2,306 matches
-
1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epică sau narativă, cu aventurile, serbările, descrierile, plăcerile și răutățile ei. Viața contemplativă devine activă; lumea cealaltă dispare din literatură; omul nu mai trăiește în spirit, în afara lumii, ci se cufundă în ea, simte viața și o gustă. Cerescul și divinul sunt alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
l-a numit pe Aron Densușianu într-o paranteză, ca și când ne-am putea dispensa de el. A stat în paranteze Aron Densușianu, cu celebrul său pamflet „Literatura bolnavă”, în fața generației lui Călinescu, chiar în fața generațiilor create și rămase în emulația „divinului critic” dar acum, de câțiva ani buni, parantezele au sărit în aer, Aron Densușianu, Alexandru Grama, Petre Grădișteanu, Anghel Demetriescu și ceilalți din stirpea loc sufletească s-au liberat, circulă, reînvie prin ei înșiși dar și prin emulii lor conștienți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fără soț” este: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele atingătoare sau amintind de Fecioara Maria). Poetul vorbește, însă, de candela, una singură, aceeași, a iubirii; după opinia mea, el nu compară femeea cu un înger, ci o consideră chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în cărțile mele de ce) că volumul său de poezii, construit de el însuși, trebuia să se încheie cu „Rugăciune”, așa cum încheie Titu Maiorescu o ediție târzie a sa, ca gest (cerere, rugare) de iertare creștină pentru că discută cu atâta insistență divinul feminin. E multă remușcare pentru hybris la Eminescu, abia dacă se întrevede curajul, clipa de a cugeta pe când „anii de păreri de rău” sunt pregnanți; această penitență este de sorginte creștină. Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face după fazele lunii, luna veche statornicește construcția, caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa reconstruiește umanul din perspectiva integrării în universal 81: "Dracul a făcut casa, dar fără ferești; cara cu sacul lumina în casă. Trece Dumnezeu pe acolo și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hierofanică, punând în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la copilul care există încă în noi" (p. 25); d. relația cu propriii noștri părinți: "aceste relații prea adesea ne consumă energia și trebuie permanent redefinite, reclarificate, reafirmate în noi limite", menționează J. Salomé (2002, p. 26). e. relația cu divinul, "cu acea parte care rămâne neatinsă în noi și ne unește cu infinitul" (idem, p. 26), cu absolutul, cu eternitatea, cu desăvârșirea. Relațiile intime Oamenii, cei mai mulți, nu se mulțumesc cu relații superficiale, ocazionale, instituționale. Ei au nevoie de raporturi stabile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Nebunia, ca paradox al naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul colectivităților umane, o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o concepție sub specia eternității. Rațiunea , care aspiră la totalitatea eternă, accede în același timp șa substanța dincolo de timpul ce aparține modurilor, iar prin înțelegerea necesității cauzale a lui Dumnezeu ea depășește efemerul, atingând voința eternă și de neclintit a divinului. Dumnezeu , ca singura substanță creatoare, este numit Natura Naturans, în timp ce modurile și atributele, ca substanțe create, sunt Natura naturata. Ceea ce este constrâns în natură este lucrul și la jumătatea distanței dintre lucru și Dumnezeu se află omul care se mișcă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
adevărata libertate nu poate fi altceva decât necesitatea divină. Și aceasta pentru că nu te poți împotrivi libertății Lui, pentru că El este totul, care ne include ți pe noi ca moduri. Omul spinozist, care-și dobândește umanitatea în măsura în care se apropie de divin, avansează de la o stare pasivă la o stare activă, de la situația pietrei neștiutoare de cauza externă ce o determină la o stare privilegiată întrucât posedă idei adecvate. Deoarece ordinea lumii este ordinea ideilor adecvate, ”eu sunt un principiu activ pentru că
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de idei, întâlnim mai multe notații ca acestea: „Omul modern se scutește de probleme. Că există un sens metafizic al contradicțieiă? Dar modernul nu vrea să vadă decât un sens logic. Că e o problemă a principiului prim sau a divinului? Că sufletul e totuși o problemă? Pe modern nu-l interesează. El vorbește numai despre ce se poate vorbi (Wittgenstein) și tace despre rest.“ „Care sunt zeii lor: Wittgenstein și Gödel. Negativitatea însăși - dar una care nici nu sperie (ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu ochii sau să-ți închipui în mod real acest corp fabulos cu treisprezece mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le cuprindă. În călătoria noastră către creste avem ca primi îndrumători
