6,588 matches
-
petrecut în urma încheierii acestei Convențiuni.36 De fapt România era aliata Rusiei încă din 1876, după vizita lui Ion Brătianu la Livadia. În ziua de 11 aprilie, în clipa în care armatele ruse au pus piciorul pe teritoriul României, Marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor ruse, a adresat următoarea proclamațiune către români: „Locuitori români, Prin porunca Maiestății-sale împăratul a toatei Rusii, armata sa ce, sub a mea comandă, e însărcinată a combate în contra Turciei, intră astăzi în țara voastră, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
24 aprilie 1877, care venise special de la Chișinău pentru a explica motivele „intrării neașteptate a trupelor ruse în România“, principele Carol, în prezența lui I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu, a amintit și de proclamația adresată poporului român („În ceea ce privește proclamațiunea marelui duce Nicolae către locuitorii români, aceasta a jignit pe M.s. Domnitorul, căci el singur este în drept a se adresa poporului român“), primind o motivație nesatisfăcătoare („Baronul Stuart scuzează această proclamațiune prin necesitatea de a anunța românilor în mod public că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
împregiurare de mult curaj și sânge rece și a reprezentat bine armata română“ - MOF., nr. 127, 7/19 iunie 1877, p. 3679), conferindu-i-se totodată crucea de cavaler al Peste câteva zile, ziua precisă n-am notat-o, Marele duce Nicolae, co mandantul armatelor rusești, sosi în gara Brăila.76 În acel moment, cruci șătorul protejat Lufti Gelil, care staționa mascat pe brațul Măcinului, aruncă câteva proiectile din tunurile sale de mare calibru. Două din acele proiectile, destinate să lovească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șătorul protejat Lufti Gelil, care staționa mascat pe brațul Măcinului, aruncă câteva proiectile din tunurile sale de mare calibru. Două din acele proiectile, destinate să lovească trenul, căzură la câțiva metri departe de gară, dar fără să facă explozie. Marele duce se apropie de unul din proiectile și, arătându-l ofițerilor din jurul său, le spuse: „Iată inamicul! Pe acesta trebuie acum să-l combatem!“ Lufti-Gelil plecă în susul Dunării, peste o zi sau două, bombardă Oltenița, apoi se reîntoarse pe canalul Măcinului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un obelisc (Lo cotenentcomandor C. Ciuchi, Istoria marinei române în curs de 18 secole, Constanța, 1906, pp. 173-175; căpitan de rangul I Nicolae Petrescu, Marinari prin ploi de foc, 1877-1878, Ed. Militară, București, 1978, pp. 32-35; 44-45; 80-82). 76. Marele duce Nikolai a sosit la Brăila, de la Chișinău, însoțit de I.C. Brătianu, la 23 aprilie/5 mai 1877, în drum către Ploiești, unde urma să se stabilească înaltul comandament al armatei ruse (Memoriile, vol. IX, p. 69). După cum se poate lesne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
această festivitate. La gară, primire strălucită. Domnul și Doamna erau de față. De la gară la Palat, în mijlocul aclamațiilor, cortegiul a fost astfel format. În prima trăsură, Țarul, Doamna și doi fii ai Țarului. În a doua trăsură, Domnitorul cu Marele duce Nicolae. În a treia trăsură, cancelarul, prințul Gorciacof cu Ion Brătianu. În a patra, ministrul de Rezbel general Miliutin cu Mihail Kogălniceanu. În a cincea generalul Ignatief, fostul ministru al Rusiei la Constantinopol, cu generalul Ion Ghica, fostul agent al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Paris.83 360 bucureștii de altădată 82. Potrivit relatărilor oficiale, în prima trăsură „à la Daumont“ (d’Aumont) s-au urcat țarul, cu principesa Elisabeta și marii duci Vladimir și Sergiu; în a doua, marele duce moștenitor Alexandru Alexandrovici, marele duce Nikolai și principele Carol; în a treia, marele duce Nikolai-fiul, ducii Eugen și Sergiu Leuchtenberg și principele Alexandru de Battemberg, în a patra, prințul Gorceakov și I.C. Brătianu; în a cincea, contele Adlerberg, ministrul Casei imperiale cu Mihail Kogălniceanu etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oficiale, în prima trăsură „à la Daumont“ (d’Aumont) s-au urcat țarul, cu principesa Elisabeta și marii duci Vladimir și Sergiu; în a doua, marele duce moștenitor Alexandru Alexandrovici, marele duce Nikolai și principele Carol; în a treia, marele duce Nikolai-fiul, ducii Eugen și Sergiu Leuchtenberg și principele Alexandru de Battemberg, în a patra, prințul Gorceakov și I.C. Brătianu; în a cincea, contele Adlerberg, ministrul Casei imperiale cu Mihail Kogălniceanu etc. (MOF., nr. 119, 28 mai/9 iunie 1877, pp.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ieri numeroasei lui familii și unui șir de tinere genera țiuni pentru a căror instruire zelosul și patriotul profesor își consacrase întreaga viață“ (ROM., an. XXI, 4 iunie 1877, p. 493). 89. Armata rusă de est, aflată sub comanda marelui duce Alexandru, a început să treacă Dunărea pe la Măcin, în Dobrogea, la 9/21 iunie 1877, în frunte cu Corpul 14 armată al generalului Zimmerman. 90. Bombardamentele de artilerie de care amintește Bacalbașa au fost solicitate de înaltul comandament al armatei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
