4,131 matches
-
drumul lui Corto. Asia ce adăpostește comoara lui Alexandru Macedon este un tărâm dominat de interacțiunea dintre marile grupuri ce se ambiționează să cucerească teritoriile ce supraviețuiesc agoniei imperiilor. Dezertori turci, adoratori ai sectei asasinilor, naționaliști armeni și bolșevici își dispută întinderile de pământ peste care se întinde umbra revoluției. Ca și în Siberia, Corto este personajul-punte dintre epoci și lumi. La granița dintre Persia și Uniunea Sovietică, o convorbire purtată pe cel mai amical ton posibil relevă amiciția dintre Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de zuluși, englezi și buri, Sudul în care se află ținuturile lui Allan Quartermain. Cato Zoulou are în centru profilul tulbure și rebel al unui locotenent dagradat pentru comportament indecent, Milton Cato, după cum evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
șapte ani (cel pe care îl imortalizează Fenimore Cooper), viitorii ameri cani sunt legați încă de îndepărtata lor patrie de peste mări. O patrie de care se simt însă din ce în ce mai străini. Aruncați de destin în aceste spații pe care și le dispută cu indienii, obligați să-și inventeze o rațiune de a fi și un mod de a se înscrie în ordinea ciudată a noului lor cămin, americanii se îndreaptă către un viitor încă nesigur. Icoana Republicii este departe, iar realitatea cotidiană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și indieni este continuă, iar pacea este doar un armistițiu între două bătălii. Lecția Războiului de Șapte ani este una pe care nimeni nu o poate uita. Națiunile indiene sunt atrase în acest vârtej al luptei dintre facțiunile care își dispută supremația pe teritorul american. Neutralitatea nu face decât să amâne momentul dramatic al opțiunii. Ca și în textele lui Fenimore Cooper, indienii sunt cei care se ucid între ei, sub presiunea înaintării inexorabile a frontierei către vest. În acest loc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
redată civilizației, este făptura ce luminează acest spațiu pătat de sânge. Angajată în lupta de emancipare a coloniilor, spion american în tabăra engleză, Mohena moare departe de Criss, pe malul unui râu. Ceea ce rămâne este scalpul pe care și-l dispută, ca trofeu, englezii și aliații lor indieni. Ca și dragostea, prietenia este unul dintre rarele repere ce conferă umanității de frontieră trăinicia ei. Între Criss, colonistul, și Patrick, adolescentul englez trimis să servească în armata colonială, legătura este mult prea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este un pământ care mustește de taine și de sânge. Condiția supraviețuirii este rapiditatea mânuirii armei și a toporiștei. O clipă de somnolență poate fi poarta către moarte. În America care i se dezvăluie lui Nightly, francezii și englezii își dispută un spațiu vast, ce pare ochiului european aproape nemărginit. Indienii aduc în această luptă cotidiană și surdă ritmurile propriilor lor conduite marțiale. Indiferent de tabăra pe care o aleg, indienii sunt motivați de orgoliul celui care vede gloria ca final
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sale de bătălie. Africa anului 1935 este unul dintre acele spații ce evocă forfota cinematografică a filmului noir hollywoodian. În Alexandria și în Cairo, acolo unde se joacă cărțile acestui Mare Joc al Orientului, spionii italieni și cei englezi își dispută informațiile în decorul crimelor care se comit la colț de stradă, pe ascuns. Ambițiile imperiale ale Africii sunt fundalul pe care Micheluzzi își plasează personajele : imprevizibile și enigmatice, torturate de întrebări și tentate de gesturi eroice, ca și de lașitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca diriginte, dar de fântâna cu roată din vecinătatea gazdei mele n-am mai dat. Dispăruse între timp. Iată, deci, că mă pot lăuda ca fost locuitor al locului de care mata ești atât de legat. Apoi, cotenii matale își disputau în fiecare primăvară imașul din vecinătate, în luptă cu cei din cartierul Munteni, la care luau parte uneori și unii normaliști. După cum vezi și mata, pixul meu a cam luat-o razna... Revin la rândurile scrise de mata și mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poster cu Sunshine Girl prins În pioneze pe tavan. Mă aflam de două luni la Londra, unde turnam două emisiuni de televiziune de cincizeci de minute despre modă și unde aveam „o problemă“ cu o fată pe care și-o disputau cei mai buni fotografi ai epocii, Clive Arrowsmith, Barry Lategan, David Bailey, Henry Clarke, Norman Parkinson, Dick Avedon, nume pe care le-am ținut minte pentru că Maureen anula Încontinuu pentru ei Întîlnirile pe care mi le fixa mie. La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luminată de un tonomat