18,730 matches
-
frunze are." O solidaritate vegetală, de rit pe jumătate păgîn, vibrează în recunoașterea atotputernicei fatalități. Lucruri spuse pe șoptite și înghițite pe tăcute, pentru care cartea, așa, chinuindu-se să îngaime fapte care nu sînt, e o promisiune de viață: "Duhul culege din carte semințele mici,/ și ară și seamănă cereștile vii." (Ehé). Plante înșelătoare, în care plinul nu se-arată. Iată această frumoasă viziune destrămată, în timp, în loc: "Frumusețe văzută, te-ai făcut rai și nu te mai vedem.// Pădure
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
În Salonul numărul 6 cîlții se înfundă în goarna de purpură. / Și peste tot bîntuie malaria nopților albe, / inflația cuvintelor, fiere vărsată" (Prin venele desprinse). Este încă o probă de exteriorizare, id est de antilirism. Flegmatic asemenea oricărui creator în duhul unei demonii asumate, Liviu Georgescu aspiră către o expiere răsturnată, către dizolvarea antimistică în procesele inepuizabile ale materialității.
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Dar adevăratul și singurul "rebel" se dovedește Caragiale: Oscar Späthe l-a reprezentat purtînd căciulă, cu capul întors spre stînga și cu privirea îndreptată în sus. Duhul scriitorului l-a smuls pe sculptor din somnul convenției și i-a dat curaj să sfideze stereotipiile. Bravos, nene Iancule! Ochii bustului tău contemplă neabătut seninul cerului de vară. Dacă ai consimți să-i cobori măcar o clipă, ai citi
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
reia formula prezentă pe biletul lăsat de ucigaș: În numele porcului. Chiar din primele capitole, psihiatrul poliției îl decriptează asociind religie și pictură, lingvistică și simbologie: o formulă "întoarsă" a celei care încheie rugăciunea ("În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh"), echivalarea între porc și diavol, prezentă în mentalul colectiv, bazată pe corelarea porcului cu ignoranța și păcatul, cu desfrâul și murdăria. În mai multe puncte-cheie ale romanului se strecoară detalii care formează o veritabilă rețea simbologică, reconstituind semnificațiile și valoarea
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
căci ele îmi devin gîtlej. /Slujitorii surîsului curăță de pe sabie rugina. Acum din oțel se plămădește o muzică / Sau mai curînd al florilor miez" (Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are...). Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin muzicienii cu flaute / Din care ies pe cînd eu mor / Gisanții frumoși cu frumoase moarte, / Despre cădere avînd ochi iertători" (Și iată vin muzicienii cu flaute...). Verbele înseși, în narcoza lor simbolic autumnală, se cer asimilate
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Mă aflu iar pe locul morții mele. / E înflorit, aproape de însinguratul testament / Al ploii peste seninătatea urnelor. / Dar eu lipsesc din toate, / Pînă și vîntul ce m-a risipit mă uită. O frunză parcă dă din umeri / Cînd trec în duh pe lîngă ea" (Mă aflu iar pe locul morții mele...). Nefiind totuși cu putință totala extragere din real a făpturii umane, o perspectivă ce se îmbie poeziei este cea a sublimului conștiinței, a răsucirii acesteia dinspre insensibilitate și apatie către
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
cu ochii sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor silogisme-șarade iluminate de un duh sumbru , orfic, poate cel al lui Rimbaud sau Lautréamont:" Ca și cum mi-ași aduna/oasele cu mâna/mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte,/când tu nu mai încapi/ în imaginea lor". Spectacolul oferit de Radu Cange
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
mine, probabil că am fost mai mult pe gustul Preafericitului, decât ceilalți. Toți îmi spuneau că ești atât de demonică încât l-ai îmbârligat până și pe părinte", a mai spus Oana. Întrebată dacă i-a spus ceva vorbe de duh, Oana a răspuns ” S-a pozat cam mult cu mine. Să știi că ți le trimit pe e-mail, îmi spunea pentru că nu mai știu dacă era facebook atunci, s-a pozat și cu ceilalți, dar mai mult cu mine”, a
Oana Zăvoranu, despre Patriarhul Daniel: Avea o slăbiciune pentru mine () [Corola-journal/Journalistic/73320_a_74645]
-
