2,407 matches
-
alte personaje, cu mediul etc.; accentul este pus pe comunicare, pe relațiile create în individ și colectivitate, între individ Ț individ etc. - caracterul personajului se mai poate dezvălui și după / din felul cum reacționează în diferite împrejurări și situații; (!!) în dramaturgie, metatextul (indicațiile de regie) poate avea funcții de caracterizare; echivalează uneori cu intervențiile naratorului / povestitorului din operele epice; - personajul este purtătorul / mesagerul unei concepții de viață, al unei idei sau al unui ideal; el „luptă” pentru ceva / cineva; - idealul său
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
s-a bucurat teatrul românesc, prin Theodor Văcărescu și, mai târziu, prin Pantazi Ghica, ale cărui cronici au dat ziarului consistență culturală. Scrise cu un condei versat, ele au apărut o vreme aproape număr de număr, discutând, pe lângă probleme consacrate dramaturgiei românești, și diverse aspecte ale vieții bucureștene. Literatura franceză a fost popularizată prin comentariile competente ale lui Ulysse de Marsillac, celei germane rezervându-i-se numai un articol, anonim, referitor la poezia lui J. P. Hebel. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
le ocupă la un moment dat. Varietatea modului în care oamenii se comportă desemnează faptul că interacțiunea socială este un proces creativ. Pentru a explica cum se produce acest proces, sociologul american Ervin Goffman (1959) a elaborat o analogie cu "dramaturgia". Oamenii, spune Goffman, pot fi văzuți similar cu actorii dintr-o piesă. Ei încep cu un scenariu de bază pentru a da forma așteptărilor de rol. Apoi, folosind imaginația, aceștia creează un mod special de îndeplinire a rolurilor. O importantă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
transpuse în coduri simbolice, mitul înfățișează "cadrul cunoștințelor și competențelor, al probelor și conflictelor, înfrângerilor și victoriilor, pe care membrii grupului social le-au experimentat și continuă să le experimenteze".6 De-a lungul timpului, mitul a fost considerat "o dramaturgie a vieții sociale, a istoriei poetizate", "un ansamblu de simboluri foarte vechi, destinate inițial să învăluie dogmele filosofiei , și de idei morale al căror sens s-ar fi pierdut."7 Gândit, întotdeauna, în "antiteză" cu ceva sau ca "reziduu" a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în afara ei, când elevii au încredere în sine pentru că au dobândit deprinderi de muncă independentă. e) caracterul interactiv în comunicarea didactică presupune o acțiune bilaterală, o interinfluențare, care contribuie la confirmarea și valorizarea partenerilor în actul educativ. Din perspectiva dramaturgiei sociale, relația profesor-elev este una de influențare reciprocă, rolurile de emițător și receptor, de performer și observator se schimbă permanent. Eficiența scenariului educativ nu depinde numai de competențele și resursele profesorului, ci și de întâlnirea reușită dintre motivațiile, atitudinile, intențiile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ani, sau pe perioada nedeterminată în care se păstrează secretul comercial ori confidențialitatea datelor - care, în cele mai multe cazuri, se stinge când subiectul ce a stat la baza confidențialității a fost făcut public. Copyrightul se aplică lucrărilor originale din domeniul literar, dramaturgiei, artei plastice. Drepturi speciale se acordă filmelor cinematografice, înregistrărilor audio și reclamelor. De asemenea, lucrările din industria informatică sunt asimilate lucrărilor literare și artistice. Astfel de lucrări sunt subiecte de copyright numai dacă își dovedesc originalitatea. Totuși, gradul de originalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu punctarea coordonatelor structurale și principiale ale construirii și transmiterii unui mesaj; (d) ilustrarea universului comunicării ca "teatru" și a teatrului ca modalitate de comunicare, ca rezultat al întâlnirii elementelor de teorie a comunicării cu elemente de teorie a literaturii/dramaturgiei și de teorie a teatrului. Delimitările teoretice prezentate prin raportare la literatura de specialitate aferentă domeniilor pe care le implică un astfel de parcurs vor reflecta cu precădere valorile date, în general, respectiv contextualizat, conceptelor operaționale care se vor regăsi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vrea cu adevărat, să se identifice; aceste convingeri și legi de bază pare că s-au pierdut într-o lume publică și politică în care noi, simpli „cetățeni turmentați“, încercăm să ne imaginăm viitorul României Europene. Autoarea 1. Aprecieri asupra dramaturgiei lui Ion Luca Caragiale 1.1. Caragiale și contextul socio-politic la jumătatea secolului al XIX-lea Fost sufler, fost actor și director de teatru, a contactat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar. Autor a multor opere
