2,296 matches
-
nu ar avea cum să se coboare să răspundă, mi-aș îngădui eu, necondiționat de vreun alt cod de comportament decât rigoarea istorică și onestitatea analizei comparate, să mă aplec puțin asupra acestei grile de interpretare strâmbă sau cel puțin discutabilă, în opinia mea. Ce se vede totuși la o privire obiectivă este însă cu totul altceva: Principele și Principesa par a alcătui un cuplu foarte potrivit și cât se poate de fericit; Principele s-a integrat perfect în atribuțiile Prințului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Nichita Stănescu), după copioase speculații că numai Norman Manea ar avea susținerea logistică necesară pentru așa ceva, Herta Müller a adus, precum o celebră eroina a lui Saacher-Masoch, o șfichiuitoare, dar frisonantă, asurzitoare liniște. Din fericire, în cazul Hertei Müller, cutuma discutabilă, de un stângism conformist al Academiei Suedeze, ca guvernul statutului celui nominalizat să-și dea acordul pentru susținerea lui, n-a avut niciun efect negativ. Ea este cetățean german, scrie dintotdeauna în limba germană și Nobelul din acest an revine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am spus-o și în amfiteatru, nu cred deloc că nevoia reală a publicului este asta. Sau dacă este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să ne întrebăm și care sunt cauzele profunde ale acestei stări de fapt. Nu cumva subdezvoltarea mentală și economică a lumpenilor ceaușiști (și a progeniturilor lor asemenea), care, lipsiți de echilibrul natural și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
obișnuiți care să dea consistență principiului de drept prin care judecata e făcută doar de cei care au constituit și fundamentul Constituției, adică We, the people!). E adevărat că, în multe cazuri celebre, acest sistem a dat verdicte greșite sau discutabile, plecând de la mecanismul juridic care cere să nu existe niciun fel de dubiu asupra vinovăției, dar ăsta e mecanismul și cu el trebuie soluționată această spinoasă și tulbure speță. Deci de ce ar fi procurorul atât de speriat că ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
luptă culturală care i-a fost mai apoi răstălmăcită și a devenit azi un straniu cap de acuzare. Acuza că grupul de la Păltiniș ar fi fost o sectă exclusivistă, care propăvăduia "fuga de realitate", făcând astfel jocul dictaturii, este profund discutabilă. În primul rând pentru că Păltinișul nu era decât vârful mediatizat al unui aisberg ce funcționa de decenii și în al doilea rând pentru că Păltinișul nu a fost singular nici măcar în timpul său, căci Noica își asumase rolul ciudat, hilar poate, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poate fi redusă doar la decupajul părtinitor și manipulator al unui cercetător mânat de resentimente pentru aventurile instituționale și reușitele personale ale discipolilor lui Noica după căderea comunismului (asta așa, dacă ar fi să aplicăm și asupra celui în cauză discutabila grilă psihanalitică prin care el însuși citește reducționist o viață a unui intelectual încercat de istorie). Nu de alta, dar ar fi păcat ca un personaj atât de savuros și complex să rămână, pentru cei tineri de astăzi și de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
el însuși citește reducționist o viață a unui intelectual încercat de istorie). Nu de alta, dar ar fi păcat ca un personaj atât de savuros și complex să rămână, pentru cei tineri de astăzi și de mâine, doar o caricatură discutabilă, doar un clișeu. Eu cred că Noica merită mai mult! 2014 8 ianuarie 2014 Poeții născuți sub zodia Capricornului Celest, sărbătorit la Ipotești în fiecare an pe 15 ianuarie, sunt stranii și inegalabili. Au în ei acea îngemănare rară a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
