4,381 matches
-
dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un mitoman: „Ai văzut cum Îl cita pe Rocoschi sau Rostropovici ăla de parc-ar fi fost Kant?!” „Și pe urmă, astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În birou, și-mi spune ia te uită ce ciudat, a doua zi el s-a dus s-o caute pe fată, și fata nicăieri. Întreabă el pe vecini, nimeni n-a văzut-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totuși, atunci, În Brazilia, nu acestea au fost gândurile pe care mi le-a stârnit scrisoarea. Mai curând am simțit iar că ceva semăna cu ceva de altă natură. Mă gândeam la călătoria la Bahia și mi-am dedicat o după-amiază vizitării prăvăliilor de cărți și obiecte de cult, pe care până atunci le neglijasem. Am găsit niște prăvălioare aproape secrete și bazaruri ticsite cu statui și cu idoli. Am cumpărat perfumadores cu tămâie de-ale zeiței Yemanjá, mici piramide mistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aruncăm și noi o privire, iar ea m-a urmat cam fără chef. Sediul era pe o stradă secundară, afară era o vitrină cu statuete de ghips care-i reproduceau pe Keops, pe Nefertiti, Sfinxul. Ședință plenară era chiar În după-amiaza aceea: „Adepții rozeicruce și ai ritului Umbanda”. Orator, un anume profesor Bramanti, Referendar al Ordinului În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din ele niște foi late și transparente și le Înfășurai În niște cartonașe de pai uleios. Trebuiau reaprinse mereu, dar puteai pricepe astfel cum anume era tutunul atunci când l-a descoperit sir Walter Raleigh. I-am povestit aventura mea din după-amiaza aceea. „Acum și rozaruceenii? Dorința dumitale de a ști e insațiabilă, prietene. Dar nu le da atenție nebunilor ăstora. Toți vorbesc de documente inatacabile, dar nici unul nu le-a arătat vreodată. Pe Bramanti ăsta Îl cunosc. Locuiește la Milano, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcările. Într-o seară, era cam pe la ora Închiderii, Îmi spuse, privind În altă parte: „Ascultă, s-ar putea să avem nevoie de dumneata, dar nu pentru vreo consultare când și când. Ai putea să ne dedici, să zicem, câteva după-amiezi pe săptămână?” „Să vedem. Despre ce e vorba?” „O Întreprindere siderurgică ne-a comandat o carte despre metale. Ceva ce trebuie povestit mai mult prin imagini. Oarecum de popularizare, dar serios. Știi genul: metalele În istoria omenirii, de la epoca fierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o așteptare lungă, dulce toată ziua, până când te duci să te ascunzi În penumbră, pe fotoliile de piele, la șase după-amiază nu e nimeni, clientela sordidă o să vină seara, odată cu pianistul. Să alegi un bar american, echivoc gol pe la sfârșitul după-amiezii, chelnerul vine numai dacă-l chemi de trei ori și are deja pregătit un al doilea martini. Martini e ceva esențial. Nu whisky, ci martini. Lichidul e alb, ridici paharul și o vezi Îndărătul măslinei. Deosebirea Între a-ți privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri, n-aș zice perfecte, dar, măcar pentru o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico fusese convins, Îi Îmbrăcase În uniformă și mă trecuse la trompetă. Și În mai puțin de o săptămână, la sărbătoarea de Sfânta-Măria Mică, la deschiderea stagiunii teatrale cu Micul parizian, În fața autorităților, eu eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
confortabil În piață, iar alegerea felurilor și a vinurilor i-a permis lui Belbo să evoce și alte amintiri din copilăria lui. Dar vorbea ca și cum ar fi citat din biografia altcuiva. Își pierduse acea fericire naratorie din ajun. Pe la jumătatea după-amiezii am plecat la drum să ne Întâlnim cu Agliè și cu Garamond. Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nivelul tabloului lui Hegel. Un soi de Morticia din serialul gotic Familia Adams. - Am mult de lucru, o să plec târziu. - Perfect, și eu am de terminat un referat la Psihologie infantilă. Asta era, nu puteam scăpa de ea. Pe la șase după-amiază am plecat împreună. În chip de diversiune, am luat tramvaiul 5 în sens opus. Ne-am trezit în capătul Colentinei. Cred că erau 50° la umbră. - Am greșit drumul, trebuia s-o luăm invers. M-a zăpăcit căldura. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe balcon și privi goblenul în lumina după-amiezii. Acum hermafroditul-androgin se distingea cu claritate. Exact așa cum i se păruse încă de acum o lună: cele două sexe, masculin și feminin, la vedere, pe abdomen, mai sus un sân și un pectoral. Surpriza totală fu provocată de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În grădină E o după-amiază caldă de toamnă. Am luat o carte și vreau până mâine să citesc una din povești, pentru a o povesti la ora de limba română. E plăcut să citești sub căldura blândă a soarelui de toamnă. Rândurile mi se destăinuie
