4,875 matches
-
orificiilor port, respectiv prin intermediul unei toracotomii minime. Utilizează instrumentele specifice toracoscopice, dar și pe cele clasice. Toate cele trei metode constituie intervenții CTM. Incidența traumatismelor toracice este în creștere, însă majoritatea lor necesită doar monitorizare clinică asociată sau nu cu drenaj pleural. Practic, mai puțin de 15% din traumatismele toracice necesită intervenții chirurgicale majore, cum ar fi toracotomia de urgență pentru leziuni cu potențial vital (hemoragie masivă, leziuni traheo-bronșice severe, sau pentru alte leziuni ce pun viața în pericol). Pentru mulți
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
o opțiune bună. INDICAȚIILE GENERALE ALE CTM ÎN EVALUAREA ȘI TRATAMENTUL TRAUMATISMULUI TORACIC Liu (1997) [18] a publicat rezultatele obținute în 50 de cazuri, constatând că cele mai frecvente indicații de explorare prin CTM au fost plăgile toracice penetrante (38%), drenajul incomplet prin pleurotomie al unui hemotorax (36%) și controlul sângerării intratoracice (22%). Nu a înregistrat nici o complicație și nici un deces postoperator. În țara noastră aceste intervenții au fost introduse în practica traumatologiei toracice la Spitalul Clinic Militar Central din București
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice (paloare, tahicardie, hipotensiune, reducerea murmurului vezicular), a toracentezei (sânge negricios și cheaguri), a radioscopiei și radiografiei toracice, a examenului CT (Nicodin, 1999) [21]. Dacă s-a efectuat o pleurotomie și în borcanul de drenaj se acumulează peste 1500 ml sânge imediat după drenaj, sau dacă pierderile sanguine depășesc 200 ml pe oră timp de 2-4 ore, este indicată toracotomia de urgență sau CTM prin 3 porturi, cu vidarea completă a cheagurilor (Meyer, 1997) [19
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
hipotensiune, reducerea murmurului vezicular), a toracentezei (sânge negricios și cheaguri), a radioscopiei și radiografiei toracice, a examenului CT (Nicodin, 1999) [21]. Dacă s-a efectuat o pleurotomie și în borcanul de drenaj se acumulează peste 1500 ml sânge imediat după drenaj, sau dacă pierderile sanguine depășesc 200 ml pe oră timp de 2-4 ore, este indicată toracotomia de urgență sau CTM prin 3 porturi, cu vidarea completă a cheagurilor (Meyer, 1997) [19]. Jones, în 1981, a urmărit 36 de pacienți, stabili
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
toracice și mai rar după traumatisme închise puternice (Dulchovsky, 1988) [8]. În traumatismul închis, chilotoraxul este produs prin hiperextensia coloanei vertebrale și ruperea ductului limfatic deasupra diafragmului. De regulă, se efectuează o pleurotomie în urgență cu suspiciunea unui hemotorax, dar drenajul pleural evidențiază un lichid lăptos, grăsos, în cantitate mare (500-2000 ml/zi). Diagnosticul de chilotorax este stabilit prin examenul biochimic al lichidului pleural (nivel crescut de trigliceride, prezența de chilomicroni, colorație pozitivă la Sudan III), care, din punct de vedere
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
non-absorbabile separate. După corectarea defectului se drenează cavitatea pleurală cu un singur tub de dren. Pneumotoraxul persistent Diagnosticul și tratamentul pneumotoraxului posttraumatic persistent, prin abord CTM, este limitat. Acest lucru este legat și de incidența redusă a acestei complicații, deoarece drenajul pleural obișnuit, rezolvă cu succes multe din situațiile de acest gen. Un pneumotorax posttraumatic persistent cu pierderi aeriene continue și plămân neexpansionat, poate ascunde o leziune majoră de căi aeriene. La toți pacienții cu indicație chirurgicală, este necesară o bronhoscopie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
pacienți, Carrillo, în 1998 [6], a efectuat rezecție pulmonară la 10 pacienți prin CTM, pentru surse de pierderi aeriene, cu o rată de succes de 100%. 9 pacienți din 11, au fost externați în primele 72 de ore post-operator, iar drenajul a fost suprimat la 48 de ore după procedură. Dacă pierderile aeriene persistă după 48-72 ore de aspirație intrapleurală convențională, se recomandă abordul CTM, la pacienții stabili din punct de vedere al traumatismului. În cazurile dificile, cu pneumotorax posttraumatic persistent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