premiat de Academia Britanică de Film cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă a "corectitudinii politice". Această bizarerie politico- ideologică, care marchează un avatar occidental, eminamente american, al gândirii marxiste și care reprezintă o formă activă de mentalitate totalitară (obstinația de a face binele cu forța!), a depășit în ultimii ani zona campusurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Doua Republică Elenă", stăruie obiceiul, necivilizat și misogin, de a da vina pe curtezane pentru catastrofele guvernării. Pe rând, Elena Lupescu, Elena Ceaușescu și, pe cât îmi pot da seama acum, chiar și Elena "Cea Bună" au fost puse în situația discutabilă de a plăti, în mitologia contemporanilor, pentru greșelile și abuzurile celor care le-au tras afară din mediocritatea vieții private aducându-le în prim-planul puterii și, inevitabil, în malaxorul opiniei publice. Fără amintirea oțetită a "Duduii", Carol al II
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iresponsabil, administratorii de conținut media distribuit prin internet nu numai că nu au aplicat niciun filtru moral și profesional asupra comentariilor, ci, dimpotrivă, au încurajat în mod scandalos proliferarea mahalagismului și a jegului uman sub pseudonim cu motivația strâmbă, profund discutabilă, a măririi traficului aducător de publicitate. Odată stârnită, această tornadă nu a mai putut fi oprită. După ziarele de pe internet au apărut noi forme de comunicare, etichetate cu un termen nou și atrăgător: social media. De aici, de la acel termen
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sobol nebun, care săpa În orice direcție pe sub pământ, fără nici un țel. Până m-am gândit la dumneata. Asta mi-a redat judecata. Lumina. Îl privea prietenos pe Faulques. Recunoscător. Pictorul de război a dat din cap. - Judecata dumitale e discutabilă. - Nu spune asta. Sunt atât de judicios, că mă mir și eu. Dat fiind că ai făcut ce-ai făcut din viața mea, mi-am putut da seama ce rol jucăm fiecare În acest tablou. În realitate, Îți sunt recunoscător
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de a părăsi În mod brutal lumea. Temele macabre Orice sinucidere e dublată de un story, de o pregătire teoretică, de un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În ce privește intimul, a vedea În acesta doar mesajul (altfel spus, calea, direcția, ruta) și a nu descifra și un conținut pare, din nou, o injustiție, ale cărei consecințe practice pot fi extrem de ușor cuantificate. De altfel, propoziția imediat următoare demonstrează discutabilul mecanism al deducțiilor lui Pierre Reboul: dacă indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu poate fi comunicată! - avertizează logica rebouliană), Înseamnă că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul și febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul social, Întoarsă, decenii În șir, pe toate fețele, e complet anihilată În pagina de jurnal. Intimitatea, „privirea intimă”, „scrutarea subiectivă” aduc la același numitor aspirația constructivă și rapacitatea micilor Întâmplări cotidiene. Ca Într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
instaurând coerență și ambiție literară acolo unde se presupunea că vom Întâlni doar informalul și arbitrarul notației zilnice. Literatura se insinuează, prin urmare, În mod spontan, fără a fi urmat o strategie atent instrumentată și fără a recurge la obiectivitatea - discutabilă, de altfel - a analogiilor cu genurile literare consacrate. Ea irumpe În plin haos al amănuntelor aflate În devălmășie, refuzând aproape instinctiv ierarhizarea și alcătuind o rețea expresivă În care cititorul recunoaște liniile unui portret. În realitate, autoportretul Începe să existe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul unei prezențe obiective. O obiectivitate pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru el ceea ce deja el știe”12. Dar știe autorul cu adevărat totul despre sine? Jurnalul e dovada omniscienței autoscrutătoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bine zis, dificultatea constituirii autoportretului literar, consecință a unei suspiciuni mai generale, căreia Îi cade victimă autobiografia Însăși. Rădăcinile acestor complexe sunt vechi. Ele coboară până la originile genului, mereu pus la Îndoială, ca nefiind decât o simplă extensie a dreptului discutabil al autorului de a vorbi pentru sine, de a fi propriul său avocat. În plus, autoportretul trădează aproape Întotdeauna dacă nu excelenta părere despre sine a autorului, măcar atenția ieșită din comun față de propria personalitate, devenită centru al fantasmărilor confesive
