2,332 matches
-
venea dinspre munte. Avea un miros puternic, Însă era unul acru, de bătrîn și, după ce trecu de ei, David văzu că avea colțul stîng atît de lung, Încît aproape că atingea pămÎntul. Așteptară un timp, dar nu mai trecu nici un elefant, așa că porniră, alergînd În lumina lunii. CÎinele Îl urma Îndeaproape și cînd se opreau Își băga botul În adîncitura din spatele genunchiului lui David. Simțea că trebuie să-l vadă din nou pe masculul Ăla, și la marginea pădurii dădură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se apropie prea mult pentru că era cu cîinele, așa că-l luă Înapoi, Împotriva vîntului, Îl Împinse la pămÎnt, lîngă rădĂcina unui copac și Încercă să-l facă să Înțeleagă. Credea că o să rămÎnă acolo, Însă cînd David se Îndepărtă spre elefantul masiv, Îi simți botul umed lipit de picior. Se ținură după elefant pînĂ Într-un luminiș. Se oprise, mișcîndu-și urechile uriașe. Trupul Îi era acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Împotriva vîntului, Îl Împinse la pămÎnt, lîngă rădĂcina unui copac și Încercă să-l facă să Înțeleagă. Credea că o să rămÎnă acolo, Însă cînd David se Îndepărtă spre elefantul masiv, Îi simți botul umed lipit de picior. Se ținură după elefant pînĂ Într-un luminiș. Se oprise, mișcîndu-și urechile uriașe. Trupul Îi era acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și strînse botul cîinelui, apoi, Încet, ținîndu-și respirația, se mută spre dreapta, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și strînse botul cîinelui, apoi, Încet, ținîndu-și respirația, se mută spre dreapta, simțind vîntul pe obraji și avînd grijă să nu bată dinspre el spre elefant - Încerca să-i vadă bine capul pe care se mișcau urechile imense. Colțul drept Îi era aproape la fel de gros ca și coapsa și aproape că atingea pămÎntul. Îl luă pe Kibo și se Întoarseră, simți vîntul pe gît. Se Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întoarseră, simți vîntul pe gît. Se Întoarseră pe propriile urme pînĂ ieșiră din pădure și ajunseră Înapoi În tabărĂ. CÎinele i-o luase Înainte și se opri În locul unde David Își lăsase cele două sulițe, atunci cînd se luaseră după elefant. Apucă tolba de piele În care și le ținea, o aruncă pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își lăsase cele două sulițe, atunci cînd se luaseră după elefant. Apucă tolba de piele În care și le ținea, o aruncă pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja și se Întrebă de ce nu se aud tobele. Dacă taică-său era acolo și nu se auzeau tobele, trebuie să se fi Întîmplat ceva ciudat. Imediat ce reveniră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna, și pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față, printre copaci, un teren accidentat. — Davey, acum vine partea mai grea de drum, Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și nu mai aveau ce face. Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
multă vreme. Acum o știa și taică-său și nu mai aveau ce face. Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se uită În jos la urma lăsată de elefant și văzu ferigile strivite și o tulpină ruptă care Începuse să se usuce. Juma o ridică și o privi În lumina soarelui. Apoi i-o dădu tatălui lui Davey și acesta o Învîrti Între degete. David observă florile albe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mi se face frig cînd dorm. David adormi Înainte ca taică-său să mai apuce să-i spună noapte bună. La un moment dat Îl trezi lumina lunii care-i cădea pe față și se gîndi o vreme la elefant, cum i se mișcau urechile alea enorme, cînd se oprise În pădure, și cum colții grei Îi trăgeau capul În jos. În noaptea aia, David se gîndi că golul pe care-l simțea În stomac cînd Își aducea aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum i se mișcau urechile alea enorme, cînd se oprise În pădure, și cum colții grei Îi trăgeau capul În jos. În noaptea aia, David se gîndi că golul pe care-l simțea În stomac cînd Își aducea aminte de elefant era din cauză că-i era foame. Dar nu era așa și În următoarele trei zile avea să afle asta. A doua zi a fost și mai rău - cu mult Înainte de amiază, Își dădu seama că nu doar nevoia de somn e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În formă ca ieri“. Și așa și era, doar că pe la zece și-a dat seama că ziua asta avea să fie la fel de rea, dacă nu și mai rea ca cea dinainte. SĂ se gîndească că ar putea lua urmele elefantului Împreună cu taică-său fusese o prostie la fel de mare ca și cum s-ar fi gîndit că s-ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă mai continuă să meargă după ce se ridică luna. O să apară cu o oră mai tîrziu În noaptea asta și cu două mai tîrziu față de noaptea În care l-ai văzut. — De ce spune Juma că știe unde vrea să ajungă elefantul? — L-a rănit pe el și i-a ucis askari-ul, nu prea departe de unde sîntem acum. CÎnd a fost asta? — Acum cinci ani, așa mi-a zis. Dar asta poate să Însemne oricînd. Zice că tu erai Încă un toto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Zice că tu erai Încă un toto. — Și de atunci umblă singur? — Cică da. Nu l-a mai văzut. A auzit doar de el. — Și cît de mari zici că sînt? — Vreo nouăj’ de kile. E mai mare ca toți elefanții pe care i-am văzut vreodată. Cică s-a mai văzut unul singur mai mare, și Ăla era tot de pe-aici. Cred că mă duc să mă culc, spuse David. Sper să mă simt mai bine mîine. — Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de tine. Și Juma la fel. Însă cînd se trezi noaptea, după ce luna se ridicase, era sigur că n-aveau de ce să fie mîndri de el, poate doar pentru dexteritatea cu care omorîse cele două păsĂri. În noaptea aia văzuse elefantul și se luase după el ca să fie sigur că are doi colți, după care se Întorsese ca să le povestească celor doi bărbați și să le arate urmele. David știa că pentru asta erau mîndri de el. Dar din momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau mîndri de el. Dar din momentul În care a Început urmărirea nu-i mai putea ajuta cu nimic, ba chiar putea periclita succesul urmăririi, la fel cum se Întîmplase cu Kibo, atunci cînd fusese nevoit să se apropie de elefant, În noaptea aia - și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se Întîmplase cu Kibo, atunci cînd fusese nevoit să se apropie de elefant, În noaptea aia - și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noaptea aia - și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu bine de ziua asta și reușise să țină ritmul care pînĂ la prînz Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu-l fi trădat și Își aminti că pe la amiază Își dorise chiar să nu-l fi văzut vreodată. Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă de pe munte și copacii crescuseră pentru prima oară, Înalți și apropiați. Juma era plin de Încredere și se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dorise chiar să nu-l fi văzut vreodată. Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă de pe munte și copacii crescuseră pentru prima oară, Înalți și apropiați. Juma era plin de Încredere și se mișcau repede. Și taică-său, și Juma păreau foarte siguri pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de lejer, Încît Juma Îi dădu carabina s-o țină În timp ce mergeau prin lumina rarefiată a pădurii. Apoi pierdură urma, din cauza unor mormane proaspete de bălegar din care ieșeau aburi. Pe lîngă asta, mai erau și urmele unei turme de elefanți care venise din pădurea deasă din stînga cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl lui David și, rînji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]