37,362 matches
-
poartă și, acolo, înainte de a intra, schimbă câteva vorbe cu o persoană, după care cerându-și iertare, își scoase pălăria, se închină și intră în curte. În biserică, se pregăteau de a începe Utrenia. Ajuns în fața intrării, tata ridică mâna dreaptă pentru a se închina și atunci căzu pe spate. Se lovise cu ceafa de pământ și nu mai făcu nicio mișcare. O doamnă, care era de față, începuse să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
situații, moșul, cu judecata lui iubitoare de dreptate, mereu aducea limpezime lucrurilor, fapt pentru care era apreciat și respectat de toți oamenii din sat. El le spunea tuturor că, atunci când omul se îndepărtează de adevăr, nu mai poate vedea calea dreaptă, se rătăcește și având o gândire greșită, lasă să fie greșită și hotărârea pe care o ia. Îndrăzniseră mulți din sat să-l pună la încercare, dar nu izbutiră să-l prindă vinovat cu nimic. Moș Parfene, fiind și înțelept
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu toți cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în veac nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și a rămas pururea Fecioară, Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri noi de case, le construiau și se mutau. Creștea partea nouă a satului, pe care oamenii o numeau „gorodok”, din rusește „orășelul”, deoarece toate casele erau construite în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de alta, dar stăpânii lor se obișnuiseră și o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avea în sprijinirea acestui proces și în protejarea drepturilor omului pentru toți. Ei cer UE, guvernelor naționale, regionale și locale - după cum este cazul - să se dedice în mod activ construirii unei societăți de incluziune, diversitate și viabilitate socială și economică, dreaptă din punct de vedere social și care să asigure că structurile, politicile și mecanismele sunt operaționale pentru a sprijini dialogul dintre UE și statele membre, pe de o parte, și societatea civilă, pe de altă parte. Acest lucru necesită atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și i-au spus bărbatului ei: Știm că ai fost cel mai bun, că ție îți datorăm locurile de muncă, dar ai fost unealta comuniștilor, nu avem ce-ți face". De furie s-a ales cu o pareză pe partea dreaptă, și tot de atunci o duce numai într-o băutură. Parcă vrea dinadins să moară. A încercat să-l susțină, să-l încurajeze, dar nu era chip să-l scoată din beție. Nu mai voia să se gândească la ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răvășite, imaginea lui Alex i se dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu mai poate suporta această sfâșiere lăuntrică, îi vine să-și ia lumea în cap, înțelege că e complet manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia să reorganizeze ambasada de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că meseria noastră este una dintre cele mai vechi de pe pământ? Au făcut-o bunicii bunicilor noștri, a făcut-o tatăl meu și acum o fac eu cu toți cei din șatra noastră. Și mai este ceva: vorba noastră este dreaptă, între noi nu are loc minciuna, lăcomia, înșelăciunea. Ținem ca neamul nostru să rămână întreg; de aceea fetele noastre nu le dăm altor flăcăi veniți din aiurea, oricât de chipeși ar fi ei. Traiul nostru n-a fost niciodată ușor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apar în șatră pricini, gâlceviri, cum le stingeți? - Chiar vă interesează? - Altfel nu te întrebam! - Nu ajungem pentru orice pricină la judecătorie, avem tribunalul nostru, sfatul de bătrâni ai șatrei. Ei judecă și eu stau chezășie ca judecata să fie dreaptă, fără părtinire. Uneori judecata poate dura și o săptămână. - Și atunci!? - Văzând că cei împricinați nu ajung la nici o înțelegere, se adună cinci, șase babe, vin la locul judecății, se întorc cu spatele, își ridică fustele cât pot de sus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voia să fie mângâiat, dezmierdat. Îi plăcea vorba dulce a stăpânului său și nu se îndupleca să-l părăsească, cu toate insistențele băiatului. Văzând că patrupedul căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să finiseze lucrul început. Cu fiecare lovitură, urma ciocanului înscria un cerculeț, creând un mic medalion strălucitor, ca la un moment dat, din sutele de cerculețe-medalioane să apară conturul unui chip
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fac! N-o fac fiindcă sunt ferm convins, după ce am studiat cu minuție datele înscrise în dosar, că acești oameni nu sunt vinovați de cele întâmplate; nu ei au făptuit actul condamnabil pe care domnul procuror l-a numit pe drept cuvânt criminal. Desigur, așa ar fi, dacă făptuitorii ar fi cei de față și mai ales, dacă această acțiune ar fi fost săvârșită cu premeditare de către ei. Onorată instanță, continuă el, derularea procesului, în care se vor prezenta argumentele pro