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În final acel eu prin mine conține Întregul „program al imaginarului”, el ajunge să vorbească mai mult despre text, decât despre autor. Desprins de formidabila capcană a presiunii subiectivității, textul Își ordonează propria identitate, nemaiavând cu autorul său decât legătura discutabilă dintre materia primă și produsul finit. Când Roland Barthes Își refuză până și dreptul la lectură, el admite, autoportretizându-se, că a depășit limitele a ceea ce, obiectiv, el putea face: descrierea seacă a unui șir de Întâmplări În care ființa sa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion al existentului, o formă de exprimare la fel de plauzibilă ca oricare alta. La Virginia Woolf, ambiția merge mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
evoluția cazului, atât la nevrotici cât și la comportamentali, cu o evoluție mai rapidă la nevrotici (unde se asociază cu cel psihopedagogic și cel psihotrop) în timp ce la comportamentali tratamentul este predominant psiho-pedagogic și logopedic, cu o evoluție foarte lentă, adesea discutabilă; rolul psihopedagogului logoped este imens, prin aceea că trebuie să acționeze corespunzător pe fondul de bază pe care se manifestă unele aspecte comune ale acestor tulburări ca: labilitate nervoasă în dispoziții, tendință la astenie, stări reactive, psihopatii comportamentale, isterii, impresionabilitate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pare că această concepție, dezvoltată de Kant, permite considerarea principiului maximei libertăți egale un principiu aparținând, de asemenea, liberalilor clasici drept unul care îndeplinește cerințele aplicării sale universale și necesare la nivelul întregii umanități. Dar, așa cum subliniază John Gray, "este discutabil dacă argumentele lui Kant reușesc să justifice principiile liberale. Într-adevăr, în măsura în care ele sunt pur formale și fac apel exclusiv la presupozițiile rațiunii practice, este rezonabil să presupunem că vor realiza cu mult mai puțin decât sperau Kant și neokantienii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
administrarea de sânge și derivați, încărcarea post CEC, sindromul inflamator intens post-CEC, reacții anafilactice la protamină - fiind factori ce se întâlnesc și intrică în cursul intervențiilor chirurgicale pe aortă. Deși au fost propuse numeroase căi de prevenire, eficiența acestora este discutabilă și complicațiile respiratorii continuă să umbrească prognosticul unor pacienți, alfel operați corect. Complicațiile neurologice Dincolo de toate metodele de protecție cerebrală și miocardică expuse anterior, afectarea sistemului nervos este prezentă la un procent important din pacienții ce suferă intervenții chirurgicale reconstructive
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
această bunătate înseamnă să fim din ce în ce mai capabili să interacționăm cu realitatea, obișnuindu-ne să purtăm sarea și focul evangheliei prin intermediul vieții noastre dăruite. În trecut, oamenii, conformându-se spiritului și sensibilității de atunci, căutau mijloacele cele mai potrivite, uneori destul de discutabile, de a experimenta extaze mistice, până la delir, sustrăgându-se coordonatelor spațio-temporale. În vremea noastră, grație unei mai bune înțelegeri a evangheliei, care este Isus Cristos, extazul pe care trebuie să-l trăim și să-l facem posibil este acela de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
absența sintezei uneia dintre catenele hemoglobinice. Termenul derivă de la cuvântul grecesc Thalassa = mare, sinonim cu Marea Mediterană. Utilizarea termenului este justificată de originea mediteraneană a multor purtători ai acestei condiții patologice. Deși generalizat în terminologia științifică și medicală, utilizarea termenului este discutabilă (Vogel și Motulsky, 1979), datorită distribuției hemoglobinelor anormale și în alte zone ale globului pământesc, inclusiv în România și Europa Centrală. După tipul de catenă globinică afectată există două feluri de talasemii și anume talasemia α și talasemia β . Etiologia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]