24,608 matches
-
E previzibil, i-o întoarse Dominique, nemulțumită de incidentul care-o făcea să surghiunească fața de masă în coșul de rufe. — ...și cu un strop de galben în centru, ca puii tăi... De ce ca puii mei? I-am auzit de dimineață, când visam despre Neva. A, bun. Dar ce să fie centrul cel galben? — Marțipan. — Cum să pun marțipan într-un flan? Și cum să-l fac galben? — Asta-i specialitatea ta, rusule, râse ea, uitând de rufe și întor cându-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l sterp cum dă în clocot, fără să schițeze vreun gest, ai mei se treziseră gândind pentru prima oară același lucru, în ultimii doisprezece ani
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba țarul din cartea ei nescrisă într-o dimineață pe Nevski Prospekt, care pe atunci nu se numea Nevski Prospekt, când... i-am lovit cu pumnul în masă, bădărănește. N-am lăsat-o să termine. Parcă o văd cum mă privea mirată, ca o fetiță care nu știe pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar. Într-o dimineață. Alioșa fugărea cu lingurița o bucățică de brânză scăpată în borcanul cu iaurt. Pe paginea a șaptea a gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și mâncărurile dubioase care ne-au trecut prin casă (la care se adaugă un faimos pachet de cafea, vechi de aproape zece ani, pe care l-am folosit în întregime pentru mine și din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat... Doamne, câte am învățat... Câte ședințe nocturne de psihoterapie cu tenori răgușiți, costumiere înșelate, actrițe înnebunite de ideea celor două-trei kilograme în plus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în fața geamului de la mașină, pe holul blocului, în liftul care-l duce la biroul lui de la etajul patru, la coadă la casă, în supermarket, în fața lui, la ATM, la benzinărie, în Inbox, online, oriunde. Ar putea fi el. În fiecare dimineață, David își ia vitaminele. Conștiincios, își ia vitaminele. Una, două, trei, patru pastile. Gata. Noaptea transpiră abundent. Pierd minerale. Da, pierde minerale. Analizele o confirmă, medicul la fel. Nu vă mai stresați! Dar el se stresează. Zi și noapte și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos la o cafea și mi-a spus că sunt mare, că am, probabil, nevoie de intimitate, toți băieții au, după o anumită vârstă, să rămân în apartament, ea se duce în Intrarea Vâlcului. — Păi și ce-o să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știu, David, el voia acolo... Ar fi trebuit să fie ca un fel de excursie. Nu știu... Somon cu portocale. Asta fusese ultima lor cină, în mintea lui, în memoria subiectiv creativă a unei zile niciodată în tâmplate. A unei dimineți care nu mai venise. O visa, uneori. Un pește citric. Dominique știuse de la prima înghi ți tură că acolo, în sosul acela, de culoarea șofranului, se despărțeau pentru totdeauna, printre capere și zeama parfumată a fructului. Mâncase în tăcere, până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese. Din nou. Nu, asta nu e un clișeu. Eu nu sunt. Și mușcase cu poftă din ultimele patru felii siameze. Camera mirosea a dimineață. 28. El naranjal Pe nouă rânduri paralele, grădina Leei înflorise o dată, o singură dată, citric. Aici au fost portocali, știi? Dar asta fusese cu mult înainte de noi, pe vremea când era mama copil. Știam însă de cele nouă rânduri. Povestea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din nou mic, Alex cel din cadă, cu mâna de Triton suveran întinsă peste o flotă în derivă. David la orizont. Dureros, David la orizont. — Te rog mult să nu semeni cu mine. 30. Isabel Isabel a murit într-o dimineață. Liniștit. Fără spasme. La numai câteva ceasuri distanță de nașterea fiului grecoaicei și al lui Musa. Nu a fost îngropată creștinește, în ciuda faptului că Tayyib a cercetat până târziu în noapte împrejurimile, în căutarea unui preot care să accepte s-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai știi?) care probabil că trebuie hrănite, hârțoagele uitate în coșul bicicletei și amintirea lui Auguste cel plin de bunăvoința (Doamne, ce-o să mă fac?), băiatul alergând prin bucătărie și ea răsturnând, din greșeală, găleata plină cu apă, rămasă de dimineață, de când a frecat po delele cantinei (Nu sunt bună de nimic, de nimic...) ca să fie curate, să le găsească oaspeții curate, dar nici azi nu au avut nici un client (Nu ai avut. Tu. Ești numai tu, singură) și, brusc, mâinile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
strecoară degetele printre cele ale lui Dominique, cum îi atinge, ca din întâmplare, ceafa, cum depune un sâmbure pe marginea unei farfurii inexistente. — Am să-ți dau un borcan de șerbet pentru Isabelle. Vo cea ei alunecă, moale, prin aerul dimineții. Mă duc să-l îm pachetez. Așa începe legătura ei cu Thule. Cu multe fructe. Cu zahăr. Și fără cuvinte. Într-o duminică, privind la tavanul scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe geamul murdar de ceață, privirea lui zvâcnind
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sprânceană mai ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lăsa să-și aleagă singură caii și să urce în șa alături de el și de fiul lui, îi cerea părerea și o stâr nea în discuții despre muzică, poezie, arhitectură, geo metrie și astronomie care se întindeau, uneori, până la ceasurile dimineții. Amenințarea creștea. Sipetul sultanului gemea de aur. Musa îmbătrânea. Leovigildo împlinise 14 ani. De pe geam am văzut-o. Era în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-și ungă trupul cu uleiuri înmiresmate așa încât așternuturile să-i păstreze parfumul mult după ce forma trupului ei a zvâcnit dintre cearșafuri, Isabel nu s-a căsătorit cu Abd al-Aziz. S-au reîntâlnit, da, nu la apus, ci într-o dimineață, în grădina de portocali sub care putrezea trupul lui Theodomer și nu, nu au plâns, ci s au iubit în bătaia soarelui, fără să știe ce li s-a năzărit și cum și de ce, s-au iubit de parcă nu s-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu. Fosta cameră a lui Alex. Nu m-a întrebat de Alex niciodată, de când a dispărut. Nu știu ce să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a trezit înainte să se fi luminat. Prin perdeaua odăii în care dormea (se mutase, de câteva luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de drept, o vizita din ce în ce mai rar) cerul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost greu și și-a deschis brațele larg pentru mine de câte ori a fost nevoie. A îmbătrânit foarte repede, așa cum se întâmplă uneori cu cei nefericiți, care aleg să se retragă în ciudățeniile lor și să-și exerseze tabieturile de dimineață până seara, numai ca să uite că nu trăiesc viața pe care și-au dorit-o. Mai știi cum îi spuneam cu David, Miss Havisham? Într-un fel a fost așa și, într-un fel, nu. Din mine nu a făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rid. Nici unul. Piele fără cute și umeri negârbovi. Și tu. Cu gene grele de plâns și pași iuți de copil tropăitor. Ești obosită, știu. Și îți ții cotul îndoit sub cap, ca ieri-noapte, ca acum două nopți, ca acum zece dimineți și patru sute patruzeci și patru de după-amieze și zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]