treacă Dunărea pe la Măcin, în Dobrogea, la 9/21 iunie 1877, în frunte cu Corpul 14 armată al generalului Zimmerman. 90. Bombardamentele de artilerie de care amintește Bacalbașa au fost solicitate de înaltul comandament al armatei ruse („14 iunie. Marele duce îi telegrafiază de la Dracea Prințului să deschidă mâine la amiazi focul pe toată linia Dunării“ - Memoriile, vol. X, p. 12), în preajma și în timpul acțiunii de forțare de către ruși a trecerii Dunării, de la Zim nicea la Șiștov, în noaptea de 14
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acțiunii de forțare de către ruși a trecerii Dunării, de la Zim nicea la Șiștov, în noaptea de 14/26-15/27 iunie 1877, pe un pod de vase. 91. Afirmație des repetată de diplomația țaristă, dar nu și de șefii armatei (marele duce Nikolai, spre exemplu), care doreau totuși să coopereze cu armata română, al cărei ajutor îl considerau necesar în confruntările cu armata turcă, peste Dunăre. Astfel, la începutul Românii cereau să intre în acțiune spre a-și valorifica drepturile la sfârșitul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mergeau femeile, unele cu copii în brațe. Toate femeile au mers până la anul 1877 367 97. Telegrama citată de Bacalbașa - am mai spus-o - nu a fost trimisă de țarul Alexandru al II-lea comandantului armatei române, ci de marele duce Nikolai. Textul exact, în limba franceză, transcris după originalul aflat în arhiva personală a regelui Carol I sună astfel: „19/7 1877. Urgent. Tîrnovo. Prince Charles de Roumanie à l’endroit où se trouvera. Les Turcs, ayant amassé les plus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicopole și a prizonierilor turci, dar nu acceptase, la indicațiile principelui Carol, care fusese sfătuit în acest sens de către Kogălniceanu (v. scrisoarea lui Kogălniceanu către domnitor, din 6/18 iulie 1877, în Independența României. Documente, vol. I, p. 123). Marele duce Nikolai i-a reproșat apoi principelui Carol, prin intermediul generalului Zefcari că românii, neacceptând să preia paza cetății Nicopole, unități ale trupelor generalului Krüdener au fost reținute aici și nu au putut lua parte la prima bătălie pentru Plevna, pierdută de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zona Corabia, la 20 august/1 septembrie 1877, pe un pod de vase, având o lungime totală de 1036 m (de la Siliștioara la Măgura, în Bulgaria). În prealabil însă, după o discuție cu împăratul Alexandru al II-lea și marele duce Nikolai, la marele cartier general rus de la Gorni-Studen, principelui Carol i se încredințase comanda supremă a tuturor trupelor din jurul Plevnei (la 16/28 august 1877), satisfăcându-se astfel și principala revendicare a oficialităților române („armata română nu poate fi pusă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ed. Militară, București, 1976, p. 250). 111. După trecerea Dunării înaltul comandament rus și-a dispus forțele în trei grupuri strategice: armata de est, menită să anihileze orice acțiune ofensivă a trupelor otomane din Cadrilater; armata principală, comandată de marele duce Nikolai, având misiunea de a înfrânge trupele turcești de la nord de Balcani și apoi de a trece munții, înaintând spre Adrianopol și Constantinopol; armata de vest, care urma să cucerească cetățile Nicopole și Plevna și să înainteze apoi și ea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-lea. Dualitatea personajului, dar mai ales uluitoarea sa ipocrizie sînt excelent ilustrate de James Maxwell, un actor variat și subtil. Memorabile sînt și alte personaje ale acestui „roman foileton”: Perkin Warbeck, un fascinat de putere, transformat prin acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia spaima morții îi provoacă o irepresibilă greață (fiziologică). La fel ca Warbeck, el e victima unei înscenări perfect organizate. *Masiv, înfofolit, cu ochelarii aburiți, salutînd zgomotos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost așezat cu fața la tablou, ceea ce l-a stânjenit foarte mult, iar când i s-a pus întrebarea ce se întâmplă cu tineretul, Sidorovici a spus că el este șeful tineretului și că acesta este atașat Axei. Răspunsul tăios al Ducelui l-a zăpăcit pur și simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu