2,116 matches
-
și navigația. Astfel, în 1651, adoptă Actul de navigație, prin care se proclama monopolul de stat asupra tuturor importurilor, ceea ce punea capăt primatului olandez în comerțul maritim spre Anglia. În 1655, Cromwell obține Jamaica de la Spania. În plan intern, deosebirile doctrinare dintre Parlament și armată cauzează tensiuni, apărând diferențe de interese între moderați și radicali. Oliver Cromwell își impune, treptat, autoritatea, culminând cu dizolvarea "Parlamentului cel Lung" (1653) și promulgarea a diferite instrumente de guvernare prin care se instituia în Anglia
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă și imaginea sa publică a suferit
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două Biserici. Papa Paul al VI-lea a făcut una din cele mai importante contribuții teologice și doctrinare: prin declarația Nostra Aetate din 28 octombrie 1965, Vaticanul a adoptat o atitudine egalitară față de întreaga umanitate și a exculpat poporul evreu de acuzațiile legate de moartea lui Isus. Concomitent cu destinderea americano-sovietică din anii 1970 papa Paul al VI
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Justiție care, la 6 mai 2008 a anulat sentința Curții de Apel București și a respins definitiv cererea de revizuire a sentinței date de Tribunalul Poporului din București, din 17 mai 1946. În privința orientării politice, Antonescu nu a fost un doctrinar. Plin de contradicții, el s-a situat pe poziții nete de extremă dreaptă, preluate ca atare de la legionari. În octombrie 1942, într-o scrisoare către C. I. C. Brătianu, Antonescu critica vehement atât acceptarea condițiilor Congresului de Pace de la Berlin, ca
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Partid politic parlamentar înființat în 2010, prin unirea majorității grupului parlamentar al independenților într-o singură formațiune. Conține foști membrii PSD, PNL, PC, iar în 2015 a absorbit ultimele rămășițe ale fostului Partid al Poporului-Dan Diaconescu, o formațiune fără identitate doctrinară evidentă, care s-a bucurat de un succes efemer la alegerile din 2012, după care s-a dizolvat treptat, în special după ce liderul și fondatorul său a fost condamnat pentru șantaj, iar postului său de televiziune i s-a retras
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
debutul secolului V, sfanțul Augustin, deja la o vârstă respectabila pe atunci, scrie (în Confesiuni, cartea 10, capitol 30, paragraf 42) despre cum se ruga fierbinte la Dumnezeu ca să-l libereze de jenă poluțiilor nocturne; Luther, un dușman declarat atât doctrinar cât mai ales practic al celibatului, remarcă (Clerical Celibacy, The Heritage, William E, Phipps, Continuum 2004, p. 154) și el dificultățile întreprinderii când amintea că atunci când îl apucau dorințele sexuale, sfanțul Ieronim se bătea cu cărămida-n piept, desi bietul
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
toți artiștii și scriitori acelor timpuri: una tradiționalistă și conservatoare, cealaltă emancipată, capabilă a-și însuși formule noi, de primenire a expresiei și a limbajului. Au existat tabere adverse care au avut conducători de direcții și fondatori de reviste, ideologi doctrinari și partizani zeloși. Printre ei se pot enumera Alexandru Macedonski, Nicolae Iorga, Aurel Popovici, Garabet Ibrăileanu, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și mulți alții. Adesea, partizanii unei grupări fraternizau cu cei din gruparea adversă. Existau rupturi și dezertări, încercări de conciliere
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
religioasă a lui Kant". Un an mai târziu își doctoratul în filozofie publicând această lucrare la Universitatea din Tübingen. La 30 de ani, în 1905, răspunde solicitării unei asociații evanghelice pariziene care solicita un post de medic. Dar convingerile sale doctrinare îi cereau mai mult. Spre surprinderea prietenilor și a rudelor, renunță la acest post și se înscrie din nou la Universitate cu intenția de a obține doctoratul și în medicină. La vârsta de doar 38 de ani, Schweitzer își luase
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
are efect vindecător și toate bolile își au originea în minte, "Inteligența Infinită" sau "Dumnezeu" este omniprezent(ă), duhul (sau spiritul) este totalitatea lucrurilor reale, individualitatea umană reală este divină, gândul divin este o forță a binelui. Cu toate că nu este doctrinară și nici monolitică, în general cei care aderă la Gândirea Nouă în prezent cred că interpretarea lor a Lui "Dumnezeu" sau "Inteligența Infinită" este "supremă, universală și pentru totdeauna", că divinitatea sălășluiește în fiecare persoană și toți oamenii sunt ființe
Gândirea Nouă () [Corola-website/Science/318703_a_320032]
-
