4,224 matches
-
cu un gest Înflorit din mână. Gata de ședință, Artemis ? spune Paul, ieșind de la el din birou cu servieta și cu o revistă În mână. Și, apropo, Nick, adaugă pe un ton rău prevestitor, Înainte de a pleca, ești te rog drăguț să-mi spui de ce naiba ai pus un cupon pentru batonul de ciocolată Panther În - se uită pe coperta revistei - revista Bowling Monthly ? Bănuiesc că tu l-ai pus, fiindcă e produsul de care te ocupi tu. Îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inima doar o singură dată, când mi s-a părut că-l văd pe hol, dar mi-am revenit destul de repede. Astăzi Încep o viață nouă. Sinceră să fiu, sunt destul de convinsă că e posibil să dau peste un tip drăguț chiar diseară, la spectacolul de dans al lui Lissy. Vreun avocat Înalt și zdrobitor de frumos. Da. Și el va veni să mă ia de la serviciu cu mașina lui absolut superbă sport. Iar eu am să cobor treptele țopăind veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
propriile mâini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cântărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gândesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe o insectă pe care ar trebui s-o strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bătrânul cu căciulă de iepure roasă și cu dinții mâncați de plumb, e singurul care știe că pe-aici trecuse unul care-și citea poeziile, dar nici el nu l-a mai văzut de niște săptămâni. La privatizat, o fată drăguță cu trăsături de asiatică clipește repede din genele rimelate și din ochii de ștrasuri ai maimuțoiului imprimat pe piepții tricoului, impresionată de destinul pe care și eu abia pot să-l schițez, al poetului care probabil își găsise un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta-i vorba (Zina a trântit ceașca de-am crezut c-o să facă zob farfurioara), nu mă gândesc să mă căpătuiesc prin căsătorie! A, nu, normal că tu nu te gândești, dar dac-așa vine de se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de sandale lila. — Sandale lila? — Mmm? ridic ochii cu inocență. Da, îmi trebuie. Știi și tu, o pereche de sandale ieftine și drăguțe care să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se oprește, ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale lila? Foarte scumpe, de la LK Bennett? — Da? Simt că‑ncep să mă înroșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e. Se uită la noua mea jachetă de mătase roșie. E drăguță. — Știu, zic radioasă. Am cumpărat‑o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui Becky, spun, întinzându‑mă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o fi momentul. Îmi înșurubez gloss‑ul și‑mi iau geaca. Ne vedem mai târziu. — OK, zice Suze. Și nu uita! O singură pereche de pantofi! — Bine! Promit! E foarte drăguț din partea lui Suze că‑și face atâtea griji pentru mine. Dar chiar nu e cazul. Sinceră să fiu, nu cred că își dă seama cât de mult m‑am schimbat. OK, am intrat într‑o ușoară criză financiară la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care m‑a costat 2000 de lire - dar este un articol indispensabil pentru că, ia ghicește! Scriu o carte gen „ajută‑te singur“! Chiar după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă și mi‑au spus că sunt un adevărat reper pentru oameni cu probleme financiare de pretutindeni. Drăguț, nu? Mi‑au dat 1000 de lire chiar înainte să scriu un singur cuvânt și urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă și mi‑au spus că sunt un adevărat reper pentru oameni cu probleme financiare de pretutindeni. Drăguț, nu? Mi‑au dat 1000 de lire chiar înainte să scriu un singur cuvânt și urmează să primesc mult mai mult la publicarea cărții. Se va numi Ghidul bănesc al lui Becky Bloomwood. Sau, poate, Cum să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e cheia shopping‑ului controlat. Nici măcar n‑o să arunc o privire pantofilor ălora senzaționali, roz cu toc cui, chiar dacă s‑ar potrivi de minune cu jachețica mea cea nouă, cu model. Nici celor decupați la spate, cu tocuri metalice. Sunt drăguți, nu? Mă întreb cum mi‑ar sta. O, Doamne. E greu de tot. Ce e cu pantofii ăștia? Vreau să zic că îmi plac tot felul de haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între două vârste, cu costum închis la culoare, vine către mine, și îl recunosc. Este Derek Smeath, managerul meu de cont. Ah, și cred că m‑a văzut. OK, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
