ediție, a II-a neștiută până acum, care să fi apărut nu mult după 1802 și din care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
masele rurale, în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte, aristocratice”1. Studiile lui Hasdeu de filologie comparată, o certă extensie a încercărilor de gramatică comparată după tiparul Bopp, acordă un loc important sanscritei și dialectelor iraniene (arhaice, dar și contemporane, i.e. limba kurdă). O schemă foarte sumară prezintă descendența limbii române și a celei albaneze dintr-un grup primar „eranic-trac-grec”2. E adevărat, uneori interpretările sale ajung, din exces formal, la asemănări exagerate, cum este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6, a continuității motivelor zoroastriene la nivelul folclorului kurd, bunăoară, anticipând astfel un câmp de cercetare care avea să se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
OS II (1953), pp. 112-118; „Ein Fest bei den Kurden und im Avesta”, OS IX (1960), pp. 7-10. În Arhiva SW se mai află manuscrise nepublicate, conținând asemenea texte transcrise. Pentru cea bună orientare în câmpul larg al cercetărilor asupra dialectelor și folclorului iraniene, vezi Georg Morgenstierne, Indo-Iranian Frontier Languages, Oslo, 1929-1956 (4 vol.). Vezi și Introducerea în volumul de față. 4. Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Europa, Mediterana, Egiptul, Africa de Nord și o bună parte a Asiei. De aici, de la Dunăre și Carpați, s-ar fi revărsat civilizația asupra lumii Întregi. De aici au pornit spre Italia și strămoșii romanilor. Limbile dacă și latină nu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Nu dacii au ajuns să vorbească latinește, ci latinii vorbeau daca! Toate limbile romanice Își au obârșia În Dacia. Printre dovezile invocate figurează și Columna lui Traian, monumentul Înălțat de Împărat la Roma după Înfrângerea dacilor, decorat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
autoritatea lui Strabo, geograful grec din secolul I Înainte de Cristos, care scrie că geții și dacii vorbeau aceeași limbă. Ar fi Însă naiv să ne Închipuim că Strabo (sau Poseidonius, de la care are probabil informația) cunoștea chiar atât de bine dialectele tracice. Ne lovim mereu de această utilizare, lipsită de spirit critic, a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat, chiar dacă triburile vorbeau limbi apropiate (sau dialecte ale aceleiași limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
albaneză (mai ales o serie de cuvinte comune)? Ele sugerează că, Într-o fază inițială, cele două popoare ar fi fost vecine. Fondul slav din limba română (ca și din cultura și societatea românească) este, de asemenea, de factură balcanică. Dialectul macedo-român sau aromân (vorbit În Grecia, Albania și În Macedonia) se aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română, incontestabilă pentru lingviști, e mai puțin evidentă În vorbirea curentă; vorbind fiecare În graiul lui, un român și un aromân nu s-ar putea Înțelege. Cam jumătate dintre aromâni sunt răspândiți În Grecia (Îndeosebi În Munții Pindului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aparține unei alte țări, iar inlander înseamnă băștinaș, cel din interior. Pentru nemți, băștinaș înseamnă cineva care este etnic german născut și crescut acolo, în comunitățile lor regionale. În Germania nu există centralism, există un regionalism dus dincolo de orice limită. Dialectele sunt foarte importante. De exemplu, dacă ești din Bavaria și nu vorbești dialectul de acolo - pe care eu, personal, îl găsesc stupid - ești străin, adică auslander. Asta este partea proastă a lipsei de centralism, datorată sistemului federal pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
băștinaș înseamnă cineva care este etnic german născut și crescut acolo, în comunitățile lor regionale. În Germania nu există centralism, există un regionalism dus dincolo de orice limită. Dialectele sunt foarte importante. De exemplu, dacă ești din Bavaria și nu vorbești dialectul de acolo - pe care eu, personal, îl găsesc stupid - ești străin, adică auslander. Asta este partea proastă a lipsei de centralism, datorată sistemului federal pe care îl avem. Deci, eu sunt auslander pentru unii germani, dar tot așa sunt numiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și mai cu seamă Cantonul Grison, situat în sud-estul acestei țări, la frontiera cu Austria și cu Italia, unde se vorbește romanșă - o limbă asemănătoare cu româna, ce s-a format din latina vorbită pe vremea lui Asterix -, germană și dialectul venețian. Dintre scriitorii elvețieni, îi prefer pe Charles-Albert Cingia (1883-1954), Nicolas Bouvier - un alt mare călător căruia îi plăcea Estul (Le poisson-scorpion, L'usage du monde), decedat recent, și Markus Werner - un elvețian germanic din Schaffhouse (Le dos tourne, А
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au ca debușeu natural Germania, iar cărțile romanice Franța, care mai tot timpul le ignoră. Elvețienii sunt mari consumatori de carte. Limba engleză amenință, ca și prin alte părți, practica tradițională a limbilor naționale. Așa cum majoritatea cantoanelor germanice vorbesc un dialect aparte - germana elvețiană (un fel de cod secret folosit în lumea afacerilor în care se joacă totul) nu este înțeleasă de romanicii care învață germana „bună” -, limba engleză se impune ca o limbă de comunicare. Dar o engleză săracă în ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secolul al III-lea. Ține astăzi de ordinul salvatorian fondat în 1862, în Liban, de către episcopul Tyrului și Sidonului, și avându-și vatra într-un ținut situat între cele două țări. E unul din ultimele locuri unde se mai vorbește dialectul lui Hristos, arameeana, al cărei alfabet se predă încă, dar nu se mai scrie. În arameeană, Maaloula înseamnă "intrare". Satul e situat la porțile unui defileu care taie muntele în două. Moscheea este în partea de jos, bisericile în partea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celor întăi 12 amante; Bacon, la 15 ani, concepuse Novum organum; la 10 ani Pico dela Mirandola era mare filolog; Goethe scria în mai multe limbi înainte de 10 ani. Ascoli a publicat la 15 ani un studiu asupra rapoartelor dintre dialectele din Friul și Valachia; la Voltaire talentul s-a manifestat la 13 ani; Mirabeau făcea discursuri la 3 și publica cărți la 10. Moreau scrie în Analele Psichiatriei: Toți copiii-minune mor tineri sau înebunesc, și, în general, descind din părinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]