Codreanu și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să-l câștige pentru punctul just de vedere, care era și cel al teoreticianului militar prusian Clausewitz, că războiul este o prelungire a politicii și nu invers cum se aplica de către Hitler. Adică ceea ce ar fi vrut să-i inducă ducelui și apoi Führerului era ideea că adevărații aliați contra comunismului sunt mișcările naționaliste, care puteau determina în țările respective, un climat de colaborare sinceră cu armata germană și gândea acest lucru știind că naționaliștii din Ucraina erau în închisoare în loc să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fusese ucis și apoi s-a aranjat aparența unei sinucideri. După mai multe discuții cu Comandantul, acesta a considerat că locul cel mai potrivit pentru Enescu ar fi să ajungă la Roma, unde să găsească o cale de comunicare cu Ducele, evitând Ministerul de Externe italian, deoarece Contele Ciano, șeful acestui departament, era un dușman al românilor și deci și al Mișcării Legionare, fiind un prieten al ungurilor. Enescu, ajuns la Roma, stabilește neașteptat de repede o legătură, așa cum îl rugase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Contele Ciano, șeful acestui departament, era un dușman al românilor și deci și al Mișcării Legionare, fiind un prieten al ungurilor. Enescu, ajuns la Roma, stabilește neașteptat de repede o legătură, așa cum îl rugase Horia Sima cu o persoană apropiată Ducelui, acesta era Mario Appelius, un ziarist care avea oricând drum deschis la Vila Torlonia unde locuia Mussolini. Astfel, Enescu îl informa pe Mario Appelius de toată situația legionarilor din Germania și scrisorile venite de la Stoicănescu, decodificate, ajungeau pe masa de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îi sugerează lui Mario Appelius ideea ca să se formeze un fel de bloc latin de structură naționalistă, cuprinzând România, Italia, Franța, Spania, care să contracareze influența crescândă a Germaniei. Enescu a făcut chiar un memorandum care i-a fost prezentat Ducelui, de Mario Appelius și pe care acesta l-a privit cu interes, văzând în Mișcare un aliat al ideilor lui de dominație italiană în bazinul mediteranean. în noiembrie 1942, când pregătirile de plecare ale Comandantului erau gata, acesta a vrut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în bazinul mediteranean. în noiembrie 1942, când pregătirile de plecare ale Comandantului erau gata, acesta a vrut să mai aibă o confirmare a lui Mussolini, și prin Mario Appelius, via Enescu-Stoicănescu, i-a transmis vestea apropiatei veniri la Roma. Răspunsul Ducelui a fost ca o șaradă: „Din punct de vedere militar, momentul nu este cel mai potrivit. Dar din punct de vedere revoluționar, este bine să fie aici.” Desigur că acest răspuns ambiguu a dat de gândit tuturor și cu atât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răzbată la socialismul hitlerist»”. Este momentul în care sunt puși la punct ereticii și dușmanii național-socialismului, Spengler, Thomas Mann ș.a., în care, într-o prelegere la Universitate, un italian a arătat cum totul începe de la Mussolini, l-a descris pe Duce și n-a avut de pomenit nici un tânăr. Deși aflat la studii în Germania, Golopenția scria că „trebuie mai ales atrasă atenția lumii de la noi asupra culturii, a stilului englez și anglo-saxon în genere. Un continent complet inexplorat de noi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunist („discursul puterii - discursul imaginii”) și după decembrie 1989. SCRIERI: Hipermateria, București, 1980; Ion Țuculescu, București, 1984; O tăcere asurzitoare, București, 1985; Lucian Grigorescu, București, 1989; Haosmos, București, 1992; Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, București, 1996; Minunatele ceasuri ale ducelui D’Ivry, București, 1998; Poeme-Poems, ed. bilingvă, tr. autoarei în colaborare cu Adam J. Sorkin, Pitești, 1999; Poeme politice, Botoșani, 2000; Poetrix, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Cristea, Faptul, 189-192; Constanța Buzea, „Hipermateria”, AFT, 1981, 1; Tartler, Melopoetica, 174-178; Micu, Limbaje
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
unei armate întrege la o expediție, un campodux ce comandă atâtor regi, ce veniră spre a împresura Troia? Homer îl numește Agamemnon, de la agin (duc) și aga, duce și memnon (înțelept, legiuitor, sapient, conducător de popoli). Agamemnon însemnează capul capilor, ducele ducilor etc. Aci se vede o definiție mai mult decât un nume vag. Cine voiește să mai știe cum s-a chemat mai înainte acest martiriu eroic, de această victorie ce i-a consacrat numele adevărat ce se cuvenea să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]