5,695 matches
-
ei înșiși, sunt trupurile lor care luminează. Fiindcă au ajuns la un asemenea stadiu de desăvârșire, că duhul sfânt se află deja în ei. Pe oamenii ăștia nimeni și nimic nu-i mai poate întoarce din puterea și pacea lor dumnezeiască. Sunt sfinți deja încă din timpul vieții. Poate n-o să ajungem niciodată la gradul lor de sfințenie și cu siguranță că cei mai mulți dintre noi abia dacă își amintesc de Iisus când și când. Dar măcar să încercăm să facem uneori acel
HRISTOS A ÎNVIAT! de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368120_a_369449]
-
anapausis», iar particula «ana» se traduce prin «în sus». Așadar, ajung la odihnă atunci când mă ridic la înălțimea adevărului, adică la lumina care îmi dă pacea, împlinirea». Gestica sa și inflexiunile glasului său erau dătătoare de sens și de forță dumnezeiască, de trăire sfântă, în ființa ta, a ascultătorului. De aceea, prelucra permanent și în continuu, divaga, era atent la public, comunica cu el, se lua de o idee care vedea că prinde, era acolo... Mulțumea când îi aduceai paharul de
ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/368148_a_369477]
-
la nimic. De ce? Deoarece nu le faci din dragoste. Nu suntem atrași de toți oamenii, nu putem să fim prieteni cu toată lumea, dar putem să iubim necondiționat pe toți oamenii de pe pământ, deoarece poartă chipul lui Dumnezeu. Și această dragoste dumnezeiască este adevărata dragoste despre care fac vorbire acum și o promovez cu toată puterea ființei mele. Cineva spunea că sunt trei categorii de oameni pe care îi întâlnești: unii care te iubesc și te înțeleg, a doua care se prefac
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368190_a_369519]
-
Episcop Vicar Timotei Prahoveanul se așază în tiparul său monahicesc așa cum s-a alcătuit acesta în vatra monahală a Neamțului, chinovia de metanie. Gesturile și felul său de a fi au tot timpul mireasma smereniei. Iubește oamenii, împlinind ascultător porunca dumnezeiască. Îi place nespus de mult să fie în preajma semenilor, să se facă părtaș spovedaniei acestora, să se farmece cu ingenuitate copilărească de rostirile lor înțelepte, cu arome de fâneață înflorită înainte de tăișul coasei. Nu-i altă pe lume mai desfătătoare
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă speranța fericirii, Când dorințe în suflet sunt ferecate. Cu valul timpului i-am spălat trecutul, În idei curate să-i îmbrac viitor. Spre rai dumnezeiesc să-i duc începutul Dintr-un destin menit de cerul ochilor. Pe brațele gândului îmi port cuvântul, Cu jertfa ochilor în viscoliri de dor, Când glasul suferinței mi-aduce sfârșitul Și-mi duce reverie-n ochi de cititor. SONET LIMBII
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
putea dori din punct de vedere material ai sau poți avea în orice clipă și prin urmare nu-ți produce satisfacție! Și atunci cauți alte plăceri decât cele materiale ... Sentimentul de a fi stăpânul lumii, de a avea puteri aproape dumnezeiești, să te simți puternic ca un zeu devine un drog. Se numește beția puterii. Ei consideră că așa trebuie să fie lumea - sub controlul câtorva oameni care să hotărască ei cum să fie organizată planeta, cum să fie viața pe
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului O deosebită atenție a acordat-o cinstirii Cuvântului, alegându-și cu mare grijă împodobitele cuvântări, care fermecau interlocutorul, auditoriul: Vrednicul împărat își îmbogățea mintea cu cuvintele dumnezeieștii Scripturi, petrecându-și nopțile în priveghere, iar în clipele de răgaz scriind cuvântări, căci îi plăcea să se înfățișeze necontenit în fața oamenilor, încredințat că e bine să domnească peste supuși și, prin puterea cuvântului de învățătură, făcând din cârmuirea sa
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
până la sfârșit un Organ Suprem de Autoritate al Bisericii Apostolice Sobornicești. Deschizând drumul celorlalte Sinoade Ecumenice, Întâiul devine și cel mai important, fiindcă el lasă și procedura de desfășurare a următoarelor. Sinodul Ecumenic devine însăși Biserica Ortodoxă, iar prin călăuzirea dumnezeiescului Duh Sfânt, decizia sinodalilor capătă valoare și autenticitate absolută. Așadar, Primul Sinod consființește Bisericii o conștiință ecumenică. Conștiința ecumenică este expresia voinței Mântuitorului Hristos: Acolo unde vor fi doi sau trei adunați în numele Meu, acolo voi fi și Eu în mijlocul
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