In gradina. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Spulber Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2324]
-
pe țăranii ce așteptau în ogradă: ― Măi oameni, de ce nu spuneți voi, de ce sunteți ai dracului? Boiangiu nici în pauză nu stătu cu mâinile în sîn: iscăli procesele-verbale, revizui lista altei serii de bănuiți, pe care socotea să-i instruiască după-amiazi... În afară de cei cincisprezece se mai strânsese în ogradă un pâlc de oameni, parte din Amara, parte din Vaideei, care voiau să mărturisească pe sfânta cruce, că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lucruri neserioase, deși în ultimele săptămâni, de când a scăpat de grija vieții de toate zilele, tocmai lucrurile acestea îl preocupau mai mult. Doamna Mimi s-a ținut de cuvânt și a revenit să-și vază camera de fată într-o după-amiază când știa că mamă-sa nu e acasă. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
c-a venit primăvara și mai mare rușinea de halul în care ne găsește! ― Prea bine, cucoane, am înțeles! zise logofătul ca un caporal în fața generalului. ― Ș-apoi, să nu uităm că e aici și conița Nadina, continuă bătrânul, și după-amiazi vine prefectul și pe urmă... ― De unde vii, măi Toadere? făcu Serafim Mogoș, ieșind în uliță. ― Numai de-aici, din Vaideei. Fusei până la cuscru-meu Zaharia, răspunse Toader Strîmbu, oprindu-se. Vorbiră despre vreme, despre pământ, despre sărăcie. Toader îi spuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apucați... ― Hai, dascăle, hai la datorie! murmură bătrânul preot fără să asculte pe fiică-sa. Că ne-a fost stăpân și ne-a zidit biserica, și ne-ar bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea mare, dar aveau cu ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele cu vodcă sau alte tării pe care abonații fideli ai patronului le dau pe gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne spune că „li se confisca averea condamnaților la moarte” (Anale 6.29). Moartea lui Isus Moartea lui Isus a avut loc brusc și dramatic. Conform evangheliilor sinoptice (Mt 27,45; Mc 15,33; Lc 23,44), pe la ora trei după-amiază, Isus a strigat deodată: „Elo-i, Elo-i,lama sabach-thani?”. Aceste cuvinte în limba aramaică, luate din Ps 22,1, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dar fără înlăturarea cu violență a puterilor păgâne. Acestea vor fi cucerite nu prin sabie, ci prin vestea cea bună a domniei lui Dumnezeu și a morții ispășitoare a Fiului său. Dar ucenicii nu au perceput acest lucru în acea după-amiază de vineri când a murit Isus. Învățătorul lor murise. Mișcarea lor a fost oprită din fașă. Ei înșiși au fugit. Numai Petru, câteva femei și alți câțiva dădeau târcoale să vadă ce se va întâmpla. Dintre aceștia doar femeile au
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și variațiuni, nu ne puneam de acord în nici un fel. Și chiar cu acel cuvânt aveam dubii: părinții mei mi se păreau prea serioși ca să facă așa ceva, fie și la spital. Mă gândeam la lucrurile astea în lungile și chinuitoarele după-amieze când trebuia să dorm. Lumina auriu-roșietică umplea încetișor dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fugă, toată numai falduri și volane roșii, mama băiatului. Ea îl luă în brațe" și, tot în fugă, dispăru sub gang. M-am dus acasă, unde, după ce-am mâncat, am fost supus din nou, ca întotdeauna, torturii somnului de după-amiază, care numai somn nu era. Cu adevărat chinuitor era că nu aveam ceas, așa că nu puteam ști când se sfârșeau cele două ore cât trebuia să stau culcat în patul pe care îl uram, în căldura uscată a verii. Pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar, parcă desenată cu penița, se deslușea de-a lungul lui, până în vârf, o scară de incendiu, protejată de inele asemenea unei trahee. La trei sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase al blocului nostru, am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă. Era spielhosenul copilului cel nou, care, încet, cu atenție, urca spre vârful coșului. Corpul, într-o bluziță cu mâneci scurte, înflorată, nu acoperea nici un sfert din grosimea turnului cărămiziu. Locatarii ieșiseră toți, alarmați, în balcoanele cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]