2,549 matches
-
comunităților de jurnaliști și de comunicare de masă. În cele din urmă, voi studia puținele voci critice care au sprijinit jurnalismul literar narativ începând cu sfârșitul Primului Război Mondial până la începutul anilor '60, cât și apariția noului jurnalism. Este important să stabilim dialectica dintre cei care se arătau ostili față de formă și puținii care o apărau. În acest dialog forma poate căpăta alte conotații. O astfel de cercetare este necesară dacă dorim să înțelegem de ce forma modernă, care s-a dovedit a fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deoarece forma este definită numai pe parcursul acestei perioade de către prezentul pe care nu poate să îl aibă, apoi este criticată drept ceea ce a fost, o "nulitate". Dar a o defini în funcție de numărul imens de susținători critici, înseamnă și stabilirea unei dialectici cu opoziția, care o plasează într-un interval istoric drept o discuție fără sfârșit. După prima perioadă importantă a formei, la sfârșitul secolului, următoarea perioadă esențială în care a fost practicată a fost cea a anilor '30 și '40. În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este un personaj contradictoriu. Aici se resimte modernitatea personajelor flaubertiene, a căror psihologie rezultă din procese ce țin atât de sfera conștientului, cât și de cea a subconștientului. Actele personajelor provin din combinații diferite ale forțelor contradictorii: impulsuri, dorințe, interziceri. Dialectica complexelor de sentimente nu cade sub incidența logicii formale. Personajele flaubertiene trăiesc mai mult într-o lume de percepții decât de acțiune. Protagoniștii flaubertieni sunt incapabili de acțiuni propriu-zise, ei nu au voința, actele lor sunt fără rost. În această
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care se reînnoiește spontan să exprime spiritul timpului sub forma obiectivă" [p.952]. 14 "Modernitatea a marcat o ruptură în dinamică mentalului european, fiind caracterizată de o mutație calitativa, care produce, prin mecanismul secularizării și prin accelerarea fără precedent a dialecticii sacrului și profanului, un tip uman diferit, produs al noii episteme" [Neagotă, p.118, subl.n.]. 15 "Principiul politic al celor vechi era datoria. Al celor moderni, libertatea și egalitatea." [Patapievici, p.59]. 16 "Îl n'est que le génie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
real și unul fantastic. Dacă În proza interbelică fantasticul avea drept suport practicile Yoga și Tantra (vezi „Secretul doctorului Honiberger”, „Nopți la Serampore”), sau mituri folclorice autohtone („Domnișoara Cristina”), iar scriitorul crea două universuri de referință, realul și irealul, corespunzătoare dialecticii sacru - profan, expusă În studiile sale cu caracter filosofic, În creația de după război, această opoziție are o altă perspectivă. În nuvela „La țigănci”, ca și În alte creații, Între real și ireal, Între sacru și profan nu se mai trasează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean, George, V. Voiculescu — dimensiunea autobiografică a operei, în „România literară", an III, 1970, nr. 926/februarie Nițescu, M., Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Ed. Humanitas, 1995 Nițulescu, Jules, Despre știință și literatură, în „Cronica", an. V, 1970, nr.15/11 aprilie Oarcăsu, Ion, Sonetele — „Psalmi de taină", în „Tribuna", an. XI, 1967, nr. 43/26 octombrie Oprișan, I., Prezența multiplă a culturi
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
puțin estetică, cu privire la natura lucrurilor. Propozițiile artei au un caracter lingvistic și nu factual, exprimând definiții tautologice ale artei care nu necesită verificarea lor în afara contextului artei. Arta este definiția artei.159 Art after Philosophy nu reprezintă o inversare a dialecticii hegeliene, potrivit cărora filosofia ar urma artei în evoluția firească a practicii spirituale umane, constituită istoric, ci o continuitate postmodernă neanticipată de Hegel, potrivit căreia auto-reflexivității i-ar urma o renaștere a artei, cu un conținut diferit celor ale fazelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
165 A face istoria artei conceptuale presupune clarificarea unei largi game de poziții adesea conflictuale și a unor tipuri de investigații ale vremii, care se exclud reciproc. Aceasta este atitudinea criticului Benjamin H. D. Buchloh, care propune o teoretizare a dialecticii relației dintre arta conceptuală ce presupune proiectul celei mai riguroase eliminări a vizualității și a definițiilor tradiționale ale reprezentării și manifestările artistice ale anilor '80 ce ar fi încercat o restaurare violentă a formelor artistice și a procedurilor de producție
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
propriului sentiment de ură, urmând ca, ulterior, să îl "raționalizeze", făcându-l "disponibil" unei națiuni întregi. Iată pasajul la care mă refer: "Cu cât discutam mai mult cu ei (cu evreii nota mea.), cu atât mai mult mă familarizam cu dialectica lor. În primul rând, ei (evreii nota mea.) se bazau pe ignoranța adversarului; dacă nu exista cale de ieșire, ei înșiși se prefăceau ignoranți. Dacă toate acestea nu erau de folos, refuzau să înțeleagă sau schimbau subiectul, atunci când se simțeau
