4,884 matches
-
am pus întrebarea dacă am fost ca învățătorul Ulea pe care-l pomenea bunica Marghioala sau am luat ceva din pasiunea și dăruirea Domnului Trandafir, personajul marelui prozator Mihail Sadoveanu. Și fără modestie pot spune că am fost ca acești discipoli. Pe unde am trecut, am lăsat în urma mea nu numai dragostea de a-i pregăti pentru viață pe copii, pentru că am avut mereu în minte un răspuns al marelui filozof grec Socrate. La întrebarea unui învățăcel de al său: „Ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
facă sex cu el, zicând: „Vino, încoace, puișorule !” . Este o degenerare morală alarmantă. Ar trebui să fie interzis, prin lege, abuzul sexual al profesorilor asupra elevilor și studenților. Atâta timp cât examinarea și promovarea elevilor și studenților se face de către profesorii lor, discipolii sânt obligați să accepte orice abuz din partea profesorilor. Altfel nu vor mai promova școala nici odată. Inocularea stricăciunii tineretului este făcută de mediul social înconjurător, interesat să abuzeze sexual de tineret sau să câștige bani de la tineret, prin vânzare de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o cale nici matură și nici utilă de a face teologie sau studii biblice, și nici de a trăi cu înțelepciune în societate. Deseori, aceste presiuni și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic era executat în public, în apogeul propriului triumf, decât dacă pur și simplu era îngropat undeva printre ruinele Ierusalimului. Să ne imaginăm așadar în postura unora dintre discipolii lui Simon, care cumva au scăpat de la a fi capturați. Presupunând că unul dintre ei, după două-trei zile, ar fi spus: „Simon era într-adevăr Mesia”, cu siguranță, ceilalți i-ar fi replicat: „Ce vrei să spui? Despre ce vorbești
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că nu va ajunge să-și termine singura lui carte, opera vieții lui. Se trezise într-o dimineață cu un gust de cenușă în gură. Se apropia de 60 de ani și nu încheiase nimic din tot ce începuse. Iar "discipolii" lui, cum îi plăcea să-și numească unii din colegii lui foarte tineri, copleșiți de admirație, care se adunau cel puțin o seară pe săptămână la bibliotecă să-l asculte vorbindu-le de imensele probleme pe care trebuia să le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum îi plăcea să-și numească unii din colegii lui foarte tineri, copleșiți de admirație, care se adunau cel puțin o seară pe săptămână la bibliotecă să-l asculte vorbindu-le de imensele probleme pe care trebuia să le rezolve, discipolii se risipeau o dată cu trecerea anilor, mutați în alte orașe. Nu rămăsese nici unul căruia i-ar fi putut încredința măcar manuscrisele și materialele adunate. De când auzise că la cafenea i se spune Venerabilul sau Papa Dominic, își dădu seama că prestigiul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce întrebare fără rost ! Dar tânărul Ialomițeanu se bucură de îngăduința Profesorului. Ce ar putea să mai fie nou după atâta vreme ? ! răspunde, îngăduitor, Profesorul. O îngăduință neatentă, ca față de cel mai puțin reușit dintre fiii sufletului. Da, nenumărați alți discipoli i-au stat Profesorului Mironescu în preajmă, în lunga sa carieră didactică, dotați, toți, cu o gândire proprie, originală, cu o vocație mai evidentă decât cea a domnului Ialomițeanu. Sunt încă destui cei cărora le trimite cărți și scrisori de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc măgulitoare. Pe scurt, a primit lovituri care i-au atins omenescul orgoliu. Iată, între altele, explicația că până la urmă nu acești Ivani tenebroși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noastre trebuiesc citite două odată, Steagul progerman și filofrancezul l’Indépendance roumaine... — Nimeni nu are totdeauna dreptate, dragul meu, îi răspunde Profesorul, cu o melancolică îngăduință. în el însuși simte balansul celor două suflete contrarii : acum, când cel binevoitor față de discipol pare iarăși să se fi înstăpânit, Profesorul își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o replică ininteligibilă, Profesorul este convins că, de fapt, în mintea lui se întreabă ce anume dezamăgire politică a trăit de curând magistrul pentru ca să se lanseze într-un asemenea atac ! Da, atac, nicio îndoială că acesta este cuvântul prin care discipolul îi desemnează discursul... Dar atunci, ce rost mai are acest istovitor efort de apropiere, dacă dintru început îl știe sortit eșecului ? Prejudecata actului de vorbire, pe care îl studiază de douăzeci de ani, pierzând însă esențialul, așa cum pierzi apa adunată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da mult ca să i se ofere și cel mai mic fapt, în loc de această interminabilă interpretare a fiecărui gest și a fiecărei vorbe, cu care se obosește de atâta vreme. Dar, în ciuda suferințelor umilitoare pe care i le provoacă ușuraticul lui discipol și în ciuda faptului că se îndoiește dacă i-a fost discipol vreodată, curiozitatea îl ține atent, acum și aici. Ar exista încă destule alte soluții - decât să claseze hârtiile prea încet - ca să evite să i lase, prin plecarea lui, singuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în loc de această interminabilă interpretare a fiecărui gest și a fiecărei vorbe, cu care se obosește de atâta vreme. Dar, în ciuda suferințelor umilitoare pe care i le provoacă ușuraticul lui discipol și în ciuda faptului că se îndoiește dacă i-a fost discipol vreodată, curiozitatea îl ține atent, acum și aici. Ar exista încă destule alte soluții - decât să claseze hârtiile prea încet - ca să evite să i lase, prin plecarea lui, singuri. Ar exista soluții mai firești și mai brutale pentru a curma
