2,447 matches
-
în Balanța lui Lucian Pintilie : ăl mai prost om din lume e americanu, hă-hă-hă ! Aici, americanu se numește Jones și este comandantul soldaților opriți cu tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne imaginăm că trebuie să reacționeze un american într-o situație comparabilă : cu un aer perplex, blocat de absurditatea birocratică și provocat totodată să caute soluții nu tocmai ortodoxe de ieșire din blocaj. Pe lângă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar îndemnul lui Nicolae Tonitza rămâne emblematic pentru destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate prezentări înglobează relevant trăsăturile temperamentale ale pictorului Viorel Huși, îi periodizează creația și descrie aspectele majore ale lucrărilor sale: „temperamentul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pomi - Dobrina”), satele de pe valea Prutului („Case la marginea Prutului”, „Case la Drânceni”), marginile târgușorului („Peisaj la marginea Hușului”, „Din împrejurimile Hușilor”). Între cei patru plasticieni renumiți ai locului - Ștefan Dumitrescu Adam Bălțatu, Octavian Angheluță și Viorel Huși -, ultimul rămâne emblematic un pictor al Hușilor. Obiectivele mai importante într-un târg cu viața patriarhala sunt zugrăvite frontal sau din perspectiva unei căi de acces - strada, drum, alee, cărăruie, cale ferată: „Curtea spitalului din Huși”, „Sala de consultații”, „Drumul gării (Huși)”, „Cantonul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și unul din articolele Convenției de Armistițiu (al XVI-lea) impuse țării noastre după declararea de către regele Mihai I a Încetării ostilităților contra Aliaților. Adresa nr.7.488/19 decembrie 1969 trimisă Vasluiului de către același for superior bucureștean este emblematică. Iată ce program fixaseră tovarășii supușilor de pe la județe dar și celor din presa centrală: „Cu prilejul aniversării proclamării Republicii și sărbătoririi Anului Nou (perioada 30 decembrie 1969 - 3 ianuarie 1970), ziarele, radioul și televiziunea vor avea următorul grafic de apariție
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
3. "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURĂ DE STAT EȘUATĂ DIN 1984 În România, manevrele KGB-ului și GRU-ului, precum și operațiunile acestora de influențare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai mulți ani. În iunie '89, două personaje emblematice se întâlneau în Parcul Herăstrău: Ion Iliescu și generalul Nicolae Militaru. întâlnirea conspirativa a celor doi a fost confirmată, ulterior, atât de Petre Român în "Le Monde" din 05.01.1990, cât și de Silviu Brucan într-un interviu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-un minunat eseu, „O interpretare platoniciană la O scrisoare pierdută” asupra căruia vom reveni, filozoful Alexandru Dragomir va relega caragialismul de identitatea românească din perspectiva consubstanțialității acestuia cu Periferia în relația sa emblematică cu Centrul, găsind că „problema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual, ci, invers, dacă noi suntem sau nu caragialești”. În reproiec- tarea contemporaneității prin raport cu opera lui Caragiale stă punctul de plecare al demersului meu. Dacă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care-i suscită inte- resul. Văzul în sine nu este suficient, pentru că păstrează o anumită distanță, de aceea copilul apelează la ajutorul unui alt simț, cel tactil, pentru a descifra textura acestei noutăți care-l contrariază. Antropologic vorbind este gestul emblematic care prefațează aproape fără excepție primele întalniri dintre exploratorii europeni și indigeni. Pipăitul face parte dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin o formă de alteritate contradictorie, fapt care con- duce și la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de Nae, oferă soluția radicală ca pe un panaceu politic. În termenii moderni, soluția este aceea a unei dictaturi, formă politică care nu avea cum să-i fie cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism emblematic se putea regăsi în formula rusească a țarismului, o formă degradată, metisată, orientală a cezarismului. Fraza nu este produsul unei reflecții personale, ci cel al vehiculării unei vulgate, emisă de o „străină gură”, cu termenii lui Mihai Eminescu, o bouche
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din orice matcă posibilă, a curgerii sale infinite și echidistante care face ca orice moment să fie dorit cu aceeași ardoare cu care este imediat distrus.” În lumina acestor explicații sensul celor afirmate de Nae dobândește o semnificație cu caracter emblematic. El se extrage din acest circuit al istoriei ca succesiune vertiginoasă de calamități, gravitatea sa este contrafăcută pentru că acest lanț de calamități nu modifică paradoxal existența sa colaterală oricărei istorii. În același timp, realitatea este mereu în altă parte, Nae
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum am văzut, deformarea este înscrisă genetic în natura schizoidă a personajului. Caragiale extrage cu ironia caracteristică un studiu de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o scurtă caracterizare emblematică a studentului la începutul carierei sale revoluționare : „Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă”. Cele trei calificative corespund nu doar fixării în duritatea și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei situații tensionate. Caragiale sesizează arti- ficiul romantic ca artificial, semn că autorul a depășit o vârstă a literaturii pentru a intra într-o alta. Pentru a ilustra această incompatibilitate el face trimitere la drama Hernani a lui Victor Hugo emblematică pentru estetica romantică. Fără să o spună direct, ceea ce i se pare inac ceptabil la dramaturg este calitatea sa de „poet liric”, sintagma cu care este invocat și care-l legitimează. Cu alte cuvinte, lirismul și retorica au un mariaj