de gardă, că nu știau parola. I-au ținut la poartă, culcați pe zăpadă, pînă s-a trezit ofițerul de serviciu, unul nou, care nu-l știa pe maior. Întins ca broasca în zăpadă, Scipion îi spune cine e, cu duhul blîndeții. Sublocotenentului nu-i prea venea să creadă. Bănuia că-i o manevră să i se încerce vigilența. I-a pus lanterna în ochi și de-abia cînd Scipion l-a avertizat că îl va ține la arest cîte o
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
romantic și clasic în aceeași măsură), un ochi interior se deschide pentru a fixa, în marea de aparențe volatile, esențele. Reflexia lasă loc reflecției, ridicată la o treaptă inumană. Apar personaje și avatari (neguțătorul de săbii, tăietorul de lemne, luntrașul, "duhul fărădelege", "zeul cel singur") care, trăind în lumea oamenilor, se sustrag regulilor de uzură și moarte ale acesteia. Timpul nu curge și pentru ei. Astfel se citesc Desprinderea de țărm sau Ambră, în care anii par un drum, iar lumea
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede, fricoase. Albastre. Se dezice, nevinovat, de mortul despre care nu știe nimic, nici măcar dacă este cel care pare. Sau dacă a fost. "Parcă ieri, parcă niciodată." Distanța de la Berlin la București e granița dintre aceia care nu au
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
în dimensiunea ancestrală ("Nu ai de la mine, / nu am de la tine decît umbra în descreștere / niște ulcioare de umplere să nu însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și lîna mielului anonim, duhul amar care / spune că ne-am mai dus, dar că nu mai venim" - 11 miniaturi ale plînsului), poeta urmărește o redempțiune ce trebuie să învingă blocuri compacte de materie apocaliptică. Ele îi opresc pașii, silind-o la popasuri descriptive asupra
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
După cinci ani, un ermetic mai modest, Virgil Huzum, publică la Luceafărul, cu ilustrațiile lui Al. Phoebus, Zenit, un volum de versuri. Debutase cu parodii (Ŕ la maničre de..., 1926), ca să treacă, în timp, la rostiri cvasi-psaltice, pătrunse de un duh al economiei de cuvinte. Douăsprezece la număr, cîte zodiile, sînt aceste poeme minimale, închipuind abia un contur pe cerul mîzgălit cu petarde al deceniului patru. Unele sînt încercări fără pretenții mari, mizînd pe sonoritatea unor rime: "Visul/ În iederi,/ În
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
casei regale a României. Prestigiul ei de la începutul anilor '90 a fost opera unei absențe: de la Versoix, dintr-o depărtare ce părea luminoasă, Suveranul transmitea mesaje ce păstrau vie flacăra speranței că, odată și odată, comunismul va părăsi, asemeni unui duh rău, fruntariile României. Acel mesaj a dispărut ca prin fum în clipa când familia regală s-a mutat în România. Vraja se risipise, miracolul se chircise. Iar atunci când umbra tot mai neguroasă a pesedismului a ocupat culoarele, antecamerele și iatacele
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese are aerul unei cîrpeli sterpe, aparținînd unor spirite pătrunse de resemnare. De pe coperta a patra a volumului aflăm că "Volumul pe care îl propunem are drept scop familiarizarea
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
hipnotiza acea piesă greoaie, înaltă, amenințătoare, a primei mele copilării. În garajul unde odihnea de obicei "Simpson"-ul, petreceam minute de evadare într-o suprarealitate construită pe loc, aplecat deasupra canistrelor cu benzină, inhalând aburii aproape materiali, ce ieșeau asemeni duhurilor orientale din vasul lui Aladdin. Totul a durat până într-o zi când stăpânul motocicletei și al garajului m-a "deconectat" de la sursa plăcerii, spunându-mi pe un ton grav: Nu e voie să miroși benzină, pentru că sângele ți se
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
nenumărate, tentații. Așa am străbătut o adolescență acut turbulentă, în care amestecul de violență și melancolie fără obiect au scos la iveală un tip de energie și de ambiție care izbucnesc și astăzi în cele mai neașteptate momente - probabil asemeni duhului ce-ți albește sângele din poveștile orientale, dar și din fantasmele copilăriei mele. Știu că mulți scriitori nu se sfiesc să vorbească despre rolul drogurilor în propria creație. Aldous Huxley a fost un împătimit consumator de mescalină, iar Jack Kerouac
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