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe mai devreme, vorbește despre "creativitatea falsului" și sprijină viziunea lui Nietzsche asupra divinului minciunii, el riscă să fie criticat pentru stilul prețios, lucru pe care chiar îl face Max Black (1983:135). În orice caz, trecerea de la refugiul imaginar la, să zicem, Lilliput, este destul de greu de realizat. Totuși, afirmația lui Steiner este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stilizat apare pe monezile de argint ale geților iar pe tăblița 17 calul este culcat pe pământ parcă așteptînd mesajul preotului judecător care hotărăște în numele lui Zabelo. Grecii l-au preluat sub forma de Hermes cu toate atributele lui Sarmis divinul sau Mitra cum i-au spus romanii. Herodot spune despre regii Traciei că adorau dintre toți zeii mai mult pe Armis pe care-l considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Arimaspii După poetul Pindar, hiperboreii purtau pe cap coroane aurite de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
scrie operele din care numai Viețile cezarilor. Doisprezece cezari a reușit să străbată timpul. Textul românesc este tradus după unul german apărut în anul 1908, iar acesta este tradus du-pă un manuscris latin din secolul Xl. În Cartea a doua Divinul Augustus la 63 spu-ne despre aranjamentul matrimonial al împăratului roman: ,Cu Scribonia a avut o fată pe Iulia... Pe Iulia a căsătorit-o mai întîi cu Marcelus, fiul surorii sale Octa-via, abia ieșit din vîrsta copilăriei, după moartea lui Marcellus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prin excelență la o asemenea valorificare, reînviind parcă spiritul spadasinilor cuvîntului din elegantele saloane pariziene de acum două sau trei veacuri. Nu ne propunem aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forțeze omul să rămână drept; ar încerca în van să îl forțeze să rămână devotat. În rest, nu eu sunt cel care a inventat această distincție. Așa cum am spus mai devreme, acum optsprezece secole aceste cuvinte au ieșit din gura divinului fondator al religiei noastre: Legea vă zice: Nu faceți altora ceea ce n-ați vrea să vi se facă vouă. Iar eu vă spun: Faceți altora ceea ce ați vrea să vi se facă vouă. Cred că aceste cuvinte fixează limita care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de elită, revista propune și promovează intelectualismul ca formulă ideologică și estetică: „Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
o mână rece Și alta plimbi pe piano de moarte trist cântând. Într-un imn mistic, dedicat pianului, cântă la clavir (tablou grațios) un "arhanghel". Ah! cât de mult îmi place armonia cea lină Ce sânul tău produce, o, pianule divin! Frumos ceresc arhanghel! începe dar de cântă, Te pune-acum la piano și cântă în delir, Înalță sus la ceruri armonia-i cea sântă, Și inima-mi și suflet dintr-însa se inspir. Poetul avea noțiuni de estetică, și într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Umflîndu-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Se poate ghici în înmulțirea prin negi procesul magic al nașterii prin cristalizare, nativitatea în regnul mineral al smaraldelor. În Blesteme (tema are tradiție în literatura noastră), partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin și înmulțirea dezordonată, parazitară, replică diabolică la nativitatea cartofilor și smaraldelor, urmare la geneza mușiței pe care a invocat-o cu altă ocazie poetul: Pe tine, cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită socială, singură a fost considerată demnă de a împărți camera nupțială cu divinul Augustus. Ovidiu o sfătuiește pe Fabia să aleagă momentul cel mai oportun pentru a se apropia de Livia ca să-i susțină cauza. Nu trebuie să apere factum-ul poetului, iar greșeala trebuie tăinuită: "Nec factum defende meum; mala causa silenda est
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să dăm crezare lui Platon, așa cum ne îndeamnă "divinul" critic, "realitate" autentică nu posedă decât ideea, iar scriitorul, dacă admiră înțelepciunea, trebuie să fie "realist" id est să creadă în realitatea "ideii", și numai din unghiul acesta va fi el îndreptățit să privească viața, per speculum et in aenigmate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de patru secole, a permis înflorirea unei civilizații originale. DOCUMENT 1 Împăratul Claudiu propune intrarea galilor în Senatul Romei 1. Extras dintr-o inscripție gravată pe o placă de bronz și găsită la Lyon: "În mod cert, printr-o inovație, divinul Augustus, fratele bunicului meu, și cu unchiul meu Tiberiu Cezar au vrut ca toată floarea coloniilor și municipiilor și înțeleg prin aceasta oameni distinși și bogați să se găsească în această curie. (...) Senatori, cu timiditate am trecut granițele provinciilor cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]