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
urmă, scoate în evidență rolul educativ al operelor lui Caragiale, respingând acuzațiile ce li se aduc și stăruind asupra caracterului lor binefăcător: „Rolul lui a fost de a contribui în parte la însănătoșirea vieții noastre publice. Și, în fond, în dramaturgia lui, nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăște pe Cațavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe Conu Leonida. El nu își calomniază nici personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privire de pătrundere, surâzând
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al omului care are putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nume, situații și limbaj, marea valoare a creației dramatice sunt calitățile care au conferit acestei piese, până în zilele noastre, dreptul la actualitate. 3. Conu Leonida față cu reacțiunea - „o utopie politică“ 3.1. Gazeta și triunghiul conjugal: elemente obligatorii în dramaturgia caragialiană Conu Leonida față cu reacțiunea urmează șirul cronologic al comediilor lui Caragiale și este publicată în „Convorbirile literare“ din 1 februarie 1880. Subliniem de la început faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
colo!, creând o primă punte spre un altundeva care ar putea fi o altă realitate. Iar Leonida continuă: Răposata dumneei - nevastă-mea a dintâi - nu se sculase încă. Această convertire a binomului familial într-un triunghi, regulă de bază a dramaturgiei lui Caragiale, este instituită încă din prima piesă și nu pare a avea un rol dramaturgic important: căci ceea ce urmează să se întâmple nu este cu nimic condiționat de existența acestui triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a sufletului omului, ca putință de a zugrăvi acest suflet, e mai presus de orice laudă.“ 5.4. GHEORGHIU, MIHNEA: „Marea dramaturgie națională“. „O scrisoare pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958, n. 37, 19 septembrie, p. 4. În scurta sa cronică teatrală, Mihnea Gheorghiu se oprește asupra piesei O scrisoare pierdută, subliniind înscrierea acesteia în repertoriul mondial al teatrelor. Capodopera
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958, n. 37, 19 septembrie, p. 4. În scurta sa cronică teatrală, Mihnea Gheorghiu se oprește asupra piesei O scrisoare pierdută, subliniind înscrierea acesteia în repertoriul mondial al teatrelor. Capodopera caragialiană reprezintă în dramaturgia națională zona superioară a realismului critic. Piesa are un caracter combativ, demascator și un umor popular: „Operă de pătrunzătoare viziune politică și artistică, O scrisoare pierdută îmbină luarea fermă de poziție a autorului, într-un moment istoric dat, cu datele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lucrării, Scrisoarea a fost reportajul cel mai actual, cel mai palpitant și cel mai la zi. Și a fost în același timp pamfletul cel mai actual, polemica cea mai vie a zilei, «ultima oră» a unui ziar în care geniul dramaturgiei a scris o zguduitoare telegramă adresată umanității.“ 5.8. PETRESCU, CAMIL: „Realismul operei dramatice a lui Caragiale“. În: „Studii și conferințe cu prilejul centenarului lui I. L. Caragiale“. București, ESPLA, 1952, p. 25-32; publicat întâi în „Contemporanul“, 1952, nr. 274, 4
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Voitin, RL, 1975, 32; Dinu Săraru, „Procese istorice”, SPM, 1976, 293; Radu Popescu, „Procese istorice”, RMB, 1976, 9 779; Ionuț Niculescu, „Procese istorice”, TTR, 1976, 3; Aureliu Goci, „Procese istorice”, RL, 1976, 19; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 217-218; Paul Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT, 1981, 19; Iorgulescu, Critică, 141-144; Brădățeanu, Istoria, III, 235-237; Cocora, Privitor, II, 113-115; Diaconescu, Dramaturgi, 230-233; Faifer, Dramaturgia, 146-148; Ghițulescu, O panoramă, 292-295; Mihai Vasiliu, Al. Voitin -70, RL, 1985, 32; Ionuț Niculescu, Al. Voitin, un dramaturg al proceselor deschise, T, 1986, 10; Miruna Ionescu, „Dezbateri dramatice”, SLAST, 1987, 6; Romulus Diaconescu, „Dezbateri dramatice”, RL, 1987, 38; Ileana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
