2,092 matches
-
escortă, împreună cu alți cinci revoluționari. A evadat la Galați, rămânând în exil, apoi, până în 1849, când a revenit în Moldova. După 1856, s-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) și al Adunării Elective a Principatului (1858). Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Între 27 aprilie 1859 și 3 aprilie
Manolache Costache Epureanu () [Corola-website/Science/297434_a_298763]
-
un provizorat. După Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat român în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Țara Românească. Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean și la București a fost oficial sugerată muntenilor de către delegația Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunța rezultatul alegerii de la Iași. În Țara Românească, adunarea electivă a fost dominată de conservatori, care erau însă scindați. Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârșit prin a se ralia candidatului Partidei Naționale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
între averea dobândită și veniturile câștigate, ei se vor adresa instanței, solicitând confiscarea părții dobândite în mod nejustificat. Ca pedeapsă complementară deciziei de confiscare, se aplică interdicția dreptului de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor elective, pe o perioada de trei ani. În cazul conflictului de interese, actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea legii, sunt lovite de nulitate absolută, sancțiunile disciplinare putând merge până la eliberarea din funcție. În plus, persoana
Agenția Națională de Integritate () [Corola-website/Science/317095_a_318424]
-
lovite de nulitate absolută, sancțiunile disciplinare putând merge până la eliberarea din funcție. În plus, persoana care a încălcat obligațiile legale privind conflictul de interese este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor elective, pe o perioadă până la 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcția sau demnitatea publică respectivă. Interdicția se dispune, la solicitarea Agenției, către instanța competentă, ca sancțiune complementară, în cazul confiscării unei părți din averea dobândită sau a unui
Agenția Națională de Integritate () [Corola-website/Science/317095_a_318424]
-
département), 5 sunt aleși pe alte criterii iar ceilalți 12 de către Adunarea Cetățenilor Francezi din Străinătate(Assemblée des Français de l'étranger) - care a înlocuit Înaltul Consiliu al Francezilor din Străinătate (Conseil Supérieur des Français de l'Étranger) - o adunare electiva formată din 150 de membri aleși de cetățenii Franței care trăiesc înafara granițelor țării. Mai exista și o serie de alegeri legislative prin care: cetățenii Franței sunt responsabili și pentru alegerea unei varietăți de guverne locale; există și alegeri pentru
Alegeri în Franța () [Corola-website/Science/319546_a_320875]
-
Hugo Capet a preluat tronul cu ajutorul saxonilor. La început ,regii au deținut un teritoriu restrâns în Île-de-France în jurul Parisului, de unde obțineau veniturile necesare. Mulți duci și conți autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie electivă, în Franța s-a consolidat monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
cu totul particular atrag atenția opiniile temeinic argumentate ale autorului în privința autorităților românești și, mai ales, cele privind „rolul statului” ori cele referitoare la „derapajele exercițiului democratic” abordate în Partea a opta Capitolul I, în care autorul lansează teoria „autocrației elective” și semnalează „deformările patologice ale structurilor democrației constituționale”, dar și necesara și excelenta analiză din Partea a zecea, Capitolul II și III, unde se demonstrează „rolul fundamental al statului națiune în procesul de integrare”, concomitent cu „necesitatea continuării reformării instituțiilor U.E.
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
guvernare, a strategiilor și a propunerilor decurgând din acestea - fac din lucrarea de față un instrument care nu trebuie să lipsească de pe mesele parlamentarilor, miniștrilor și organelor decidente ale administrației de stat, centrale și locale. - în prefața la lucrarea "Autocrația electivă vs Democrația Parlamentară" arată: Invitația onorantă pe care mi‑a adresat‑o profesorul Ioan Alexandru de a scrie o prefață la noua sa carte "Autocrația electivă vs. democrația parlamentară" îmi prilejuiește șansa de a formula două obiective pe care voi
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
organelor decidente ale administrației de stat, centrale și locale. - în prefața la lucrarea "Autocrația electivă vs Democrația Parlamentară" arată: Invitația onorantă pe care mi‑a adresat‑o profesorul Ioan Alexandru de a scrie o prefață la noua sa carte "Autocrația electivă vs. democrația parlamentară" îmi prilejuiește șansa de a formula două obiective pe care voi încerca, foarte pe scurt, să le ating. Primul e acela de a accentua asupra importanței și stringenței câtorva dintre temele analizate de dânsul; al doilea e
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună candidatura la tronul Moldovei. După Unirea Principatelor Române (1859), Nicolae Istrati a devenit un personaj impopular și chiar indezirabil, fiind obligat să se retragă din viața publică la moșia să de la Rotopănești. A
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
și au crescut într-o familie regală. Succesiunea a fost definită folosind o varietate de formule distincte, cum ar fi apropierea de sânge, primogenitura, și vechimea paternală. Totuși, unele monarhii nu sunt ereditare, iar conducătorul este ales printr-un proces electiv; un exemplu modern este tronul din Malaezia. Pentru actualii solicitanți ai tronurilor desfiintate, vezi pretendenți.