multicolor care strălucea În fundul sălii, la fel de emoționant pentru mine ca și candelele cu ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam cu una, cu alta, cu o a treia, ele se lipeau de mine și-mi pipăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un farseur nu l-ar semna niciodată. ă Prin urmare, avem de a face cu o farsă, insistă Porfiri cu agerime, ca și cum lucrurile erau clare. ă Nu neaparat, obiectă Nicodim Fomici, care se trezi brusc în situația de a-și disputa primul punct de vere. Poate că l-a scris cineva implicat într-o astfel de crimă. Porfiri îi aruncă lui Nicodim Fomici o privire plină de uimire, ca și cum nu s-ar fi gândit la această idee niciodată. Ofițerul se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lovi-o iar și iar, așteptând să vadă țâșnind dinăuntru o scânteie, dar scânteia nu pare dispusă să se arate, Cipriano Algor străbătuse trei kilometri buni gândindu-se la asta și aproape că renunțase, Isaura Estudiosa se pregătea să-și dispute terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau polemiștii ăia catolici care lucrează pentru ei Îi atacă sub pretext că sunt eretici și Îndrăciți?“ „Păi n-oți vrea să pretindeți ca iezuiții să se țină pe o singură linie, altfel ce iezuiți ar mai fi?“ Ne-am disputat Îndelung asupra propunerii mele și până la urmă am hotărât, de comun acord, că era mai bună ipoteza inițială: Rozacruceeni erau momeala aruncată francezilor de către baconieni și de către nemți. Dar iezuiții, imediat ce apăruseră manifestele, le Înțeleseseră jocul. Și se aruncaseră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de zeci de ori. — Sunt lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Mefisto din Faust-ul lui Goethe. În traducerea lui Carlyle F. MacIntyre (New Directions, 1941) pasajul sună așa: Sunt parte din partea care la început a fost întregul, parte din întunericul care a dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure de frig sub cămașa ușoară. Au trebuit să-și deschidă drum dând ghionți printre cei trei sute de pasageri de curând vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză de sinucigaș pe șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sine și pentru sine, este autonom și pe baza acestei caracteristici poate sa fie tratat rațional, adevărata natură este un produs al spiritului care cercetează natura și astfel „știința [naturii] presupune spiritul” și „este absurd ca științele spiritului să își dispute cu științele naturii niște drepturi egale”. Convingerea sa este că prin intermediul fenomenologiei intenționale, spiritul a devenit câmpul experienței științifice sistematice. El consideră criza existenței europene ca pe o prăbușire de suprafață a raționalismului, ținând cont de faptul că rațiunea decăderii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
3), 226, s-a spus despre Rinaldeschi că "per intercessione della SS. Vergine fu visto disputare l'anima sua da demoni e dagli Angeli, quali la portarono în Paradiso" [prin intervenția Prea Sfintei Fecioare se vedea că sufletul său era disputat de demoni și de îngerii care l-au dus în Rai ], dar din moment ce imaginea luptei pentru sufletul sau nu era menționată în celelalte registre ale Companiei celor Negri, și nici în celelalte surse scrise, declarația reflectă probabil o interpretare ulterioară
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ar fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară În legătură cu Înscrierea În Mișcarea Legionară a genialului poet, dramaturg și filosof Lucian Blaga. Preopinentul nostru susținea cu obstinație că Lucian Blaga n-a fost membru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când Într-o parte, când În cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână, murmur eu În timp ce Jean-Claude a dispărut În laptopul lui, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când într-o parte, când în cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână, murmur eu în timp ce Jean-Claude a dispărut în laptopul lui, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau de străbătut, ca odinioară, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cazul în același țel. Inegalitățile aproximative de nivel se atenuează în urmărirea frenetică a aceleiași finalități. Națiunile între ele își aranjează tragedia. Ea este însă incomparabil mai mare pentru popoarele ce doresc să se cristalizeze în națiuni, pe când altele își dispută întîietatea ca mari puteri, procesul de la popor la națiune rezolvîndu-l demult. Ca să nu fie înghițite de marile puteri, saltul în istorie le este singura salvare. Altă cale nu există de a învinge inegalitățile de nivel istoric, sursa tuturor conflictelor. Saltul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]