biserica slavei Tale". Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales lui Dumnezeu. Tradiții și obiceiuri de Sfânta Marie Mică Este păcat mare ca de Nașterea Maicii Domnului, bărbații să meșterească și să facă treaba în gospodărie, iar femeile
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
trânta. Lanțul e rupt, s-o liberă./ Patru pumnale lungi o stea din urmă-mbie./ Se-nvolbură-nainte. Norii vuiesc trezie./ Cum crește. Așchiază lumină casei, cănd / Cu-n cântec sufletelor noastre face vânt." (Paul Antschel/ Celan, Die Geisterstunde/ Ceasul duhurilor) Sau, vom recunoaște tonalitatea eminesciana: "Vrej verde infinit de iederi crește/ Pe a tăcerii despletite față./ Vrea albă-arípă de columbă-n clește./ Rămâne-un licăr doar din ce-mi fu viața./ Acum adâncul ancore despica,/ Steag de primejdie-n catarg
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
devin sterile. Iar medicul, deprins să restrîngă totul la cauzalități intrinseci, e înclinat să reducă arta scrisului la tehnica lui. Pentru el, o scriere reușită cere acuratețe filologică și o bună proprietate a termenilor, cînd de fapt scrisul cere un duh interior care precede filologia și care, cel mai adesea, nu e deloc sănătos. Sau, mai pe șleau, creația cere scrînteală, indisciplină, dezordine interioară - exact stihiile pe care medicul le respinge spontan. Adept al sănătății pe care a învățat să și-
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
corect numele neuitînd inițialele, dacă îl invită la o recepție, unde gazda îi întinde două degete și-și întreabă imediat secretarul, în șoaptă, ŤCine dracu mai e și acesta?ť" (p. 53) Singura mîngîiere în mijlocul acestor neîmpliniri e viața în duh. Dincolo de toate era liniștea, era prezența lui Dumnezeu. Puteam să ne lăsăm fără rezerve în seama lui, aveam privilegiul formidabil de a fi fiii săi. Orice se va întîmpla, el nu ne va părăsi. Am simțit-o de multe ori
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
realizează prin Comitetul de prezbiteri, conform principiului biblic al pluralității prezbiterilor; ... g) susțin principiul biblic al preoției universale, atribuită tuturor credincioșilor; ... h) urmăresc simplitatea închinării publice; ... i) susțin lucrarea de slujire făcută de fiecare credincios, potrivit darurilor spirituale date de Duhul Sfânt și recunoscute de Biserica locală; ... j) proclamă Evanghelia, conform mandatului biblic din Evanghelia după Matei, capitolul 28: 18-20; ... k) afirmă credința în revenirea iminentă a Domnului Isus Cristos pentru răpirea Bisericii și instaurarea Împărăției de o mie de ani
ORDIN nr. 71 din 4 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270966]
-
publice, bisericile și cultele legal recunoscute în România. Articolul 34 Prezbiterii sunt recunoscuți în Biserica locală pe baza: a) caracterului și calităților lor de slujire, descrise în 1 Timotei 3: 1-7 și Tit 1: 5-9; ... b) darurilor primite din partea Duhului Sfânt, practicate și recunoscute în Biserică; ... c) chemării și responsabilității pe care și le asumă în slujire. ... Articolul 35 (1) Comitetul de prezbiteri conduce, supraveghează și răspunde pentru toate activitățile spirituale, administrative și de altă natură desfășurate în Biserica locală
ORDIN nr. 71 din 4 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270966]
-
liberal cât să îi permită lui N. Steinhardt să scrie și să publice cărți fără legătură cu preocupările firești ale vieții monahale. Cele două volume apărute în 2011, pe care le voi comenta aici, dovedesc că Steinhardt, monah exemplar în duh, s-a manifestat public ca un intelectual laic, în deplină libertate de cuget. Amplitudinea spiritului său i-a permis să găsească o cale personală de trăire a ortodoxiei, în care literatura laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
nu putem sesiza intenționalitatea care se datorează numai gravitației. Un corp ciudat, ca un horn în cruce, vopsit în acea culoare albastră cu care se mai vopsesc arareori casele pe la țară și numită în popor sineală, este aici locuința unui duh care ține sub patronajul său imaginația artistului. Întâmplător aflate alături, cele două expoziții din Palatul Baroc din Timișoara ar putea fi ele însele o negație la știrea cu care am început această cronică.
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]