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
DISCIPOLUL Lui Arnaldo Momigliano Preludiu I. Un accident Cu numai câteva minute înainte de a se fi produs criza aceea de tulburare mintală sau ceo mai fi fost, George McCaffrey se certase cu soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se găsește micul, dar bine organizatul nostru muzeu, cu valoroasele sale colecții de antichități romane. În aceeași clădire se află și o galerie de picturi romantice din secolul al XIX-lea și câteva pânze interesante de Ned Lar-kin, un discipol ennistonian al lui Paul Nash. Spațiul deschis care desparte Sala de Institut și face parte din terenul acestuia din urmă, poartă numele de „Grădina Dianei“. Aci se află o porțiune de sol excavat, unde au fost dezgropate fundațiile unor edificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neîndoielnic, influenței profesorului) nu-și mărturisise niciodată dragostea; și, cu toate că acasă, când venea în vacanțe, vorbea cu multă admirație despre Rozanov, nu le mărturisise niciodată alor săi în ce măsură acest om pusese stăpânire pe sufletul lui. Dacă George a fost vreodată „discipolul favorit“ al filozofului, rămâne o chestiune deschisă. Cert este că, la un moment dat, Rozanov l-a sfătuit serios să renunțe la filozofie și George i-a urmat povața. E necesar să introducem aici câteva amănunte despre concepțiile filozofice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot ce-i trebuie lui sunt oameni cu care să poată dezbate probleme.) În unele momente, George îl vedea (sau încerca din toată inima să-l vadă) pe profesor părăsit, singur, așteptând ajutor. Pe vremuri, George aspirase să fie un discipol favorit, se imaginase a fi discipolul lui favorit. Își închipuise chiar că el e omul destinat a fi primul interpret al gândirii lui Rozanov în lume. Filozoful avea un soi de neajutorare, o monumentală lipsă de simț practic care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oameni cu care să poată dezbate probleme.) În unele momente, George îl vedea (sau încerca din toată inima să-l vadă) pe profesor părăsit, singur, așteptând ajutor. Pe vremuri, George aspirase să fie un discipol favorit, se imaginase a fi discipolul lui favorit. Își închipuise chiar că el e omul destinat a fi primul interpret al gândirii lui Rozanov în lume. Filozoful avea un soi de neajutorare, o monumentală lipsă de simț practic care părea să ceară asistența unui om mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa se deschise și Rozanov se găsi față-n față cu discipolul său. Nici unul dintre ei nu pretinse că ar fi fost vorba de o vizită de curtoazie, presupusă a fi o surpriză sau măcar incertă în ce privește scopul. George nu spuse nimic. Rozanov îi spuse „Intră“, iar George îl urmă în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
regăsi după ce mi-am dat seama ce gândiți dumneavoastră despre mine, și nu mi-am mai putut reveni. Așa încât îmi datorați ceva. — Nu-ți datorez nimic, răspunse John Robert, vorbind fără animozitate, dar și fără animație. — Kant avea grijă de discipolii lui. Nu ca Schlick. Kant își urmărea elevii ani la rând... Nu știi nimic despre Schlick. — Mi-ați distrus credința în bine și în rău, ați fost un Mefisto pentru Faustul din mine. — Te automăgulești. — Credeți că nu cunosc tentații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai găsit de multe ori în situația în care ne aflăm acum; lucru care mă face să mă adresez durnitale cu mai multă încredere. Relația noastră ar putea fi definită în multe feluri, dar fundamental, este cea dintre profesor și discipol, o relație care, în primul rând, impune o obligație permanentă profesorului. Probabil că știi din experiență cât de însuflețită și cât de durabilă poate fi o asemenea legătură, și nu e „vina“ dumitale, după cum nu e nici a mea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
între noi, John Robert, spre binele amândurora. Nu te osteni să-mi răspunzi la această scrisoare dar primește-o și gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o stare de exaltare, de parcă ar fi fost inspirat. După ce o reciti, se simți ușurat, aproape fericit. Foarte înțelept din partea lui să nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de o vână de răutate. Colțișorul infim din mintea lui John Robert care era conștient de existența lui George, încercase o vremelnică satisfacție când aruncase la coș scrisoarea nedeschisă a discipolului său. Și o clipă mai târziu, îl dăduse cu totul uitării, o uitare senină care, din nefericire, nu durase prea mult. Acum, însă, s-ar fi zis că George câștigase bătălia. John Robert devenise la fel de obsedat de George pe cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întâmple, continuă el să-și spună. Am înfăptuit ceea ce a trebuit să înfăptuiesc, și am avut curajul și devoțiunea de a săvârși această faptă. Ce ciudat, gândi George, nu am reușit să aflu cum a fost ucis Schlick de către discipolul său. Dar acum nu mai are importanță“. Când ajunse la capătul scurtăturii, începu să urce spre islaz. De acolo se vedeau pietrele Inelului din Ennistone proiectate pe orizont, așa cum sunt reproduse pe cărțile poștale ilustrate. George porni spre Inel. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]