2,233 matches
-
la extremă s-ar putea vizualiza sistemele economice sub raport dual, având și elemente de tip omogen și cu configurare după principiul reversibilității stărilor, dar și elemente neomogene, ca determinare și configurare aflate permanent în stare procesuală, de tip convectiv (emergent). Evident că primele aspecte enumerate esențializează sisteme cu structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
traseul reîntoarcerii ideilor din fapte (Hawking, 2005). B. Saltul mortal pentru identitate Recuperarea omului Fiind originată în nevoi, acțiunea omului de a face, inclusiv de a produce-procura ceva util, este conexată cu întâmplarea în sensul în care, în structuri convective (emergente), nu toate acțiunile sunt generate conștient, nu toate consecințele au corespondent în intențiile care le-au provocat. Desigur, în bună măsură această relaționare dintre necesitate și întâmplare are sens pe fondul înțelegerii dialecticii ordine haos. Acțiunea umană are, în esență
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
perspectivă a modelelor care aproximează globalizarea, cum este modelul economiei integrative europene: modelul economiei incluzive, modelul economiei captive, modelul economiei subdezvoltate sau de periferie, modelul economiei deschise, modelul economiei naturale, modelul economiei de război, modelul economiei de tranziție, modelul economiilor emergente ș.a.m.d. Unele modele, cum ar fi modelul economiilor emergente, tind să acopere cu semnificație și cuprindere sistemele economice definite geografic particular. La un loc, conceptul „sisteme și modele de economie” (SME) acoperă o viziune, o structură și o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
europene: modelul economiei incluzive, modelul economiei captive, modelul economiei subdezvoltate sau de periferie, modelul economiei deschise, modelul economiei naturale, modelul economiei de război, modelul economiei de tranziție, modelul economiilor emergente ș.a.m.d. Unele modele, cum ar fi modelul economiilor emergente, tind să acopere cu semnificație și cuprindere sistemele economice definite geografic particular. La un loc, conceptul „sisteme și modele de economie” (SME) acoperă o viziune, o structură și o finalitate bine conturate, împreună cu metode și proceduri de realizare a performanței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în școală din Québec (Debarbieux, 2003) sau la forumul brazilian de educație (Debarbieux/UNESCO, 2004). Este violența în școală cauzată, măcar în parte, de "mondializare", adică de adâncirea inegalităților și a excluziunii sociale nu doar între țările bogate și țările "emergente" și "pe cale de dezvoltare", ci și între zonele urbane din interiorul țărilor bogate? și este violența școlară mai puternică în țările din Sud din această cauză? Intenționez să răspund aici la aceste întrebări, în mod deopotrivă empiric și teoretic, pe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Semmens, Lesley și Willoughby, Lynette (2001Ă, „Women and the Internet: The Natural History of a Research Project”, în Eileen Green și Alison Adam (ed.Ă, Virtual Gender: Technology, Consumption and Identity, Londra, New York, Routledge. Seaman, Bill (2000Ă, „Motioning Toward the Emergent Definition of E-phany Physics”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Searle, John R. (1981Ă, „Minds, Brains and Programs” în Hofstadter & Dennett eds. (1981Ă Searle, John R. (1992Ă, Rediscovery of the Mind (Representation and
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și ligandul Fas sunt câteva dintre moleculele implicate în reprogramarea celulară. IV.4. DISFUNCȚIA MULTIPLĂ DE ORGANE Hipoxemia și hipoxia tisulară au fost considerate multă vreme mecanismul răspunzător pentru disfuncția multiplă de organe (MODS) din bolile critice. Totuși un concept emergent în MODS este asocierea producției crescute de NO (oxid nitric), a depleției antioxidanților, concentrației scăzute a ATP-ului și a disfuncției mitocondriale la pacienții septici. Demonstrarea nivelelor scăzute de ATP în biopsiile musculare de la bolnavii decedați prin sepsis, în contrast cu nivelele
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este spus și ceea ce nu este spus)371, ekfraza (elementul verbal și cel vizual 372), analogia privire/înțelegere 373. Aceste figuri, precum și altele, cum ar fi catahreza, oximoronul, parafrază sau paradoxul merită o atenție aparte și instituie moduri practice ale emergentei unei realități fictive că joc al limbajului. L i m b a j u l n o n v e r b a l are menirea să-l dubleze pe cel verbal. Există un anumit mod de a evolua în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cel despre Allan Bloom) „influența elină coroborată cu influența europeană continentală”. Se pot urmări astfel un joc și o dinamică (poate o dialectică?) ale „influențelor asupra spiritului public”, în care „influența americană” tinde să devină covârșitoare, din moment ce ea structurează și emergenta „influență globală”. Este prea devreme în acest proces de globalizare să știm dacă o „influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori (să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă rudimentele dialogului, grație talk-show-urilor, al căror vârf de popularitate poate fi datat între sfârșitul anilor ’90 și 2000-2001, într-o perioadă în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care nu au cunoscut direct experiențele trecute. La scara continentului, o amnistie fără iertare - din moment ce dimensiunea creștină nu este o componentă acceptată a sferei publice - și o reconciliere fără justiție retrospectivă - cel puțin prin memorializare, prin integrarea în canonul mnemonic emergent - pentru toate victimele par să fie soluția preferată 9. Nu e locul să insist asupra întregii problematici, prin urmare trec repede la unul dintre acele fragmente de istorie europeană care nu se regăsesc foarte ușor în memoria continentală comună și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Concluziile pe care le-am putea desprinde din viața politică americană, unde publicitatea televizată a primit dreptul de cetățenie în urmă cu vreo patruzeci de ani, pot trece drept o ilustrare satisfăcătoare, dacă nu ca o anticipare a unui gen emergent al comunicării politice în cadrul altor sisteme.49 Publicitatea televizată este astăzi utilizată în mod curent, la toate nivelele electorale ale vieții americane, fiind pe punctul de a influența în întregime ansamblul proceselor și strategiilor de campanie (Kern, 30 Second Politics
