3,527 matches
-
cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură, purtați de înțelepciune sau rătăcire. Alături de acest sumbru personaj plutește un altul la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii efemere apasă încă sufletul atins de melancolia zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu asistăm, însă, decât la demersurile unor nenumărate compromisuri, în care se cedează pentru a se primi, se oferă în perspectiva obținerii unui beneficiu eficient și avantajos. Acest exercițiu social al schimbului ce inter-conexează sprijinind destinele celor ancorați în mundaneitatea efemeră nu implică ideea de sacrificiu ci pe cea de supraviețuire și ascensiune întru prosperitatea socială. Aici oamenii se ajută pentru a-și asigura consumarea vieții în trup și nu eliberarea sufletească din pietrificarea sa ontică ideea de spirit fiind opturată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în acest context. În locul ei pulsează tensiunea nestăvilită a urii. Gândul, la rândul său, este centrat doar spre concretizarea ideii de recuperare a ceea ce a fost pierdut și spre elaborarea revanșei asupra efemerului învingător. Desigur, că cel astfel rănit îndură, suportă eroziunea crudă a unei situații în care este o dramatică victimă. În acest sens, limbajul banalului social ne spune despre această ființă umană lovită temporar de spectrul nenorocirilor tranzitorii că este atinsă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine de elemente
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
locul și statutul de oglindă răsturnată, oglindă nu a sufletului ci a despărțirii dintre spirit și caverna corporalității. În acest sens, se poate afirma că în cazul dispariției totale a celui drag, în situația desprinderii sale definitive din imanentul trupului efemer, moartea vine spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a tragediei celuilalt. Dialectica dintre răsfirarea răului amăgitor în cotidian și punctarea mundaneității de către prezențe atomare ale binelui se relevă aici drept axiomă fundamentală a existenței generale. Ciocnirea crepusculară dintre bine și rău își dezvoltă energiile întemeietoare în parcursul cotidianului efemer și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan, al limitării acestuia și-al învecinării cu un nedeterminat în structura strălucirii sale absolute. O astfel de extensie abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității banalului efemer. Desigur, la nivelul unui astfel de plan, suferința ca fenomen real, concret nu este anulată dispariția ei fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate fi ușor restrânsă cât mai mult astfel încât efectele sale să fie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ușor de prelucrat și diminuat tocmai prin această preluare. Impactul apariției stridente a suferinței particularizate este astfel gradual diminuat prin acceptarea undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală prin demersul unei integrări alunecoase și perfide ce intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte și ambiții
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de capricii climaterice sau de alți factori efemeri. Ne vedeam rar Înainte, de cîteva ori pe an, dar În ultimii ani ne-am văzut chiar și mai rar, pentru că așa stau lucrurile. Îl găsesc În alt atelier decît cel pe care Îl avea cînd eram copil și care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
postmodernitatea mai curând primitivă decât ca restituire a complexităților primare va găsi unelte conceptuale pentru înțelegerea experienței noastre societale mai curând ca dezordine caricaturală a ordinii morale pe care acest gânditor original o întrezărește sub formele baroce, adeseori paroxistice ale efemerului și sociabilității inițiatice sau ale tribalismelor comunitare în procesele și fenomenele contrastante ale revrăjirii lumii în era sa postmodernă. Tranziția interminabilă pe care o parcurgem amplifică până la exacerbare un fond mai general de confuzie în care se află societatea contemporană
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
termen: ceea ce este tributar situațiilor. Legătura socială se elaborează pornind de la momentele trăite împreună. Mântuirea nu mai este așteptată într-un Paradis (ceresc sau terestru) îndepărtat, este trăită, hic et nunc, într-o clipă eternă. Totul este în mișcare, punctual, efemer. De altfel, poate că tocmai această labilitate a situațiilor, a opiniilor, a felurilor de a fi, poate că tocmai fragilitatea identităților pe care le suscită generează crispările dogmatice specifice dezbaterii, non-dezbaterii sau falsei dezbateri actuale. Și suntem copleșiți de cărți
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
complexă, mai vastă și mai generoasă, tinde să se exprime în poli-culturalismul care se răspândește din ce în ce mai mult în societățile noastre. Odată cu relativismul intelectual și existențial pe care acesta îl induce. Stabilității unicului tinde să-i urmeze labilitatea multiplului. Iar aspectul efemer al lucrurilor este corelativ cu fragmentarea lor. Andy Warhol și "sfertul lui de oră de celebritate"20 pot reprezenta simbolul acestui pluralism prezenteist. Paradigmă, de asemenea, a relativității intangibilității moralei! Tocmai aspectul efemer al lucrurilor vieții este cel care marchează
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să-i urmeze labilitatea multiplului. Iar aspectul efemer al lucrurilor este corelativ cu fragmentarea lor. Andy Warhol și "sfertul lui de oră de celebritate"20 pot reprezenta simbolul acestui pluralism prezenteist. Paradigmă, de asemenea, a relativității intangibilității moralei! Tocmai aspectul efemer al lucrurilor vieții este cel care marchează sfârșitul moralei universale și emergența eticilor particulare. Într-adevăr, la ce altceva trimite prezenteismul difuz, dacă nu la faptul de a repatria eternitatea aici și acum, dacă nu la voința într-o "clipă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]