24,150 matches
-
de unde știți voi! s-a răstit ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau crengi pe acoperișul adăpostului. Iasomia nu se zărea nicăieri. M-am întrebat dacă nu cumva renunțase la expediție și ne lăsase acolo, însă aveam încredere, dincolo de orice motiv, că n-avea să procedeze așa, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-i? Știi? mă întrebă ea mai departe. Nu știu... nu cred că se vede acum, de aici, pentru că-s mulți pomi..., am ridicat eu din umeri. Ea a căscat și s-a ghemuit mai bine lângă mine, închizând ochii să doarmă. La un moment dat, am văzut ceva sclipind în iarba întunecată. Mi s-a părut că ar fi un solz de dinozaur... sau poate era doar un licurici. Oricum, a dispărut înainte să-mi pot da seama. Și pe cerul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
iradiind într-un fel neobișnuit, sau era doar impresia mea... Ce faceți, ne-a întrebat cu voce scăzută, ca să nu trezească Portocala, ați adormit?... Așa se pare, i-am răspuns eu la fel de încet. Ai găsit planta? Da. Dar acum Portocala doarme. Poate să aștept să se trezească... Nu știu, am ridicat eu din umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în adăpost. A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în adăpost. A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana nu mai era la fel. Ne aflam pe un fel de platou stâncos, în jurul nostru erau roci, pădurea se schimbase peste noapte și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aici? s-a mirat Portocala. Asta însemna că ea își amintea. Dar dacă fusese un vis sau fusese adevărat, n-aveam de unde să știm. Hamsterii au ieșit și ei din adăpost, privind nedumeriți în jur. Parcă plecasem de-aici... Am dormit? Ia uite ce-am găsit în buzunar! a exclamat Ghidușa ridicând solzul în soare. Și eu trebuie să am unul, a zis Hamsterul Ciufulit verificând rucsacul, și solzul era acolo. Al treilea solz era la Portocala, prins la clama din
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La rostirea cuvântului „prevăzător” ursul se trezește, se ridică în picioare și caută să prindă jucătorii care încearcă să scape prin alergare. Jucătorul prins
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La rostirea cuvântului „prevăzător” ursul se trezește, se ridică în picioare și caută să prindă jucătorii care încearcă să scape prin alergare. Jucătorul prins dublează ursul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate doar greutatea suferinței din milă. Te îndepărtezi de oameni pentru că nu ai cum altfel să te îndepărtezi de viață. Te închizi în efortul gândirii încercând, de fapt, să afli o cale de a exista spiritual fără să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pace. Să nu exiști - și totuși să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de justiție, Ion Iliescu rămâne sigur pe el." Într-adevăr, într-o lume în care Geoană trece drept politician, iar Dan Voinea, campionul absolut al tergiversărilor din Justiția românească, e încă privit ca o speranță a Justiției, Ion Iliescu poate dormi liniștit. Din poziția de "king maker" în propriul partid și, dacă se poate, de învârtitor în treburile mai largi ale politicii naționale, Iliescu reușește să-și câștige încă și încă o zi de libertate. Pentru că n-am vrut să facem
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
să fiu, să zbor aiurea/ Murmurînd puțin cîte puțin/ Cîntecele care-adorm pădurea./ Uite cîmpul, seara nu se vede,/ Dealuri mari și ruginite vii;/ Ce de vin la crame-o fi și ce de/ Cîntece departe auzii!/ Greu ar fi să dormi în aste vremi,/ Poate noaptea să colinzi pe stradă,/ Să atingi un zid, să nu te temi,/ Să te uiți spre nord să-aștepți zăpadă./ Să-nconjori bătrînele statui/ Pipăind cu mîna bronzul rece,/ Să privești cum doarme în Bahlui/ Umbra
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
ar fi să dormi în aste vremi,/ Poate noaptea să colinzi pe stradă,/ Să atingi un zid, să nu te temi,/ Să te uiți spre nord să-aștepți zăpadă./ Să-nconjori bătrînele statui/ Pipăind cu mîna bronzul rece,/ Să privești cum doarme în Bahlui/ Umbra ta - și-a vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de iarnă, de fapt un dincoace oprit la dulcile
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
apoteoză întoarsă pe dos: "El îi spune/ sînii tăi sînt jumătățile de măr/ pe care am cheltuit raiul/ și ea înțelege/ tu ești poarta prin care moartea/ intră în lume/ el îi spune/ cînd mi-ai furat secretul nașterii/ poate dormeam/ poate visam/ poate eram trist după explozia vreunei/ inimi din șirul pe care a trebuit/ să-l încerc/ și ea înțelege/ tu ești lava vulcanului/ care nu se stinge niciodată/ care mătură tot cînd erupe/ în nopțile ca niște cupe
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
piloni îngropați în nisip. Era o construcție mică din lemn, veche și acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
înghețat, silueta rebegită a hoților cu șepci trase pe ochi care intrau în birtul armenesc să-și bea gologanii. Toată iarna aceea densă, întunecată, irecuperabilă, consemnată la lumina lămpii cu petrol sau pe mesele din bazar, sub cuști în care dormeau potârnichi de luptă, de un ins care nu mai eram. În seara aceea, la Saki, Thierry a trebuit să se descurce singur. Bunul Terence ne aducea pahar după pahar. Înțelegea; Terence putea să înțeleagă aproape totul. Mă abțineam să beau
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
deduceți, până la urmă, ce meserie are, dintre toate înșiruite, autorul piesei Oameni ai nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă veți avea în ochi ponturile servite anterior: "Atâția medici, ziariști, poeți, actori, silvicultori, arhitecți, agronomi, vânzători, cântăreți, șoferi dorm în case părăsite, sub poduri, la gară, în parcuri, Marco. Împreună cu ei doarme și Dumitru Crudu pe malul Tibrului. Sigur, atunci când are un euro ca să-i plătească lui Vasile chiria, ca acesta să-l lase să doarmă pe malul Tibrului
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă veți avea în ochi ponturile servite anterior: "Atâția medici, ziariști, poeți, actori, silvicultori, arhitecți, agronomi, vânzători, cântăreți, șoferi dorm în case părăsite, sub poduri, la gară, în parcuri, Marco. Împreună cu ei doarme și Dumitru Crudu pe malul Tibrului. Sigur, atunci când are un euro ca să-i plătească lui Vasile chiria, ca acesta să-l lase să doarmă pe malul Tibrului. Atâția profesori universitari spală mașinile, în parcări. Atâția bibliotecari, de la care am împrumutat
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
vânzători, cântăreți, șoferi dorm în case părăsite, sub poduri, la gară, în parcuri, Marco. Împreună cu ei doarme și Dumitru Crudu pe malul Tibrului. Sigur, atunci când are un euro ca să-i plătească lui Vasile chiria, ca acesta să-l lase să doarmă pe malul Tibrului. Atâția profesori universitari spală mașinile, în parcări. Atâția bibliotecari, de la care am împrumutat și eu cărți, sunt gunoieri ! Doctori în științe matematice tencuiesc pereții, chirurgii, inclusiv chirurgul care l-a operat pe tatăl meu de hernie, cară
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]