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ține de utilizarea au pied de la lettre a celeilalte accepții, a poporului în calitate de corp politic, „poporul suveran”. Cea de-a doua deformare pe care o propune autorul ține de faptul că întreaga retorică revoluționară este deturnată în beneficiul sărbătorii. Fapt emblematic, Prezidentul vorbește Poporului urcat pe un scaun de tăiat cârnați. Gestul oricât de secundar ne-ar părea întoarce pe dos o altă imagine revoluționară, sinistră, invocând „mânia poporului”, imaginea ghilotinei. Nu capete cad la această revoluție, ci boloboacele sunt rostogolite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se-nțelege, tot aerul sever necesar situa- ției... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48...”. O a treia dimensiune a sintezei o constituie invocarea unui model occidental, pentru care emblematic devine Revoluția franceză într-un amestec sulfuros cu devălmășia unei lumi balcanic- orientale de un neaoșism fioros și agra- mat pe care o evocă totul de la imprecația colorată la costumele de carnaval. Toate aceste sinteze sunt animate de un demon
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă în ramă în ramă în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales deopotrivă ca motto, modus vivendi și element compozițional pe care criticul de film îl identifică în utilizarea obstinată a procedeului ramă în ramă : „Mottoul filmului este nu numai o trimitere la însăși substanța filmului : simțirea enormă și vederea monstruoasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gesticulației personajelor caragialiene transpozabilă ori- când personajelor empirice ale oricărei secvențe temporale ulterioare. Iar acestei stilistici îi corespunde la nivel struc- tural hiperbola, pentru că nu este vorba de a identifica figuri de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
partidului și ale țării cu mână de fier. A sfârșit în anonimat după căderea Zidului, refugiindu-se în Chile, la fiica sa, unde a și murit. Funcția de Prim-Secretar al CC al PSUG o preluase de la Walter Ulbricht, figură emblematică a mișcării comuniste germane și internaționale, trecut din 1971 în "rezervă" pe funcția de președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W.Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În 1945 Gabriela Mistral și în 1971 Pablo Neruda câștigă Premiul Nobel pentru literatură! În 1970 coaliția de stânga "Unidad Popular", condusă de Salvador Allende, obține victoria în alegeri, instalându-se primul guvern socialist din istoria țării! Salvador Allende, figură emblematică a vieții internaționale, s-a născut în 1908 la Valparaiso, într-o familie de clasă medie-înaltă, originară din Țara Bascilor, stabilită în Chile în secolul XVII. A făcut studii de medicină și în 1933 și-a dat doctoratul cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se face însă pe nesimțite, într-un dialog liber, quasi-familiar, ghidat pas cu pas, nu de un psiholog, ci de un adevărat medic al sufletului. Doctor Ionescu își va călăuzi pacienții către forul lor interior spre descoperirea propriului sine conform emblematicului dicton clasic grec Gnothi se auton! - Cunoaște-te pe tine însuți! Organismul își regăsește starea de sănătate deplină - prin resortul credinței în sinele divin (locuind esența fiecărei ființeă și consacrând în mod natural vindecarea. Emblema călăuzitoare a doctoriței Ionescu a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
oricum nici nu mai avea rost să repetăm același decor În care maestrul Ohanesian fusese atât de convingător odinioară, cu togă și coroana de lauri pe cap. Doream să văd În ce fel puteam lega personajele din operă de figuri emblematice cunoscute din istoria recentă, care au marcat esențial destinul individual și colectiv al României. Ne-am referit la personaje care reprezentau paralele interesante pentru descifrarea unor momente-cheie ale poveștii simbolice: În imaginația noastră, Tiresias devenea Nicolae Iorga, care-și debita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
partidului și ale țării cu mână de fier. A sfârșit în anonimat după căderea Zidului, refugiindu-se în Chile, la fiica sa, unde a și murit. Funcția de Prim Secretar al CC al PSUG o preluase de la Walter Ulbricht, figură emblematică a mișcării comuniste germane și internaționale, trecut din 1971 în "rezervă" pe funcția de președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W. Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În 1945 Gabriela Mistral și în 1971 Pablo Neruda câștigă Premiul Nobel pentru literatură! În 1970 coaliția de stânga "Unidad Popular", condusă de Salvador Allende, obține victoria în alegeri, instalându-se primul guvern socialist din istoria țării! Salvador Allende, figură emblematică a vieții internaționale, s-a născut în 1908 la Valparaiso, într-o familie de clasă medie-înaltă, originară din Țara Bascilor, stabilită în Chile în secolul XVII. A făcut studii de medicină și în 1933 și-a dat doctoratul cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Aș spune că are obligația de a fi nemulțumit, de avea dreptatea de partea sa. Sunt, din acest punct de vedere, cu totul și eu de partea lui: ba, mi-am montat, pe masa la care scriu, un mic grup emblematic, o statuetă de lemn reprezentând un cerșetor jerpelit, jigărit și ciung, ținând în mână un talger special (pe care l-am găsit într-un beci de antichități din cetatea Sighișoarei, un coșuleț de nuiele împletite, cu fundul de tablă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Bristol), posibilă ca loc, undeva, în arhipelagul Caraibelor. Geografia lui, desenată de însuși Stevenson ca o hartă inclusă în poveste, oferă o concentrare simbolică maximă și reprezintă o contopire între tema spațiului marin exotic-misterios și tema corăbiei, ca vehi cul emblematic. Trei coline se numeau, nici mai mult nici mai puțin decât trinchet, catargul mare și artimon ; locul cel mai prielnic de staționare a unui vas se numea Ancorajul căpitanului Kidd ; o altă colină purta numele Ocheanul și servea ca loc
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Acesta a participat la emisiunea din 30 noiembrie de pe postul B1 TV, pe tema simbolurilor religioase în școlile publice. Emisiunea a fost un regal în exhibarea publică a procesul de becalizare prin care trece istoricul. Show-ul, dominat de figura emblematică a patronului Becali, ar putea constitui un excelent studiu de caz despre un spațiu public chintesențial primitiv, grobian, antidemocratic și vulgar, cu protagoniști care dau la o parte bunul-simț ca să intre în grațiile vedetei și un public perfect coerent cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]