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în care se vor prezenta argumentele pro și contra, va fi în măsură să ne convingă că familia inginerului Georgescu cât și cea a familiei Carabăț au fost victimele unei răzbunări atroce. Acum însă Judecătoria este chemată ca, printr o dreaptă hotărâre, să reîntroneze adevărul. Se cuvin poate câteva explicații. Urmară amănuntele știute privitoare la schimbarea celor doi copii în cadrul maternității în clipa venirii lor pe lume; se menționă și numele celei care făptuise acest sacrilegiu și de ce. Avocatul Diaconescu ceru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se afla, covrigul avea să rămână neatins întreaga zi în poșeta Inei. * Peste o săptămână, era fixat un nou termen al procesului. Avocații își asigurară părțile că acesta va fi și ultimul, că urma sentința care nu poate fi decât dreaptă, dând câștig de cauză clienților pe care îi reprezentau. Ina, după orele de program, trecând prin piață pentru cumpărături curente, dădu cu ochii de Vișinel în timp ce un zarzavagiu îi turna câteva kilograme de roșii în sacoșă. Băiatul era însoțit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
orele de clasă se făceau în mod sporadic. Profesorii erau ocupați cu încheierea mediilor trimestriale și anuale. Elevii, în lipsa altor ocupații, jucau fotbal pe terenul din spatele școlii. Vișinel era nelipsit de pe teren. Cel mai adesea, juca pe postul de extremă dreaptă, într-o echipă socotită a fi printre favoritele școlii și susținută febril de o numeroasă galerie nelipsită de pe marginea terenului. Într-o fază a unui joc, Vișinel aflându-se în preajma porții, printr-un șut greșit, rată ocazia unui gol ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ceasul după fusul ei orar. Sunt realități verificate în viața de toate zilele, mai puțin în „Cea de Apoi”, căci ne lipsesc martorii. De aceea, tuturor credincioșilor, duhovnicul din mine le dă un sfat practic: Chiar dacă înspre rai e calea dreaptă Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decedat în Vama, după suferinți lungi și dureroase, cantorul bisericesc Constantin Cotlarciuc. Născut în anul 1874 și fiind coborâtor dintr-o veche familie de gospodari fruntași, care a dat o serie de primari comunei târgului Vama, regretatul Constantin Cotlarciuc, văr drept cu I.P.SF nostru arhiepiscop și mitropolit Nectarie a fost și un valoros membru al organizației locale a Partidului Național-Liberal. Ales primar îndată după înălțătorul act al unirii noastre cu patria-mamă, decedatul, bucurându-se în măsura cea mai largă de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soți fiind un model luat îaproximativ) de tata și de mine. Era o femeie energică și rezistentă la efort, fără știință de carte, nici iscălitura n-o învățase, căci semna cuponul de pensie de urmaș cu degetul mare de la mâna dreaptă, înmuiat în tuș. Poseda însă o inteligență nativă, ieșită din comun, care o făcea prea încrezută în puterile sale și râdea cu prețiozitate de oricine, până la absurd. De ce spun că dăscălița Ilinca, așa cum o apelau cunoscuții, era deosebit de tenace, fiindcă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost tragic: o fractură de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în funcția de clopotar-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost tragic: o fractură de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în funcția de clopotar-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numai eu. Dar, despre cine m-a crescut, cine m-a îmbrăcat și cine m-a învățat de la nouă până la paisprezece ani, mai este de povestit. ALBUMUL DE FAMILIE Cu un an mai mic decât bunicul Costan era vărul său drept, Nicolae, născut în anul 1875 la Stulpicani, unde fusese repartizat cantor bisericesc tatăl său Toader Cotlarciuc frate cu Grigore Cotlarciuc, tatăl bunicului meu. Nicolae, născut din a doua căsătorie a lui Toader Cotlarciuc cu Ioana Cozan din Stulpicani, după absolvirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a discutat și aprobat numirea I.P.S. S. Mitropolitului Nectarie ca cetățean de onoare al orașului nostru”. Iorgu G. Toma a prezentat Consiliului local propunerea cu motivarea sa argumentată de personalitatea Mitropolitului, ședința fiind prezidată de primarul orașului Vama, Constantin Cotlarciuc, văr drept cu Nectarie. Cronicarul Romulus Cândea scria despre Mitropolitul Nectarie astfel: „Iată viața lui Nicolae Cotlarciuc, o viață de modestie și de necontenite strădanii. La onoruri nu s-a îmbulzit, că-l oprea firea, de la muncă nu s-a dat înapoi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum mâna dreaptă a bunicului Nițucă la lucrul în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei case de om gospodar, înainte de Paște, bunicul își primi plata de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu care le atingeam capul, iar în mâna stângă cădelnița cu care le tămâiam, predicând: Domnului să ne rugăm, Pentru sufletul păcătoaselor Ileana, Tasâia, Domnica, Maria, Valeria și Eugenia, Pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]