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Astfel cuvintele „Eu” și „Da” sunt absente până spre vârsta de 6-7 ani. În loc de „Eu”, copii autiști folosesc „Voi” și „Tu” etc. L. Kanner distinge în cadrul sindromului autist doua forme clinice: a) Formele deficitare la care menționează următoarele: - un tip emergent de psihoză cu QI în creștere; - un tip regresiv, deteriorat de psihoză cu QI în scădere; - un tip static la care QI se menține neschimbat; - un tip simbolic la care QI variază în timp și în funcție de examinator. b) Distorsiuni precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care caracterizează Homo sapiens n-au provocat, la drept vorbind, crearea gîndirii simbolice. Aceasta nu era deloc necesară: ajunsă posibilă prin schimbarea modului de organizare a creierului, e vorba totuși de o capacitate contingentă. Apariția ei este rezultatul unui proces emergent, al unei "potriviri" pe care știința nu reușește să o explice. Există moduri și moduri de a fi un hominid, apariția lui Homo sapiens și a gîndirii simbolice la acesta nu erau sub nici o formă obligatorii, afirmă lucrările care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
surprindere nu numai de viteza cu care Uniunea Sovietică și imperiul ei din Europa de Est s-au prăbușit la sfârșitul secolului al XX-lea, ci și de transferul relativ pașnic de putere, atunci când regimurile comuniste existente au lăsat loc regimurilor postcomuniste emergente. Specialiștii pe problemele Europei de Est și Uniunii Sovietice nu au anticipat deloc aceste evenimente dramatice care au precipitat sfârșitul Războiului Rece, la fel cum nu au făcut-o nici teoreticienii relațiilor internaționale. În măsura în care în domeniul relațiilor internaționale au avut
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relațiile internaționale. Totuși, importanța ei pentru înțelegerea caracterului ordinii globale nu poate fi subestimată. Încheierea primului deceniu al perioadei post-Război Rece prezintă un context unic pentru examinarea sistematică a acestei dileme, cu scopul de a descoperi atât natura sistemului internațional emergent, cât și cel mai potrivit mod de conceptualizare a dinamicii lui. În aplicarea teoriilor sistemului internațional la înțelegerea strategiilor unor puteri importante din perioada post-Război Rece, urmărim modelul oferit de două proiecte în colaborare de la Universitatea Harvard din anii 1990
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
distinge neorealismul de abordările realiste "clasice" anterioare, care explică războiul și balanța de putere în termenii caracterului anumitor state sau decidenți politici (Keohane, 1986a). La începutul anilor 1990, neorealiștii și-au folosit teoria pentru a face predicții cu privire la sistemul internațional emergent (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; pentru cele mai recente afirmații, vezi Mearsheimer, 2001). Odată cu sfârșitul Războiului Rece, sistemul a trecut de la bipolaritate la unipolaritate. Neorealiștii au prezis că această schimbare structurală va genera tensiuni în interiorul sistemelor de alianțe apărute
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un consens atât de puternic încă de la început între reprezentanții neorealismului în perioada post-Razboi Rece, cu privire la trăsăturile ordinii internaționale emergente. Neorealiștii plecau de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de a evidenția tipare generale de comportament, și foloseau acest instrument puternic pentru a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică centrală, neorealismul ar putea concura cu alte perspective beneficiind
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între puterile occidentale în bipolaritate. Aceste cadre multilaterale au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Rusiei și Chinei, precum și pentru integrarea acestor state în societatea internațională. Principalul susținător al acestui argument este Joseph Nye, în lucrarea sa de referință Bound to Lead (Nye, 1990). Nye afirma că exista o probabilitate redusă pentru materializarea conflictului structural emergent prezis de realiști. În schimb, avea să apară un sistem de tip "tort etajat", cu SUA ca hegemon în sfera militară, iar statele de rangul doi specializându-se în sprijinirea unor sisteme de guvernanță pentru administrarea interdependenței economice și ecologice
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
autorul sugerează că sfârșitul Războiului Rece reprezintă o oportunitate istorică pentru testarea afirmațiilor liberale în raport cu enunțurile sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați de literatura despre pacea democratică, Finnemore și Sikkink pleacă de la constructivism. Totuși, afirmațiile lor fac trimitere la teme incluse într-o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
influențați de realismul clasic, abordând puterea din perspectiva percepției, și nu bazându-se pe logica structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Americii din Europa și Asia de Est, și statutul statelor de rangul doi din cadrul acestor regimuri. Potrivit lui Deudney și Ikenberry, de exemplu, semi-suveranitatea și statutul parțial de mare putere al Germaniei și Japoniei vor rămâne trăsături importante ale ordinii internaționale emergente. Autorii pretind că aceasta reflectă trăsături liberale ale sistemului internațional, și mai ales constrângerile constituționale autoimpuse asupra recursului la forță în afara granițelor, precum și integrarea Japoniei în cadrul unor instituții economice și de securitate mai mari (Deudney și Ikenberry, 1999, pp. 104-105
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în realitate, instituționaliștii nu au anticipat schimbări majore în termenii relațiilor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri. Ei au pus accent cu precădere pe continuitate în interiorul societății internaționale după Războiul Rece, spre deosebire de neorealiști, care au prevăzut un sistem multipolar emergent. Într-adevăr, acest accent decurge logic din focalizarea instituționalismului pe caracterul dependent de cale al ajustării instituționale. În consecință, sfârșitul Războiului Rece este văzut ca generatorul unei schimbări graduale, și nu ca un punct de cotitură sub aspect calitativ, în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]