9,387 matches
-
pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez pe toate laturile inutilitatea îi pipăi pe toate cusăturile trăinicia. Fereastră spre gol lumina de nisip curge din pietrele șlefuite la orizont dăruieș-te-te însă nu
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
rezolvată, fără nici o posibilitate de tăgadă: cel de al treilea nas îi miji lui Poolo pe obrazul stâng și nu pe cel drept, așa cum a pretins, cu destule argumente savante (însă fără bază experimentală), echipa condusă de academicianul Ragnar. Spre disperarea căruia, nesuferitul dr. Bahadur, celebrul laureat al Premiului Nobel, avusese iarăși dreptate - ca mai de fiecare oară. Poolo reveni în guvern, bineînțeles nu ca simplu secretar de stat, ci ca viceprim-ministru. Apoi, când inflația n-a mai putut fi oprită
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către o agorafilie exacerbată, către nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare. " Marea trăncăneală" despre care vorbea un recent exeget al operelor lui Caragiale ne apare, astfel, ca antidotul de care nu se poate lipsi omul caragialian. Exemplificările aventurilor spaimei
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
flori Chiar dacă fereastra mea dinspre cer Nu-i ajunge la subțiori; Ciar dacă pe mine mă doare Și el cântă cu fiecare mișcare, Între mine și el e o tăcere atât de mare, Încât poate cuprinde orice De la bucurie la disperare, Orice blasfemie Și orice minune De la țipăt de dragoste la rugăciune. Căci rar între noi în tăcere Cade o frunză la câteva ere Și fără să știe Cu ce rost, Cu ce cost, Universul o-nvață recunoscător pe de rost
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
carte, și ar face plaje pînă la ora 12, astfel că ploaia asta cu aspect de mistificație, care îi lungește ziua, și așa nesuferit de lungă, cu aproape trei ceasuri, a căror utilizare pune probleme fără ieșire, o aduce aproape de disperare (Cristina are 23 de ani și disperează cu ușurință). De altfel ploaia a răsturnat după cît se pare și planurile altor persoane de prin vecini. Adineauri, într-o poartă de peste drum, o fată voinică cu fustă scurtă albă și pulover
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
într-un hedonism deșănțat și cinic, într-o nevoie continuă de scandal, amuzament și farsă crudă, în histrionism "sans rivage". Totul în lumea lor - rareori penetrată de intruși - este exacerbat de prezența tenace a unui sentiment nedeslușit de teamă și disperare. Membrii acestei caste în ruină au reacții extreme și impulsuri fioroase, iubesc și urăsc cu patimă incendiară. Senzația de sfîrșit de cursă îi face să se agațe de orice le-ar alunga plictisul, să găsească cu o disperată înverșunare, spre
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
la demolarea imperiului moscovit, artificial și putred. A putut să-și aleagă o mie de disperați, de imbecili și de fanatici. Fiindcă aceasta este metoda răzbunătorilor: să organizeze în jurul lor o mie-două de aventurieri cărora restriștea le-a dat curajul disperării și, printre aceștia, câteva zeci de debili mintal, estropiați fizic și moral, în sufletul cărora prinde rădăcini, cu ușurință, aberația măsluită de ideal. Orice răzvrătitor are nevoie, pe lângă declasați, de fanatismul disciplinat, de devotamentul orb, gata de crimă al semi-nebunilor
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe care le asmuță. L-am scris cândva. Acuma disperarea de a-l fi uitat mă roade. Ca o iască îl simt crescând la subțioara dreaptă. Dacă-aș putea să iau asupră-mi toată durerea din cuvinte, spaima-nchisă-n plictisul după-amiezii și lumina de pe spinarea nopții mele - poate că
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Aurel Pantea Leșinam prin baluri, eram absurzi, desfrînarea ne era singura regulă, și ne era frig, cumplite erau secundele, cînd beam poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
ne era singura regulă, și ne era frig, cumplite erau secundele, cînd beam poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu mai erau soluții, iubeam stările fără soluții, ripostam cu mine era
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
toate detaliile acolo trimit - dar în care picioarele sofalei sînt rupte și proptite, iar eticheta pavează un abis: , Încă de atunci știam că ceea ce voi purta mereu după mine va fi o galerie lungă, fără legende, a tuturor morților și disperărilor mele, galerie pe pereții căreia începusem să agăț deja tablouri în tente întunecoase, ca piese dintr-un puzzle pe care nu aveam să-l rezolv eu. Eu doar îl construiam. Încă de atunci simțeam că organul păstrării bucuriilor îmi lipsea
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
dacă libera exprimare a ideilor devenise ceva periculos, dacă presa însăși era previzibilă, în funcție de cât putea să înșface din faimoasa ,reclamă guvernamentală", astăzi trăim în plin haos al potopului mediatic. Ororile aruncate în pagină indică, în cel mai bun caz, disperarea unor patroni ai trusturilor de presă că vor pierde startul în noua competiție pentru reclame, sponsori și alte binecuvântate avantaje ale economiei așa-numite de piață. Intrăm, așadar, în iarnă ca mai de fiecare dată în ultimii cincisprezece ani - intrăm
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
și cuvântul meu nu arată spre un ins anume, ci spre o idee vinovată. O abstracție ireductibilă în arta de a extermina. Privesc orice îndemn la iertare cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea mea. Silită sunt în ceasurile de disperare să gândesc alternativa unui Dumnezeu adus la exasperare prin ceea ce facem, și gata aproape să nu mai vrea ceea ce numai El singur poate: Să ierte.