meu fin. — Face... 48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, vine o vreme când trebuie să mergi mai departe, nu? Cum a zis și Tony, în felul ăsta o să ne putem petrece mai mult timp împreună. — Îți place serviciul tău? Urmează altă pauză. — Da. Îmi place. Am colegi foarte drăguți. Normal, sunt mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar parcă nu prea contează atât de mult când râdem împreună... — Ei, mi‑e teamă că trebuie să ne cam oprim aici, intervine Emma, care a ascultat intens ce i s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sufletul meu treptat, aproape fără să‑mi dau seama. De exemplu, zilele trecute m‑am trezit cumpărând un jerseu Fair Isle de la French Connection. Și de curând m‑am apucat de grădinărit! Sau, cel puțin, am cumpărat niște ghivece foarte drăguțe de ceramică de la Pier, inscripționate „busuioc“ și „coriandru“ și et cetera- și cu siguranță o să cumpăr niște plăntuțe de la supermarket și o să am un rând întreg pe pervaz. (La 50 de pence nici nu prea contează; dacă mor, îți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uităm la același lucru. Ea se uită la o chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la ea șocată. — Dar o să am cugetul încărcat, dacă‑mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic împotrivă. Ridic o mică statuetă a Fecioarei Maria, pe care o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o aveți? Călugărița mă fixează, cu ochii mijiți. Nu e neapărat vorba de cumpărat, spune într‑un sfârșit. Poți să zici că faci o donație. Se apleacă ușor în față. Tu donezi banii, iar noi îți dăm ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să donez, nu m‑am mai putut opri! Și, de fiecare dată când mai lăsam acolo niște bani, mă simțeam în al nouălea cer. Și, deși asta chiar nu contează absolut deloc, m‑am ales și cu niște chestii foarte drăguțe în schimb. O groază de miere și de uleiuri esențiale de levănțică, niște ceai de levănțică, care sunt sigură că trebuie să fie delicios, plus o pernă cu levănțică, care ajută la somn. E incredibil, dar până acum nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bârfă mică cu Mel, secretara lui Luke, care e o bomboană de fată și mă ține la curent cu ultimele noutăți. Chiar zilele trecute mi‑a zis că, după părerea ei, Alicia s‑a schimbat cu adevărat. Nu e mai drăguță -, dar categoric muncește mai mult. Îi bate la cap pe ziariști până când aceștia îi pomenesc pe clienții ei în articolele pe care le scriu și adesea stă până târziu și lucrează la calculator. Chiar alaltăieri i‑a spus lui Mel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iar la noi în apartament. Deci, cum a fost? zice cu respirația întretăiată, închizând ușa în urma ei. Foarte bine, spun, ducându‑mă în dormitorul meu. A fost... drăguț. — Drăguț? Suze mă privește mijindu‑și ochii și vine după mine. Doar drăguț? — A fost... bine. — Bine? Ce s‑a întâmplat, Bex? Nu te‑ai simțit bine? Nu aveam de gând să‑i spun nimic lui Suze, fiindcă, la urma urmei, nici nu știu care sunt datele problemei. Plus că de curând am citit într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie. A, bună... Milla, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dai datele unui prieten, primești gratis un set de cratițe de lut. Așa că te‑am trecut pe tine drept prietenă. E un catalog foarte bun, să știi. Ți‑l dau să te uiți prin el. — Mamă... — Și niște cuverturi așa drăguțe... Sunt sigură că nu ți‑ar strica niște... — Mamă, ascultă‑mă! zic agitată. Ascultă‑mă. Tu mă crezi că Luke e prietenul meu, nu? Urmează o pauză puțin prea lungă. — Sigur că te cred, zice în cele din urmă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]