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
știm, discută locul retoricii în contextul general al abordării, de către om, a lumii fenomenale din jur. Cum ne amintim, desigur, în Gorgias și Phaidros, Platon distinge retorica sa de a predecesorilor (sofiști), propunând-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin urmare, nici eu, nu elaborăm mai mult pe marginea acestui "început al retoricii" pe scena raportării omului la realitatea fenomenală din jur. De reținut, însă, că profesorul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de structurare a ordinii discursului "implică aproprierea delimitată a discursului, prin care receptarea sa este situată restrictiv"679, în aceeași măsură în care, am văzut, producția discursivă depinde de anumite restricționări. Prin urmare, remarcă McKerrow, participarea indivizilor la o autentică "dialectică a controlului"680, indiferent dacă acești participanți contribuie la construcția structurii sociale din poziția dominantă sau dominată, își găsește rațiunea în faptul că "subiectul este, deja, interpelat de către ideologia dominantă"681. Astfel, acțiunile orientate înspre schimbare socială, inevitabil, "vor avea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sau dominată, își găsește rațiunea în faptul că "subiectul este, deja, interpelat de către ideologia dominantă"681. Astfel, acțiunile orientate înspre schimbare socială, inevitabil, "vor avea tendința de a facilita menținerea puterii, mai degrabă decât înlăturarea sa"682. Locul privilegiat al "dialecticii controlului" este însuși discursul, care corelează indivizii cu clasele sociale cărora aceștia le aparțin; astfel, "dominanți sau dominați, îndeobște, pot apela la o retorică ce se adresează poporului/persoanelor în termeni de clase (sociale adăugirea mea) cărora aceștia le aparțin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
orator-public, în practica critică, trebuie să avem în vedere caracterul deja construit, ca subiect, al publicului, în timp ce modelul, ca atare, implică discursul "într-o manieră care susține relațiile de dominare curente"780. Oratorul (tradițional), prin urmare, va contribui la proliferarea dialecticii controlului și, desigur, atâta vreme cât nu întreține o relație dialectică cu ideologia, nu va reuși să rămână agent în contextul sistemului social. Materialitatea discursului, pe de altă parte, atrage atenția asupra "praxis"-ului folosit de retorica critică. Dacă Aristotel înțelegea prin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
2010) Militantismul feminin și teoriile de gen (II) Studiile de gen reprezintă un subdomeniu al investigațiilor culturale ce proliferează în ultimele două decenii în cadrul dezbaterilor animate de problematica relației bărbat-femeie. Această inepuizabilă temă de discuție marchează istoria civilizațiilor într-o dialectică a relației dintre genuri, locul și rolul femeii în societate constitutind o sursă de opinii generatoare de atitudini de cele mai multe ori contrarii discursului, fie el oral sau scris. Recent, la Editura Foxtrot din Chișinău, a apărut volumul “Po(ï)etosfera
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
formă de putere și indiferența față de gen se situează în centrul crizelor identitare ale societății moderne. Studiile de gen se configurează într-un adevărat sub-domeniu al investigațiilor culturale. Ele reprezintă o temă de discuție ce marchează istoria civilizațiilor într-o dialectică a relației dintre genuri, așa după cum se afirmă în lucrarea Elenei Prus, Poïetosfera și proiecții hermeneutice. Femeia basarabeană constituie, în opinia mea, unul dintre modelele impresionante în lupta pentru un nou loc și rol al femeii în societate, transformată într-
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a transmite mesajul colegilor mei din Comisia pentru Egalitatea de Șanse pentru Femei și Bărbați din Camera Deputaților și a parlamentarilor suceveni referitor la această temă, pe cât de modernă, pe atât de veche, și care marchează istoria civilizațiilor într-o dialectică a relației dintre genuri. Egalitatea de șanse într-o societate democratică, evoluată este, fără îndoială, o sursă de opinii generatoare de atitudini diverse. Unora le este parcă teamă acum de cuvinte precum reformă, dar acesta, alături de modernizare, democratizare, reprezintă unul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
În cazul Foucault, gândirea deleuziană a evoluat În umbră filosofiei lui Nietzsche și a nihilismului afirmativ, participând, Într-un stil cu totul radical, la contestarea modernității de la Descartes la Hegel. Deleuze este anti- hegelian Într-o manieră radicală. Pentru el, dialectica, În calitate de artă a atingerii adevărului, a descoperirii contrazicerilor În raționamentul adversarului, În calitate de teorie generală a dezvoltării naturii, societății și gândirii, si de metodă de cunoaștere și transformare a lumii, este o ideologie a resentimentului și a neputinței. Prin negativitaea hegeliana