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
B.: În Fețele tăcerii, da, destul de mult. Inclusiv acea asociație, ,Sugativa", unde seară de seară ne întreceam cine putea bea mai mult. M.I.: Ați trecut și prin asta? A.B. : Da, a fost o experiență cumplită. Mă încerca așa, o disperare, o stare îngrozitoare că nu voi mai putea părăsi satul, că nu voi avea ce mânca... Apele luaseră podul, acoperiseră și drumul spre Baia Mare. In lipsa altor alimente, mâncam cartofi. Îi număram: azi zece, mâine nouă, poimâine opt, pentru că nu
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
adevăr în ironie. 1 Spusele mele nu au nicicum drept scop nerecunoașterea sau minimalizarea tendințelor serioase ale epocii, însă ar fi de dorit ca seriozitatea ei să fie mai serioasă. (n.a.) 2 Așa ceva apare cel mai frecvent în legătură cu o anumită disperare, și e de găsit deseori la umoriști, de exemplu, când Heine cugetă bajocoritor care e mai rea, o durere de măsea sau o conștiință încărcată, și declară că prima. (n.a.) 3 În original e folosit cuvântul Arv, numele unui personaj
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
basarabeană este ruptă dramatic între naționalism și postmodernism, disputată, fără putință de împăcare, între două generații aflate la antipod. Generația scriitorilor luptători pentru limba română și pentru drepturile naționale se simte trădată, abandonată, ignorată, marginalizată, sfidată și reacționează violent, cu disperare, la orice punct de vedere exclusiv estetic. Acesta a fost punctul de vedere al lui Dumitru Matcovschi, profund decepționat de noul mers al literaturii și al valorizărilor. Pe de altă parte, am constatat o resemnare, dar și o privire senină
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege greu chemarea din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul la o astfel de provocare e una din paginile pline
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
simbolică, în care nici măcar dispersia obiectelor și balansul bahic al celui ce spune ,eu" nu dezechilibrează, cum ar fi fost de așteptat, versul, strofa, poezia în întregul ei. Reziduurile sunt expresive stilistic, iar scrumul nu se risipește la fâlfâirea paginilor... Disperările, angoasele își găsesc mereu o oglindă rece și clară în care să se reflecte, convulsiile ființei nu provoacă tensionarea și scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
acestora a fost esențială pentru a da pe final un mesaj de unitate. Pe de altă parte, Victor Ponta și PSD, au făcut o serie de alianțe cu populiștii și extremiștii, cu Dan Diaconescu și Vadim Tudor. Compromisul a trădat disperarea de a câștiga cu orice preț alegerile prezidențiale și a arătat că voturile nu ai nici culoare, nici miros, mai ales în alegerile prezidențiale. De asemenea, social democrații mai aveau la dispoziție și voturile lui Călin Popescu Tăriceanu (508.572
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
partid cu totul și cu totul nou. Riscul e imens, iar rezultatele s-ar putea să semene cu mai vechea încercare a URR-ului de a intra pe scena publică. E limpede, însă, că nu de bună voie, ci din disperare, a ajuns Geoană la această idee. Nu e rău că, în ceasul al treisprezecelea, sunt lansați în politică, masiv, tinerii. Dar cine are, în clipa de față, ochi și urechi pentru ei? O fi sunând bine o echipă fără Hrebenciuc
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
Soljenițîn îi plac șoselele din Germania" sau "Astăzi Soljenițîn s-a plimbat singur". Hărțuirea de care are parte, răstălmăcirile cuvintelor rostite și goana mediatică după senzaționalul creat din nimic îl transpun pe Soljenițîn într-o stare de spirit vecină cu disperarea. Totul i se pare fals și superficial. Între lumea de aici și Occidentul pe care și-l făurise în imaginație nu există decît foarte vagi legături. În plus, aici îi lipsește ceva: îi lipsește riscul, îi lipsește primejdia de moarte
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
deranjează profund e faptul că niște întâmplări ce țin de stricta activitate privată a omului devin, prin televiziuni, evenimente la care ești obligat să participi. Ce mare scofală că niște indivizi stau tolăniți pe plajă și trag la beri cu disperarea cuiva dezhidratat de soarele Saharei? La urma urmelor, treaba lor. Dacă-și găsesc un sens al vieții în astfel de ocupații, n-au decât. Dar de ce sunt eu obligat, ca plătitor de abonament, să fiu martorul grohăiturilor impudice și-al
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
televizor oră de oră reportaje în care oameni cu fețe desfigurate de osânda apelor Dunării și cu priviri pustiite de lacrimi de-atâta zbucium sufletesc, abia mai reușeau să spună câte-un cuvânt; astfel am văzut în imaginile televizate întruparea disperării umane și n-am putut avea simțământul sărbătoririi depline când apele, înfiorându-ne cu necruțătoarea lor putere, dărâmau case, acopereau sate și năvăleau peste cimitire tulburând însăși liniștea morților... Ne refugiaserăm fiecare în sine și în tăcere, doar soacra lui
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
întregul respect cuvenit funcțiunii obștești, dar și cu adâncă uimire, secretă, eventualul, vigurosul, veselul râset prezidențial, cel dintâi, cetățenesc, din ce mai credem noi azi, că este, că va fi,... ei bine, țineți-vă cu tărie!... EUROPA voastră mult, cu disperare visată, ? na-vă Continentul necesar ? și să auzim cu toții numai și numai de bine...nești, ? orice s-ar spune, eram gata intrați în Europa. Numai fiindcă Ion Barbu, poetul matematician, scrisese și tipărise întâiași oară, într-o carte, în România
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]