inițiativa acestui Sinod Ecumenic, fiindcă dacă acest Sinod nu se întrunea, îndrăznesc să spun, că adevărata credință ortodoxă ar fi dispărut iar lucrarea mântuirii ar fi rămas pe jumătate făcută. Deci adunarea Sinodului I Ecumenic a fost și insuflarea voinței dumnezeiești, ca să păstreze desăvârșită lucrarea mântuitoare, să o păstreze și să o transmită generațiilor viitoare. Oricum, de Dumnezeiescul Duh au fost inspirați Sfinții Părinți, care și-au asumat lupta împotriva lui Arie... (Sfântul Nectarie, Sinoadele Ecumenice, p. 93). O altă părere
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
ortodoxă ar fi dispărut iar lucrarea mântuirii ar fi rămas pe jumătate făcută. Deci adunarea Sinodului I Ecumenic a fost și insuflarea voinței dumnezeiești, ca să păstreze desăvârșită lucrarea mântuitoare, să o păstreze și să o transmită generațiilor viitoare. Oricum, de Dumnezeiescul Duh au fost inspirați Sfinții Părinți, care și-au asumat lupta împotriva lui Arie... (Sfântul Nectarie, Sinoadele Ecumenice, p. 93). O altă părere tulburătoare despre importanța Sinodului I Ecumenic este și cea a lui Constantin Paparrigopoulos: Dacă Simbolul de credință
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
Botez la finalul misiunii sale cerești, pe pământ, având conștiința împăcată și împlinită: În clipa asta pot, cu adevărat, spune că sunt fericit; acum știu că m-am învrednicit de viața cea fără de moarte și că m-am împărtășit de dumnezeiasca lumină. (Eusebiu de Cezareea, Viața..., op. cit. p. 184) Marele Împărat primind pecetea dumnezeirii, înveșmântat cu mantia Duhului, a refuzat să mai poarte mantia de porfiră imperială, mulțumindu-se doar cu hitonul cel alb al Botezului, peste care și-a pus
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
cel Sfânt, Care l-a ales pentru misiunea sa profetico-apostolică: Nu de la oameni, dar nici pentru oameni, ci din cer a primit această chemare, în aceasta s-a sprijinit și de aceasta s-a lăsat să fie condus, conform cuvântului dumnezeiescului Pavel. (Teodoret de Cyr, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 2) Împăratul Constantin a netezit Calea Europei pentru a pătrunde Adevărul lui Hristos în viața neamurilor, a structurat întreaga societate pe lumina Duhului ortodox, punându-i la temelie Evanghelia Iubirii-Dumnezeului-Om. Personalitatea
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a învrednicit de o convertire minunată, consolidându-se continuu prin credința, evlavia, demnitatea, generozitatea, zelul, responsabilitatea morală și religiozitatea sa, determinând astfel cultura și civilizația europeană și chiar universală. Crucea, acea apariție miraculoasă a semnului sfânt de pe cer încadrată de dumnezeiasca chemare: Prin acest semn vei birui!, l-a renăscut, pregătindu-l pentru marele său destin creștin, care-l aștepta. La vederea unei asemenea priveliști relatează Eusebiu, împăratul și întreaga lui oștire-care, mărșăluind alături de el, asistase și ea la minune-fuseseră cuprinși
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
bucurie negativă, în timp ce Zamolxianismul o primenește prin jertfă, asemeni Creștinismului care o întrupează într-o sfântă bucurie și o mărturisește printr-o dragoste hristică înălțătoare. Răstignirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om pe Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate încheieturile omenirii. Suferința creștină capătă o altă existență, ce nu are nevoie nici de explicare, nici de justificare. Răstignirea Mântuitorului așează lumea creștină într-o atitudine spirituală profundă
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
fost acceptată și trăită, doar ca să ne lase moștenire Suferința Sa Sfântă în care să ne întrupăm suferința noastră biruitoare. Așadar, Zamolxianismul pelasg trece ușor și curat de la legitimul sacrificiu al nemuririi la Creștinismul jertfitor ortodox și mântuitor. Prin Suferința dumnezeiască a lui Iisus Hristos s-a trecut la sublimarea suferinței noastre,a creștinilor ortodocși, care a deschis Calea mântuirii umane. Aceasta era realitatea vieții istorico-religioase în lumea romană în care trăia generalul și viitorul Mare Împărat Dac Constantin. Din acele
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini monarhi creștini, pravoslavnici le-a fost dat s-o aibă, privind mesajul duhovnicesc și eruditul cuvânt de învățătură: Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina adevărului. Călăuzit de lumina adevărului, dobândesc conștiința credinței dumnezeiești. Cu aceasta, așa cum arată lucrurile, cunosc preasfânta religie ca un dascăl al cunoașterii preasfântului Dumnezeu. Acest cult îl mărturisesc. Această putere a lui Dumnezeu având-o alături, am început