largă, învățăturile lui Bailey nu sunt decât reafirmări și dezvoltări ale " Doctrinei Secrete". Bailey a moștenit de la Blavatsky și Leadbeater o predilecție pentru detaliile exagerate și schemele complexe clasificatorii. Cărțile ei introduc de asemenea atât accentuări, cât și noi elemente doctrinare". În contrast cu cele de mai sus, unii critici teosofi au susținut că există mari diferențe între ideile lui Bailey și teosofia lui Blavatsky, precum adoptarea lui Bailey a unor termeni și concepte mistice creștine și acceptarea lui C.W. Leadbeater. Nicholas
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
orientării vocaționale și ale relevanței caracterologiei pentru educație; în domeniul istoriei educației a publicat studii despre paideia greacă și despre educatori străini precum Pestalozzi și Maria Montessori, precum și despre portughezul Adolpho Coelho, între alții. În domeniul literar a fost colaborator doctrinar al grupului animator al revistei Presença și a menținut un contact persoal și epistolar cu scriitorul german Hermann Hesse (Premiul Nobel pentru Literatură în 1946), în a cărui operă se reflectă problematica educativă, din inițiativa sa publicându-se, în 1952
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
crezut) universal, întotdeauna și de către toți (creștinii) ). Nu se accentuează învățăturile ori interpretările caracteristice fiecărui părinte bisericesc, ci acele învățături și interpretări biblice asupra cărora au căzut de acord părintii bisericești, atât din Răsărit cât și din Apus. În afară de învățăturile doctrinare ale părinților bisericii, paleo-ortodoxia este de asemeni caracterizată prin reînnoirea interesului față de liturghia (ortodoxă) și îngrijirea pastorală. Paleo-ortodoxia nu este interesată în diferențele denominaționale. Cea mai mare parte din teologii paleo-ortodoxiei provin din aripa conservatoare a protestantismului clasic ori din
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
de prim rang”. El era absolut convins de vinovăția lui Dreyfus, convingere ce i-a fost întărită de legenda mărturisirii, în care credea după ce s-a întâlnit cu principanul martor în acest sens, căpitanul . Cavaignac avea însă și onestitatea unui doctrinar intransigent, dar nu știa absolut nimic din dedesubturile afacerii, informații pe care statul major s-a ferit să i le încredințeze. El a aflat cu mare suprindere că ansamblul dovezilor pe care se bazase acuzarea nu fuseseră deloc expertizate, Boisdeffre
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
serioasă la acest nou punct de vedere, bazându-se pe poziția tradițională a mileriților pentru a-și susține poziția. "În consecință, Jones a fost privit de unii ca promotor al noii 'erezii' istorice, în timp ce Waggoner era considerat proiectantul unei deviații doctrinare - asta era linia de plecare ce trebuia să fie stabilită la întâlnirea de la Minneapolis." Păreri preconcepute și prejudecăți puternice se înrădăcinaseră adânc datorită neînțelegerilor din ultimii doi ani dintre Waggoner și Butler, și dintre Jones și Smith. Mai înainte de respectiva
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
75% din populație ), de unde au ajuns și în Zanzibar, mici facțiuni kharigite, așa-numiții ibadiți (sau, frecvent, abadiți), după ibn ʹIbăḍ (arabă: عبدالله بن اباض التميمي ), cel mai tolerant dintre întemeietorii unor schisme kharigite. Spre deosebire de creștinism, în islam, nu discuțiile doctrinare ci în primul rând neînțelegerile politice au dat naștere la schisme și erezii. După părerea lui Șahrastani, renumit istoric al religiilor de origine persană, cea mai sângeroasă dintre aceste lupte a fost aceea provocată de chestiunea califatului, de care Coranul
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
Palestina, în Hijaz și în Egiptul de Jos. Înainte de perioada otomană, școala șafeită număra cei mai mulți adepți, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Mormântul fondatorului se găsește la Cairo, de unde se răspândește învățătura șafeită. Școala al-Azhar a fost transformată în centru doctrinar de către fatimizi. Printre personalitățile de rit șafeit se numără al-Ghazali. Școala șafeită a avut pretenția să se interpună, să împace și să afle calea de mijloc între hanefiți și adversarii lor. Metoda ei a reușit cel puțin să determine mai
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
încredințare către tată cu prezumția de încredințare către mamă s-a făcut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului al XX-lea. Schimbarea a fost generată de anumite modificări legislative din Anglia, superputerea la nivel mondial, din acea vreme. Schimbarea doctrinară de la acel moment a purtat numele de Doctrină a "anilor tandri".. Ca urmare a acestei doctrine, în majoritatea cazurilor, într-un divorț în care erau implicați copii cu vârste sub 10 ani, mama primea custodia minorilor, exceptând cazului în care