RL, 1985, 32; Ionuț Niculescu, Al. Voitin, un dramaturg al proceselor deschise, T, 1986, 10; Miruna Ionescu, „Dezbateri dramatice”, SLAST, 1987, 6; Romulus Diaconescu, „Dezbateri dramatice”, RL, 1987, 38; Ileana Berlogea, „Oameni care tac”, TTR, 1989, 4; Mihai Vasiliu, Universul dramaturgiei antifasciste, TTR, 1989, 5; Al. Voitin, DRI, V, 348-362; Cosma, Romanul, II, 158-159; Popa, Ist. lit., I, 1183; Dicț. scriit. rom., IV, 802-803. C. M. B., L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
remarcă înainte de toate prin fervoarea sa negativistă: „Jos arta, căci s-a prostituat! Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă; Teatrul, o rețetă pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir răsuflat; Dramaturgia, un borcan de fetuși fardați” etc. În locul vechii arte, constructiviștii propun, după principiile artei abstracte, „minunea cuvântului nou și plin de sine, expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, așadar sincronizarea artei, într-o expresie concentrată, intelectualizată, dinamică, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic, Mircea Eliade. Aceeași orientare novatoare, uneori cu elemente umoristico-parodice, prezentă în proză, e sesizabilă și în dramaturgie, fiind ilustrată de Scarlat Callimachi, Sergiu Dan și Romulus Dianu. Modernismul moderat pe care îl afirmă în fapt gruparea de la C. apare limpede, de asemenea, în comentariile critice publicate îndeosebi în primii ani de activitate a revistei. În cadrul unei rubrici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
de A.D. Xenopol, „Cronica revistelor românești și străine”, „Idei și fapte”, „Cronica cărților”. Publică versuri Riria (Coralia Xenopol) (Lesbiene, Zohar), Al. Macedonski, Mircea Demetriade, G. Bacovia, Mihail Cruceanu, D. Karnabatt, Elena Văcărescu, proză dau O. Tafrali și Caton Theodorian, iar dramaturgie Haralamb G. Lecca. A. D. Xenopol semnează articole de istorie (Rolul românilor în Orient, Expunere pe scurt a principiilor fundamentale ale istoriei, Istoria este artă sau știință?), iar Ovid Densusianu scrie despre versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare. P.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
r. al perioadei interbelice, în care include abuziv și proza lui Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide ș.a. În cvasiunanimitatea ei, critica literară de azi atribuie însă caracter realist celei mai întinse și rezistente părți a prozei și dramaturgiei românești, de la începuturile lor până în prezent. Sensul istoric al conceptului literar și artistic r. e dublat de unul tipologic. Se vorbește de un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Georges Bengesco, Carmen Sylva et la poésie populaire roumaine, Namur (Belgia), 1904; Georges Bengesco, Carmen Sylva intime (La famille, l’enfance, l’éducation, les fiançailles, le mariage, la maternité, l’oeuvre littéraire et l’oeuvre philanthropique), Paris, 1905; Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 72; Francesco Bernardini, Regina e poetessa (Carmen Sylva), Roma, 1907; Benedetto di Luca, Carmen Sylva, Roma, 1907; Titu Maiorescu, Critice, III, București, 1908, 9-10; Miklos Putnoky, Carmen Sylva. Élete és mu~vei [Carmen Sylva. Viața și opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Școala Ardeleană, continuând cu Gramatica lui I. Heliade-Rădulescu (1828), cu revista „România literară” a lui V. Alecsandri (1855) și cu momentele marcate de B. P. Hasdeu, I. Slavici, Octavian Goga, George Coșbuc, Tudor Arghezi, G. Bacovia. Limbajul artistic din variantele dramaturgiei lui Lucian Blaga a fost cercetat în volumul Filologie și istorie (1988), axat în general pe interferența dintre viața socială a colectivității și dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat și studiul consacrat rolului latinei medievale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]