decât cele din toracotomia clasică (1% după Inderbitzi) [15]. Cele mai frecvente complicații sunt: pierderile aeriene persistente, refacerea hemotoraxului, pneumonia, atelectazia, empiemul, hipoestezia, parestezia sau durerea la nivelul peretelui toracic. Mortalitatea postoperatorie este apreciată de Boutin la 0,09% [3]. Drenajul Se face la fel ca în chirurgia deschisă. În principiu, se pun două tuburi în intervențiile prelungite, mai hemoragice, unde s-a practicat rezecție pulmonară, sutură esofagiană etc. și se drenează cu un tub când este vorba de o intervenție
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
mg/zi timp de 3 luni. Administrarea intrapericardică de corticosteroizi este o alternativă terapeutică mai eficientă. Cazurile ce nu răspund la terapia prezentată, cu recidive frecvente, necesită pericardectomie chirurgicală [19]. Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100 mmHg sau
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
timp se injectează xilină și periodic se aspiră. După ce se trece de rezistența pericardului, la intrarea în cavitatea pericardică se aspiră lichid. După puncționarea cu acul, este de preferat să se lase în pericard, prin tehnica Seldinger, un cateter de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude originea cardiacă, se pot executa următoarele: - Determinarea hematocritului care trebuie să fie mai mic decât cel al sângelui pacientului, - sângele din pericard este
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
se secționează linia albă și deasupra diafragmului se evidențiază bombând sacul pericardic. Se poate face în prealabil o puncție la acest nivel cu vizualizarea lichidului sau direct o incizie mică, cu oprirea lichidului și introducerea unui tub de dren cu drenaj aspirativ (~20 mmHg). Se poate practica excizia unui fragment pericardic ce se trimite pentru examenul histopatologic. Lichidul pericardic aspirat va fi trimis pentru examenele cunoscute. Este tehnica cea mai utilizată. 2. Drenajul (fereastra) pleuro-pericardică stângă este mai puțin utilizată și
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
lichidului și introducerea unui tub de dren cu drenaj aspirativ (~20 mmHg). Se poate practica excizia unui fragment pericardic ce se trimite pentru examenul histopatologic. Lichidul pericardic aspirat va fi trimis pentru examenele cunoscute. Este tehnica cea mai utilizată. 2. Drenajul (fereastra) pleuro-pericardică stângă este mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
asemenea, poate fi incriminată etiologia infecțioasă, metabolică, traumatică, neoplazică, colagenoze, iradiere mediastinală sau intervenție anterioară pe cord. CLINIC Pericardita constrictivă poate fi asimptomatică sau se poate manifesta cu ascită determinată de compresia venei cave inferioare și a venelor hepatice, afectarea drenajului limfatic peritoneal și hipertensiune în sistemul port). De asemenea pot apărea dispnee de efort, edemele membrelor inferioare (tardiv). Examenul fizic al pacientului evidențiază prezența jugularelor turgescente, cianoza (prezența insuficienței cardiace congestive), retracția precordială sistolică, zgomotul pericardic, refluxul hepato-jugular. De obicei
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
rezonanța magnetică și tomografia computerizată sunt folosite pentru precizarea diagnosticului. Diagnosticul de atitudine este dat de biopsia recoltată toracoscopic sau operator cu examen histopatologic. Tratamentul chirurgical este indicat strict în tumorile localizate (cazuri rare). Se poate folosi chirurgia paleativă de drenaj sau terapia de iradiere. Chimioterapia nu este eficientă. Prognosticul este rezervat. De obicei, speranța de viață este de 6 luni de la diagnosticare, decesul survenind prin fenomenul de insuficiență cardiacă.