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
arbitrară, de cuvintele apostolilor, dogmele ortodoxe valide, de doctrinele false. Tocmai de aceea, conștiința dogmatică a Bisericii, exprimată în cărți de cult, în practica de cult și în cea liturgică, în experiența spirituală a sfinților, își atribuie o mare valoare doctrinară. Într-adevăr, Biserica, care se pretinde stâlpul și temelia adevărului (I Tim. 3,16), care ar fi inspirată de Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, este aceea care ar fi reținut ceea ce este obligatoriu pentru mărturisirea de credință (omologhia) personală, în vederea
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
două state românești. Ca urmare, PNL nu devine partid parlamentar. În perioada imediat următoare, PNL se concentrează pe imperativul unirii efortului politic. Partidul Național Liberal devine inițiatorul cascadei de fuzionări ce a condus la consolidarea forțelor democratice de diferite orientări doctrinare. Un prim-rezultat a fost crearea, la 24 martie 2002, a Partidului Liberal, prin fuziunea a trei partide: 1) Uniunea Social-Liberală “Forță Moldovei” (USLFM), constituită la 22 septembrie 2001 prin unificarea Partidului Liberal, format în 1993, cu Mișcarea social-politică “Pentru
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
în alegerile din 2005, AMN nu și-a atins scopul, pentru care s-au făcut compromisuri privind doctrina și politicile curente, - înlăturarea comuniștilor de la guvernare. AMN nu a identificat un lider carismatic și capabil să consolideze un partid cu divergențe doctrinare, dar de natură să-l înfrunte pe liderul comunist autoritar V.Voronin. În aceste condiții, construcția politică AMN a început să se destrame. A devenit clar că e nevoie de un proiect politic nou, în stare să învingă pericolul comunist
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
început să se destrame. A devenit clar că e nevoie de un proiect politic nou, în stare să învingă pericolul comunist, să schimbe radical modul de dezvoltare al Moldovei. Grupul politic din interiorul AMN, rămas fidel în toate împrejurările identității doctrinare PNL, a propus reformarea AMN prin revenirea la unirea ideii liberale cu cea a renașterii naționale. Însă conducerea oportunista a AMN, făcând front comun cu liberalii de ocazie din fostul Partid Liberal, au eliminat din partid adevărată aripa liberală. Eliminarea
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
toți creștinii, în timp ce beatificații erau de cele mai multe ori recunoscuți de un episcop și venerați în dioceza să). Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii ale Scripturii din Epistolele Sfanțului Pavel , inclusiv Evrei și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare inclusiv o serie de predici. În "De institutione clericorum" a pus în evidență opiniile lui Augustin și ale Sfanțului Grigorie cel Mare despre formațiunea necesară pentru o îndeplinire judicioasa a funcției clerice. [2] Una dintre lucrările sale cele mai populare
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
o variantă provincială de unitarianism combinată cu puternice trăsături evanghelice. Crezul fundamental al acestei mișcări implică o viziune raționalistă, anti-credală, reducționistă a doctrinei creștine. „Nu avem alt crez decât Biblia”. Suspiciune pentru tot ce nu poate fi explicat rațional. Testul doctrinar era: se conformează oare cu citirea cea mai evidentă și literală a Bibliei? Joshua Himes, James White și Joseph Bates erau membri ai acestei mișcări când s-au alăturat mișcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptiști
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât însă prioritatea mișcării nu consta în rezolvarea diferențelor doctrinare, adventiștii nu au făcut din aceste diferențe un motiv de dispută. După 1844, unele ramuri millerite au împrumutat opinii antitrinitariene, preluate din surse (literare sau personale) de esență unitariană (H. Grew, G. Storrs, The Christian Connection etc.). G. Storrs și
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
unde e descrisă o categorie de spirite, comparabile cu îngerii darși, cu demonii, numiți Fravashi), susținând astfel scopul teologic de a organiza , cete îngerești’’ luminoase și oștiri întunecate satanise (de fapt demoni), deci și interesul unei ierarhii, care se constituie doctrinar abia în creștinism. Textele biblice vechi nici nu folosesc mereu noțiunea de înger (deși de obicei termenii alternează); astfel ,îngerul’’ care se lupta cu Iacob este numit de fapt om și Dumnezeu (El), deoarece acolo este prezent El, Yahweh însuși
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]