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
creația nu trebuie să aibă suport negativ. În accepția lui Deleuze, Între Hegel și Nietzsche nu există, filozofic vorbind, posibilitatea unui compromis. Filosofia lui Nietzsche are o puternică dimensiune polemică și este cu totul anti-dialectică dacă avem În vedere că dialectica este gândirea omului teoretic, este reacție Împotriva vieții, are pretenția că judeca viața, ca o limitează că o măsoară. În Différence et répétition, Deleuze propune o nouă viziune asupra realului, care devine câmp anonim, lipsit de ideea de individualitate. În
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
hărnicia, stăpânirea de sine, spiritul de abnegație, Înfrânarea egoismului, ajutorul reciproc, cinstea, punctualitatea, dreptatea socială, respectarea drepturilor omului. Fiind o activitate vitală pentru omenire, educația trebuie să-și remodeleze scopurile și finalitățile. Criteriile axiologice sunt dinamice, se schimbă conform unei dialectici, care este determinată de evoluția sistemului social-global, exercitând la rândul lor o influență activă asupra cursului vieții sociale. Legea Învățământului nr. 84/1995 stipulează ca ideal al școlii românești dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, În formarea personalității
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93357]
-
se bazează pe decantările sintetice reflexive pentru a se ghida în hățișul provocărilor experienței formative și pune în acord profilul individual cu cerințele sarcinii educaționale, evaluând permanent un optim al angajării în practica acestei activități. Acest optim e rezultatul unei dialectici a cunoașterii de sine care consumă în forul elaborărilor sale etape de transformare a datului interior curent în cheie a succesului adaptativ, ducând disponibilitatea inițial indiferentă în proximitatea actului salutar. Presărat cu instanțieri ale unei intuiții auto-perceptive, acest drum presupune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
interioare, o erupție de conținut sufletesc întemeietor al empatiei reciproce. Apoi, în funcție de concluzii decantate în liniștea răgazului introspectiv se organizează pașii experienței conviviale, întâlnirea dintre două personalități depinzând de factori reflexivi emergenți către un punct de mutuală împărtășire, adică de dialectica unificatoare a unei multiplicități de tendințe convergente către un scop al comuniunii solidare. Este vorba de un dublu sens de implicare atitudinală, unul al unei motivante chemări a contribuției subiective la bunul mers al relației și altul al unei corespondente
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
combinații specifice inedite și vor primi un dublaj emoțional capabil să le înrâurească orientarea, oferind preferințe asociative și direcții de acumulare semnificantă. În plus, privirea împărtășită amplifică forța cognitivă prin feed-back generos și mediază un schimb reciproc sintetic care ilustrează dialectica interpersonală a oricărei relații. Subzistă aici o atmosferă a temelor legate de interioritate, a unui umanism accentuat care adună în cerc închis toată încărcătura antropologică a determinațiilor comportamentale. Totul converge în jurul unei stăruitoare centrări pe esența general-umanului, ceea ce oferă o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1960. Sartre Jean-Paul, Being and Nothingness, Philosophical Library, New York, 1956. Shoemaker S., Self-Reference and self-awareness, In Brook and De Vidi, 2001. Stein H., "Yes, but... Some skeptical remarks on realism and antirealism", în Dialectica, Griffon, 43. Stere Ernest, Din istoria doctrinelor morale, ed. Polirom, Iași, 1998. Strawson P., Limitele rațiunii, ed. Humanitas, București, 2003. Suppe F., The structure of scientific theories, University of Illinois Press, Urbana, 1977. Vianu Tudor, Estetica, Editura pentru Literatură, București
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
într-o singură cunoștință", I. Kant, Critique of Pure Reason, Cambridge University Press, Cambridge, 1997, p. 77. 97 V. Nemoianu, op. cit., pp. 21-22. 98 Ibidem, p. 28. 99 H. Stein, "Yes, but... Some skeptical remarks on realism and antirealism", în Dialectica, Neuchatel, Griffon, 43, p. 59. 100 Th. Adorno, Negative Dialectics, Seabury Press, New York, 1973, p. 405. VLAD-IONUȚ TĂTARU Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare 2 1 6 7 Conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
va deveni o apărătoare convinsă a unei constituții drepte, dând dovadă de onestitate, credibilitate și, încă și mai important, de independență politică. Speranța nu trebuie niciodată să ia locul analizei și înțelegerii clare, informate. Nu a existat atunci prea multă dialectică privind chestiunile pertinente din acele prime zile ale perioadei postcomuniste, doar un fel de prestidigitație dialectică, dominată de teamă, speranțe, aspirații și fantezii și de euforia sentimentului că, în sfârșit, se scăpase de un sistem nu mai puțin diabolic decât
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]