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini monarhi creștini, pravoslavnici le-a fost dat s-o aibă, privind mesajul duhovnicesc și eruditul cuvânt de învățătură: Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina adevărului. Călăuzit de lumina adevărului, dobândesc conștiința credinței dumnezeiești. Cu aceasta, așa cum arată lucrurile, cunosc preasfânta religie ca un dascăl al cunoașterii preasfântului Dumnezeu. Acest cult îl mărturisesc. Această putere a lui Dumnezeu având-o alături, am început de la marginile oceanului și am înconjurat lumea cu nădejdi, că, după ce
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
din borangicul Luminii, sunt brodate apoi pe ștergarele trandafirii ale surâsului divin de pe chipul românului. Înfiorate în sine, toate cuvintele înmiresmate au venit Cuvântului sfânt să I se închine, să I se roage, să-L slăvească. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul -Omul dac- chip al lui Dumnezeu. Purtăm în noi această dumnezeiască mirare în fața ființării Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumusețat cu Adevărul Său, Poemul Vieții Sale. Dacă vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
în splendoarea frumuseții este așezat Omul -Omul dac- chip al lui Dumnezeu. Purtăm în noi această dumnezeiască mirare în fața ființării Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumusețat cu Adevărul Său, Poemul Vieții Sale. Dacă vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii tuturor aleșilor. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului ! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru Creator. Toată contemplarea frumuseții, slavei și strălucirii acestei dumnezeiești Iubiri, întrupează în Om cântarea divină. Gândul sufletului este mugure de Dumnezeu. Cuvântul rostit este surâsul Luminii angelice, iar muzica cuvântului este cântarea însăși a Duhului Sfânt. Toată această încântare divină este întruparea sublimă a Fecioarei Maria. Așadar, cuvintele gândite
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
funcția cultică, în care-L slăvește mai întâi pe Dumnezeu-Cuvântul, apoi Seminția sa și omul creștin în general. În graiul vechi al Psaltirei, Psalmul 116 zicea: Lăudați pre Domnul toate limbile,... În Sânul limbii dacoromâne s-a răspândit mireasma Revelației dumnezeiești. Limba daco-română este mărturia dreptei credințe, este expresia frumuseții sufletului ortodox și Altarul consființit de martiriologia acestei Nații binecuvântate. Bunul Dumnezeu ne-a hărăzit scrierea cu patru milenii înaintea Sumerului, tocmai pentru a-L lăuda mai mult decât toate celelalte
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
caz să fie lăsată la voia fiecăruia, și cu atât mai puțin nu poate fi improvizată. Încă de la început, Biserica a vegheat la deosebirea față de perioadele de post și de pocăință, atât a Paștelui cât și a Euharistiei și a Dumnezeieștii Liturghii, și le-a asociat cu splendoarea învierii și așteptarea Veacului ce va să fie. Este foarte semnificativ faptul că Biserica interzicea Euharistia în cursul zilelor de post. Această interdicție, ca urmare, a fost limitată la perioada Postului Mare, dar
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
de bucurie. De aici, caracterul său incompatibil cu orice atitudine de pocăință, ceea ce caracterizează atât postul cât și îngenuncherea; așadar nu ne rugăm în genunchi, doar în picioare. Aceasta este motivul pentru care nu îngenunchem nicidecum în cursul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De altminteri, trebuie să reamintim în această privință un alt aspect al vieții bisericești: monahismul, acest martor tăcut al orientării eshatologice a Bisericii. Monahismul a păstrat Tradiția liturgică și canonică stabilită de sinoade și de rânduiala eclesială neîntreruptă și
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
ortodoxă în care să poată vedea preoți slujind în genunchi. Păstrarea Tradiției canonice a Bisericii în favoarea poziției în picioare în timpul rugăciunii și a participării la evenimentul Bisericii care prin excelență sărbătorește învierea și a doua venire, și anume Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, își arată voința constantă de a nu pierde orientarea eshatologică a trupului Bisericii. Atunci când creștinii rămân în picioare, ei devin „martori ai învierii” și „martori ai celei de-a doua veniri”. Cu acest prilej, trebuie menționate de asemenea hirotoniile
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]