Lista monarhiilor contemporane () [Corola-website/Science/315355_a_316684]
-
Nahrawăn a rudelor unei prietene. După ce s-au revoltat împotriva lui ‘Alī, ucigându-l, în final, au cerut ca demnitatea de calif să revină „celui mai bun și nu membrului cutărei familii sau cutărui clan. De aici, un califat exclusiv electiv și nicidecum ereditar, pentru care nici o considerație de naștere sau de neam nu trebuia să tragă cumpănă și nici să împiedice desemnarea celui mai demn, fie el chiar și un sclav abisinian.” . Kharigiții au considerat încă de la început drept „ortodoxă
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
gândirii sale. Pentru ceilalți, dimpotrivă, autoritatea, dreptul, justiția și toate semnele puterii nu puteau să fie despărțite de "izvorul lor viu", fără încetare reînnoit prin intermediul descendenților lui 'Ali, care deveneau astfel ghizii (imamii) comunității, substituind, în consecință, principiul dinastic celui electiv. Acestea sunt cele două opțiuni care i s-au oferit comunității islamice la moartea lui Muḥammad și care au dus la atitudini variate în cadrul comunității originare, cât și la împrăștierea acesteia, prin numeroase schisme. Națiunea este un concept nou pentru
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
Christina a rezistat încă patru luni, capitulând la 7 septembrie, cu condiția acordării amnistiei. La 1 noiembrie 1, reprezentanții poporului au jurat credință lui Christian, recunoscându-l ca monarh ereditar al Suediei, deși legea pământului era aceea a unei coroane elective. În ziua de 4 noiembrie, Gustavus Trolle l-a uns pe Christian rege al Suediei în Storkyrkan („marea biserică” din Stockholm), iar acesta a depus tradiționalul jurământ de a domni în țară doar cu sfetnici suedezi. Timp de trei zile
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
câțiva nobili pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității. La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie ales dintre fiii legitimi ai regelui anterior, în cazul în care acesta avusese. Carol a devenit tot mai nepopular în calitatea sa de rege al Suediei și
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
al Împărțirii convocat de cele trei puteri. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a decăzut din statutul de mare putere europeană la cel de protectorat (vasal, stat-satelit), țarul Rusiei numind practic monarhii electivi polono-lituanieni, influențând alegerile care ar fi trebuit să fie libere și hotărând rezultatele tuturor dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-a prezidat neoficial lucrările. Prima
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
unei forțe expediționare care din inițiativa regelui a fost trimisă să înlăture familia nobiliară Starzechowscy de pe moșiile pe care le ocupase ilegal. După stingerea dinastiei iagellonice (1572), în timpul alegerilor din 1573, pentru care s-a întrunit pentru prima oară seimul electiv, și-a folosit influența pentru a impune principiul potrivit căruia toți nobilii au dreptul de își alege regele, iar acesta va fi ales cu majoritatea voturilor. În această perioadă scrie un tratat politic despre această nouă procedură electivă ("Modus electionis
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
oară seimul electiv, și-a folosit influența pentru a impune principiul potrivit căruia toți nobilii au dreptul de își alege regele, iar acesta va fi ales cu majoritatea voturilor. În această perioadă scrie un tratat politic despre această nouă procedură electivă ("Modus electionis"). A fost prietenul lui Mikołaj Sienicki și Hieronim Ossolinski, devenind în scurt timp liderul facțiunii care reprezenta interesele nobilimii mici și mijlocii (șleahta) al cărei obiectiv era de a reforma sistemul politic al țării, pentru a pune bazele
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
din căsătorie nu au rezultat copii. Soțul Matildei a murit la 23 mai 1125, lăsându-și soția văduvă la 22 de ani. Pe patul de moarte, Henric al V-lea a încredințat Matildei însemnele imperiale. Deși tronul imperial a fost electiv, mai degrabă decât ereditar, de multe ori titlul a trecut de la tată la fiu. Matilda a predat însemnele arhiepiscopului de Mainz iar el a început procedurile pentru alegeri, care au dus la încoronarea fostului rival al soțului ei, Lothar al
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
cu nobilimea, un membru de top al regimului (Seim) și a fost în mod constant supravegheat de către un grup de nobili de rang superior, seniori din camera superioară a Seimului. Dispariția dinastiei de guvernare și înlocuirea acesteia cu o monarhie electivă non-ereditară a făcut sistemul constituțional mult mai instabil. Cu fiecare alegere, nobilii alegători voiau mai multă putere pentru ei înșiși și mai puțin pentru monarhi, deși existau limite practice referitoare la cât de mult ar putea fi constrâns regele. A
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
moștenească guvernara fiefului prusac. Decizia, confirmată în 1569 de Seim, a făcut posibil viitoarea unire a Prusiei cu Brandenburgul. Spre deosebire de succesorii săi, Sigismund al II-lea a fost atent să-și afirme supremația. Comunitatea polono-lituaniană, condusă după 1572 de către regii electivi, a fost în mai puțină măsură să contracareze importanța tot mai mare a activei dinastii Hohenzollern. În 1568 Sigismund August, care se agajase deja într-un program de extindere a flotei de război, a stabilit Comisia Maritimă. A urmat un
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Jagiellonilor, deși la fel ca în vremurile Piaștilor, aceștia se ridicau la o simplă confirmare a moștenitorului care avea să vină. Tipul de monarhie din Polonia la acel moment ar fi putut fi descrisă ca "monarhie ereditară cu o legislatură electivă". Era un motiv major pentru care nobilimea poloneză a dorit să păstreze uniunea polono-lituaniană, de vreme ce Jagiellonii erau conducătorii ereditari ai Marelui Ducat al Lituaniei. Cu toate acestea, sub pretextul de a avea posibilitatea de a allege, care era foarte importantă
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
autoritatea supremă să fie exercitată de către Biserica Romano-Catolică, în calitate de interrex și de către confederațiile speciale a nobililor care să-și asume puterea în regiunile respective ale țării. Cea mai importantă decizie a fost ca următorul rege să fie ales prin alegeri elective, ai cărui termeni au fost în cele din urmă stabiliți la o convocare a Seimului, în 1573. La inițiativa nobilimii poloneze de sud, sprijiniți de Marele Cancelar al Coroanei și de hatmanul Jan Zamoyski, alegerile au avut loc în rândurile
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]