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
2 cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce permite vizualizarea trecerii lamei metalice prin mediastinul anterior și verificarea poziției acesteia. Tehnica prezintă avantajul rapidității execuției și al respectării criteriului estetic (fig. 4.4), dar deschide ambele cavități pleurale, necesitând drenaj pleural la finalul intervenției. Complicațiile postoperatorii sunt rare și de regulă ușor de rezolvat: pneumotorax, hemotorax, pleurezii persistente, serom toracic [7]. Dacă lama nu este corect fixată, se poate deplasa. Astfel, s-a descris lezarea aortei ascendente, prin rotația postoperatorie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
diagnosticul. Tratamentul este chirurgical. Nu se recomandă chiuretaj, ci condrectomie extrapericondrală sau rezecții lărgite de plastron cartila¬ginos inferior C7-10 (Nicodin, 2002) [13]. - Osteite și osteomielite: Sunt înregistrate mai frecvent după plăgile toracice supurate (mai ales de război) și după drenaje pleurale prelungite, cu caracter cronic, recidivant. Aspectul radiologic este revelator, iar tomografia computerizată evidențiază cu acuratețe zona de distrucție osoasă. Tratamentul constă în rezecție costală în țesut sănătos. Aspecte particulare sunt date de osteita sternală post-traumatică, ca și de osteomielita
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
parietale cu distrucții parietale extinse - Cel mai adesea ne găsim în situația de a rezolva o infecție complexă de perete toracic (de tipul osteomielitei extensive), datorată de regulă țesuturilor reziduale necrotice sau corpilor străini. Tratamentul trebuie direcționat spre incizie, cu drenajul colecțiilor purulente și debridarea parietală corectă, seriată în mai mulți timpi. În contrast cu radionecrozele, plaga posttraumatică este lăsată deschisă și pansată repetat, până este perfect curată. Abia apoi se va trece la reconstrucție. Se utilizează lambouri musculocutanate și/sau marele epiploon
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului pleural (fig. 3.44). Problema infectării hemotoraxului suscită numeroase discuții în literatură. Hemotoraxul coagulat în intregime se infectează mult mai rar decât cel în care se produce fenomenul de loculare. Printre cauzele infecției au fost identificate vechimea exudatului, corectitudinea tratamentului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
infectării hemotoraxului suscită numeroase discuții în literatură. Hemotoraxul coagulat în intregime se infectează mult mai rar decât cel în care se produce fenomenul de loculare. Printre cauzele infecției au fost identificate vechimea exudatului, corectitudinea tratamentului, organizarea sub forma de loculație, drenajul pleural precoce. Necesită un tratament energic. Primul gest chirurgical este drenajul pleural, la care se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
se infectează mult mai rar decât cel în care se produce fenomenul de loculare. Printre cauzele infecției au fost identificate vechimea exudatului, corectitudinea tratamentului, organizarea sub forma de loculație, drenajul pleural precoce. Necesită un tratament energic. Primul gest chirurgical este drenajul pleural, la care se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară. Splenoza pleurală Splenoza toracică definește autotransplantarea țesutului splenic în cavitatea pleurală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
plastic sau proteză metalică depinde doar de starea biologică a pacienților. Șansa lor de supraviețuire este de regulă de sub 6 luni din momentul apariției icterului obstructiv [1,2]. Uneori stenoza nu poate fi catateterizată retrograd și în acest caz, un drenaj percutan este soluția de rezervă. Drenajul percutan are dezavantajul estetic, al pierderii crescute de bilă ce duce la dezechilibre electrolitice, malabsorbție lipidică și astfel la afectarea calității vieții. La acești pacienți, noi propunem protezarea percutană sub control radiologic, sau odată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92181_a_92676]
-
de starea biologică a pacienților. Șansa lor de supraviețuire este de regulă de sub 6 luni din momentul apariției icterului obstructiv [1,2]. Uneori stenoza nu poate fi catateterizată retrograd și în acest caz, un drenaj percutan este soluția de rezervă. Drenajul percutan are dezavantajul estetic, al pierderii crescute de bilă ce duce la dezechilibre electrolitice, malabsorbție lipidică și astfel la afectarea calității vieții. La acești pacienți, noi propunem protezarea percutană sub control radiologic, sau odată cateterizată stenoza cu fir ghid până în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92181_a_92676]
-
astfel efectuarea rezecției radicale, în condiții de siguranță funcțională hepatică. Tehnic, embolizarea se poate practica prin abord percutan, percutan transhepatic sau transileocolic [19-21]. Dintre acestea, varianta percutană transhepatică este superioară [4]. La ora actuală nu există un consens în ceea ce privește indicația drenajului biliar preoperator al pacienților cu tumori hilare, existând controverse legate de riscurile și beneficiile scăzute pe care acesta le aduce [22-24]. Totuși, ghidurile internaționale recomandă utilizarea drenajului biliar la pacienții la care volumul hepatic restant va fi foarte scăzut, cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]
-
transhepatică este superioară [4]. La ora actuală nu există un consens în ceea ce privește indicația drenajului biliar preoperator al pacienților cu tumori hilare, existând controverse legate de riscurile și beneficiile scăzute pe care acesta le aduce [22-24]. Totuși, ghidurile internaționale recomandă utilizarea drenajului biliar la pacienții la care volumul hepatic restant va fi foarte scăzut, cu risc mare de insuficiență hepatică [25]. De asemenea, drenajul biliar se impune la pacienții ce se prezintă cu angiocolită, remiterea stării septice fiind obligatorie înainte de intervenția chirurgicală
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]